Românii aruncă foarte multe haine la gunoi, susține ministrul Mediului

Vicepreședintele Parlamentului European, Victor Negrescu, a interpelat Comisia Europeană cu privire la efectele devastatoare pentru mediu ale scufundării în Marea Neagră două petroliere rusești în Strâmtoarea Kerci, la mijlocul lunii decembrie 2024.
Acesta spune că sute de păsări, zeci de delfini și mii de viețuitoare marine au murit, iar ecosistemul a fost contaminat cu substanțele ajunse în apă, printre care și mii de tone de M100, un produs sintetic foarte toxic. Discutăm pe această temă, și nu numai, alături de invitatul de astăzi al "Apelului matinal", Mircea Fechet, ministrul mediului, apelor și pădurilor. Bună dimineața!
Bună dimineața!
Aveți ceva informații noi cât de mult s-a extins pata de combustibil?
Am avut ieri o nouă discuție cu colegii miniștri din Bulgaria și din Ucraina, cu Petar Dimitrov, ministrul bulgar, și Svetlana Grinciuk, ministra ucraineană. Fiecare stat evaluează hărți satelitare și încearcă să urmărească în ce măsură pata, unda de poluare se extinde și mai ales în ce direcție. Astăzi, când discutăm, pe lângă regiunea Krasnodar din Federația Rusă, există o zonă puternic afectată în Peninsula Crimeea. Inițial au fost mari probleme în zona Sevastopol și, mai nou, pata de poluare pare că se retrage înapoi spre Strâmtoarea Kerci, pentru că ultima oară un episod a fost în zona regiunii Ialta. Ne îngrijorează modul în care această zonă poluată parcurge distanțe apreciabile. Dacă ne uităm pe hartă, între Strâmtoarea Kerci și litoralul românesc, Peninsula Crimeea se află cam la jumătate. Asta nu înseamnă că unda de poluare se îndreaptă către România, ci, dimpotrivă, dacă analizăm modelele matematice, făcute de experți care iau în considerare hărți satelitare, viteza și direcția curenților marini, viteza și direcția vântului, toți aceștia spun că, deocamdată, în România nu avem niciun motiv de îngrijorare, pentru că probabilitatea ca acest poluant, M100 se numește, Mazut, e un produs specific fostei Uniuni Sovietice, un produs petrolier sintetic de o calitate inferioară, însă e foarte puțin probabil să ajungă pe vreo plajă de la țărmul românesc al Mării Negre. În același timp, suntem profund îngrijorați pentru că un dezastru ecologic la Marea Neagră afectează toate statele în vecinătatea mării, afectează ecosistemul Mării Negre, și bineînțeles că toată lumea e profund îngrijorată.
Cu siguranță, mai ales specialiștii sunt atenți la tot ceea ce se poate întâmpla. În altă ordine de idei, însă, de la 1 ianuarie suntem obligați să colectăm selectiv deșeurile textile. Adică hainele vechi, de exemplu, nu mai pot fi aruncate la pubele alături de gunoiul menajer, pe ici, pe colo, mă refer la toată țara, primăriile au mai amenajat locuri unde poți depune astfel de deșeuri textile. Ce soluții se întrevăd sau au mai fost găsite?
Obligativitatea colectării separate a fracției textile nu e o noutate. Primarii știu de aproape patru ani de zile că, începând cu 1 ianuarie 2025, pe lângă fracţiile cu care ne-am obișnuit cu toții, plastic, metal, hârtie, carton și sticlă, există obligativitatea colectării separate a fracției textile. Spun asta pentru că, astăzi, cantități impresionante de haine vechi sau alte tipuri de textile ajung pe groapa de gunoi, în loc să ajungă în fabricile de reciclare. Și ori de câte ori colectăm separat cu o fracție, asta nu înseamnă doar un mediu mai curat, pe care bineînțeles că ni-l dorim cu toții. Asta înseamnă investiții, înseamnă locuri de muncă, înseamnă un antreprenor care transportă acele bunuri, acele materii valoroase dintr-odată, și nu deșeuri la o fabrică de tratare sau de reciclare, înseamnă investiții, înseamnă tehnologii aduse. Şi la fel cum s-a întâmplat și în cazul Sistemului de Garanție-Returnare, unde putem deja să discutăm despre mii de locuri de muncă nou înființate, putem să discutăm despre sute de businessuri, de companii care acționează într-o piață orizontală. Unii transportă, alți asigură mentenanța RVM-urilor, alții vând RVM-uri, alții produc saci, alții reciclează, ș.a.m.d., la fel se va întâmpla și cu fracţia textilă. E adevărat, în același timp, că, deși PET-ul, sticla sau cartonul sunt reciclate de mulți ani, și știm foarte bine ce avem de făcut, în cazul deșeurilor textile, în cazul textilelor, atât în România, cât și în Uniunea Europeană există o lipsă a fabricilor de reciclare, o lipsă a unităților de tratare, pentru că reciclarea textilelor e o chestiune foarte complicată. Fiecare haină poate fi alcătuită din mai multe tipuri de țesătură și fiecare țesătură, la rândul ei, poate să aibă o compoziție diferită de altele. Or, asta complică foarte mult procesul...
Păi, și atunci ce se va întâmpla mai departe cu resturile textile colectate?
