Tradiţie şi măiestrie, plutăritul

Ocupaţie veche de sute de ani, plutăritul a rămas doar o amintire pentru oamenii din localitaţile de pe văile Bistriţei şi a devenit o atracţie turistică pentru cei care ajung în zonă.

Documentele atestă faptul că pe Bistriţa Aurie, negustorii turci transportau lemn până la Galaţi şi Chitila, necesar pentru construcţiile de corăbii.

Pentru acest transport era necesar un număr mare de muncitori care trebuiau să fie buni cunoscători ai cursului apelor pe care lucrau.

Erau alcătuite echipe de muncitori specializate în încheierea şi legarea plutelor, dar şi în conducerea acestora.

Plutăritul a rămas o amintire şi un meşteşug peste care s-a aşternut timpul.

Audio: Reportaj despre plutărit.

Tehnologia modernă a condus la dispariţia acestei meserii odată cu amenajarea râurilor şi construirea de diguri şi baraje.

Pe valea Bistriţei, finalizarea construcţiei barajului de acumulare de la Bicaz a pus capăt acestei meserii.

Am înlâlnit pe valea Bistriţei Aurii oameni care încă mai cunosc tainele plutăritului.

Deşi este o meserie grea, plutăritul este un meşteşug care merită readus în atenţie.

În fiecare an, pe 15 august, plutaşii din Ciocăneşti cu sprijinul organizatorilor Festivalului Păstrăvului readuc în atenţia turiştilor tradiţia plutăritului.