Postul Adormirii Maicii Domnului
Creştinii ortdocşi şi greco-catolici intră la 31 iulie în perioada de post care precede sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului de la 15 august.
Articol de Remus Rădulescu, 31 Iulie 2013, 09:27
Sărbătorile mari sunt pregătite în creştinism cu gesturi din partea credincioşilor prin care îşi manifestă recunoştinţa faţă de personajul sărbătorit.
Sfânta Fecioară Maria, căreia îi este dedicat postul din prima jumătate a lunii august, este omul care s-a ridicat la cea mai înaltă treaptă de sfinţenie. Şi a făcut lucrul acesta prin renunţări.
Copilăria şi-a trăit-o ca fecioară la templu dedicată în totalitate slujirii celor sfinte. La adolescenţă a renunţat la propria voie pentru a accepta voia lui Dumnezeu de a se zămisli în ea pentru a se naşte ca om.
Postul este tot o renunţare personală şi voluntară la alimentele de origine animală şi la distracţii, ca un act de mulţumire pentru ceea ce Maica Domnului a făcut în slujba oamenilor.
Postul Sfintei Mării este cel mai nou dintre posturile creştine. El datează din secolul al V-lea, dar durata de două săptămâni (1-14 august) a fost stabilită în 1166 la un sinod local ţinut la Constantinopol.
Anul acesta Postului Sfintei Mării începe cu o zi mai devreme, miercuri 31 iulie, pentru că la durata obişnuită a postului se adaugă miercurea, zi săptămânală de post.
Regimul alimentar recomnadat de Biserică în timpul acestui post este unul mai aspru decât cel al Crăciunului şi al Sfinţilor Apostoli, şi este asemănător Postului Paştilor.
Rânduiala Bisericii Ortodoxe prevede ca în zilele de luni, miercuri şi vineri din această perioadă să nu se mănânce nimic până la ora 15.00, iar după, să se consume doar mâncare uscată. Marţea şi joia se mănâncă legume fierte, fără ulei, iar sâmbăta şi duminica este dezlegare la ulei şi vin.
Singura dezlegare la peşte în Postul Sfintei Mării este la 6 august, de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului.
Dincolo de disciplina alimentară, postul presupune o înfrânare a gândului, a judecării celorlalţi. Schimbarea lăuntrică este, defapt, scopul postului.
Înfrânarea poftei de a mânca are rostul de a-l face pe om stăpân pe propriile instincte şi reacţii. Un om stăpân pe sine este cu siguranţă mai bun decât unul care se lasă pradă propriilor plăceri.