În niciun caz nu vor mai ajunge la groapă; și dacă vor fi valorificate energetic, și dacă vor fi tratate și refolosite, și dacă vor fi tratate și transformate în alte bunuri, pentru că nu e neapărat obligatoriu să obții o altă fibră, însă există astăzi tehnologii, nu foarte multe, care dau o nouă utilitate acestor materii. În orice caz, situația în care ele ajung pe groapă - este ceea ce se întâmplă astăzi - e cea pe care dorim să o evităm. Pentru că o haină ajunsă la groapa de gunoi epuizează mai repede durata de folosință a gropii și, spre deosebire de un alt deșeu cu care nu ai ce să faci, nu știu, scutece folosite de la copii sau alte tipuri de deșeuri, fracție biodegradabilă colectată din mediul urban, spre exemplu, n-ai ce să faci cu ele, însă hainele ar fi mare păcat ca ele să ajungă la groapă. Și, analizând compoziția deșeurilor, pentru că Ministerul Mediului intră destul de des în posesia unor astfel de determinări, am constatat că, dacă în trecut eram îngrijorați de cantitatea mare de PET sau cantitatea mare de ambalaj trimisă la groapa de gunoi, astăzi suntem îngrijorați pentru că proporția textilelor în ceea ce aruncă românii la gunoi este una extrem, extrem de mare. Trăim într-o perioadă pe care unii o numesc fast fashion. Porți de câteva ori un articol vestimentar, sau poate nici nu reușești să-l porți, după care te debarasezi de haina respectivă. Asta se întâmplă cu niște costuri majore de mediu, atât în ceea ce privește producția acelor bunuri, acelor haine, dar și în ceea ce privește debarasarea de ele.
Da, la cât de bine ne-am descurcat, totuși, cu PET-urile, sperăm noi, rămânem optimiști că se vor găsi soluții și pentru deșeurile textile. Dar cum ne vom descurca după accesul în Schengen ca să nu ne inunde deșeurile textile, mai ales din Europa, și deșeurile în general?
Am avut deja discuții cu colegii din Ministerul Mediului, mă refer la Garda Națională de Mediu, bineînțeles. Chiar săptămâna asta va fi la sediul Ministerului Afacerilor Interne o întâlnire de lucru unde se vor așeza la aceeași masă și polițiștii și comisarii Gărzii Naționale de Mediu, pentru că, în timp ce nu mai există noțiunea de graniță la frontiera cu Ungaria, unde aveam, pe unde se și făcea mult trafic cu deșeuri, în același timp avem dreptul ca în vecinătatea graniței să putem opri acele transporturi pe care le considerăm suspecte și să le verificăm. De asemenea, am mai dispus colegilor din Garda Națională de Mediu să aibă o întâlnire de lucru cu colegii din Polonia, pentru că polonezii au instituit un mecanism extrem de eficient, ei fiind în Schengen de foarte mult timp și confruntându-se cu riscul de a importa, la fel ca și România, deșeuri din alte state, și, cel mai probabil, vom implementa acel sistem de trasabilitate a deșeurilor care va diminua, spun eu, considerabil riscul ca România să se transforme într-un fel de groapă de gunoi a altor state. E adevărat că astăzi încă mai intră deșeuri, intrau și înainte, mascate sub bunuri second-hand. E vorba de acei comercianți care vând saci întregi cu haine cu un preț modic, ceea ce înseamnă mai curând o debarasare de acele haine, mascată sub forma unei tranzacții, însă un om care cumpără un sac cu haine fără să știe ce cumpără, și plătește cinci sau 10 lei pe el, în mod evident că va arunca la gunoi o parte însemnată a ceea ce cumpără. Or, acestea sunt lucruri pe care ne le dorim a fi evitate. Și, din acest moment, împreună cu MAI-ul, împreună cu Agenția Națională pentru Protecția Consumatorului și împreună cu colegii de la Garda Națională de Mediu, suntem în continuare extrem de atenți la fiecare camion care intră în România, chiar și după ce nu mai avem graniță la vest şi la sud.
Domnule ministru, mai avem o întrebare pentru dumneavoastră. Ştim că ați depus o sesizare penală la DIICOT privind diseminarea unor informații false, referitoare la presupusa demolare a barajelor din România. Care este situația de fapt?
Păi, situația e una foarte simplă. Eu sunt în administrație de foarte mult timp și niciodată n-am avut de împărțit nimic cu niciun ziarist, cu niciun ONG-ist, cu niciun blogger, cu absolut nimeni. Însă atunci când văd că există dezinformare ce creează panică în România, atunci când văd că instrumentele folosite pentru a dezinforma se referă la siguranța energetică a României, adică la acumulările hidroenergetice, și văzând în spațiul public toate acele filmulețe cu barajul Vidraru, cu barajul de la Bicaz, prezentate sub forma unei idei potrivit căreia România urmează să-și demoleze barajele, pentru că așa vrea Uniunea Europeană, eu cred că astfel de atacuri trebuie aspru sancționate. Eu cred că fake newsul nu trebuie tolerat în România, mai ales atunci când vorbim despre securitate națională; și securitatea energetică a României este, fără îndoială, parte a sistemului de securitate națională. Și, din acest motiv, împreună cu ministrul energiei, Sebastian Burduja, am redactat o plângere penală la DIICOT, pe care, bineînțeles, organele de cercetare penală o vor analiza și vor dispune în consecință.
Da, să sperăm că se vor mișca repede. Cunoaștem deja întâmplările din decembrie, apropo de fake newsuri și de tot ceea ce se întâmplă pe rețelele sociale. Cu mulțumiri! Zi bună să avem cu toții!
Mircea Fechet: Mulțumesc şi eu!