Meditațiile au dus „la o pervertire a întregului sistem”

Daniela Petrican: Ministerul Educației vrea mai multă transparență în cazul profesorilor care dau meditații. Mai exact, dascălii ar putea fi obligați să completeze o declarație de interese, în care să spună ce medicații dau și cui, potrivit unui proiect aflat acum în dezbatere publică.
Cătălin Cîrnu: Invitatul "Apelului matinal" de astăzi este Radu Szekely, consilier Cancelaria Primului Ministru și fost secretar de stat în Ministerul Educației. Bună dimineața!
Radu Szekely: Bună dimineața! Fost secretar, dar sunt și fost consilier. Cum știți, este o funcție pe care am părăsit-o de ceva vreme.

Cătălin Cîrnu: Da, atenți la detalii suntem și noi. Referindu-ne la meditații, din punct de vedere educațional, dar și etic, profesorii își pot obliga elevii să urmeze un program paralel de cursuri și verificări?
Radu Szekely: Evident că nu-i pot obliga în mod direct, nu este nici posibil din punct de vedere legal și cu atât mai puțin este dezirabil din punct de vedere etic. Ştiu că există sau ştim cu toții că există asemenea situații, în care profesorii, unii profesori îi mai forțează pe anumiți elevi să meargă la meditații, dar indirect favorizându-i, de fapt, la clasă pe cei care merg la meditații private, plătite de părinți cu respectivul profesor. Nu sunt, nu cred că sunt foarte multe cazuri, am spus de multe ori că refuz să cred că este un aspect general în învățământul românesc, dar sunt cazuri care trebuie evitate, trebuie scoase la lumină și cred că şi în vechea lege a învățământului și actuala lege a învățământului preuniversitar stabilește premisele prin care aceste lucruri să fie evitate, adică se interzice, de fapt, înainte se interzicea prin codul etic, acum se interzice prin lege meditarea în particular, contra cost, a elevilor de la clasă, însă dincolo de asta, nu au existat până acum instrumente de monitorizare și de supraveghere a implementării acestei reguli. A fost una din, eu știu, carențele procedurale în vechea lege, adică aveam politica instituțională - nu se fac meditații cu elevii de la propria clasă - dar nu există niciun instrument de monitorizare, supraveghere și, până la urmă, de, eu ştiu, control a acestui aspect și de... nu existau consecințe directe.

Daniela Petrican: Dar prin semnarea unei astfel de declarații credeți, că se asigură acea echitate și obiectivitate în activitatea de predare, învățare, evaluare? Pentru că profesorul o poate semna, dar poate acorda în continuare meditații, printr-o înțelegere cu părinții și astfel încât el nu este pârât, ca să spunem așa.
Radu Szekely: Este adevărat, este însă un pas spre transparentizare. Depinde foarte mult și cum se implementează acest lucru, pentru că de multe ori observăm că avem politici, avem... construim chiar și instrumentele, însă nu reușim să le implementăm corect, pentru că se găsesc niște portițe prin care să evităm implementarea unei prevederi legale. În cazul acesta, având în vedere că profesorul ar trebui să semneze o declarație, prin care își asumă că doar acelor elevi le dă meditații sau doar acei elevi plătesc pentru meditații, pentru că până la urmă aici este problema: dacă profesorul vrea să facă pregătire suplimentară cu elevii de la clasă pentru care nu percepe taxe este altceva. Declarația pregătită de minister sau inclusă în dezbatere publică acum se referă la activități de pregătire cu elevii, meditații, fără să facă referire la faptul că acestea sunt plătite. Or, până la urmă, doar aceste lucruri ar trebui transparentizate...

Daniela Petrican: Bun, dar până la urmă cum...
Radu Szekely: /.../ descurajați prin a face pregătire suplimentară, inclusiv cu elevii de la clasă, doar să nu oblige părinții să plătească pentru aceste lucruri.

Daniela Petrican: Dar cum vor putea fi ei urmăriți dacă respectă ceea ce au declarat?
Radu Szekely: Aici va trebui să ne bazăm pe niște, eu știu, mecanisme de feedback și raportare părinte, profesori, colegi. Adică nu aș vrea să folosim verbul 'a pârî', pe care l-ați folosit dumneavoastră puțin mai devreme, pentru că nu este vorba de a pârî, este vorba de a veghea împreună la respectarea unor legi și a unor principii pe care noi, ca societate, ni le-am asumat, acela al transparenței în primul rând și pe urma acela al datoriei profesorului în primul rând la clasă. Să nu uităm că există o discuție continuă despre numărul de ore care sunt incluse în norma didactică 16, 18, 20. Se reduce numărul de ore treptat pe măsură ce profesorul avansează în carieră, tocmai pentru că se presupune că lucrează mult mai mult în pregătirea acestor ore, acestor ore de predare. Deci, în momentul în care noi sau societatea dă aceste drepturi, societatea poate și verifica faptul că tu de fapt folosești acest timp pentru a te pregăti și nu pentru a avea venituri suplimentare din aceeași activitate. Cred că este rolul părinților, colegilor să încerce să implementeze aceste reguli, să le înțelegem în primul rând și cred /.../ eu sunt un adept al dialogului, al discuției, și al instruirii, al pregătirii, până la urmă, cred că în cadrul școlilor ar trebui să fie organizate discuții și instruiri periodice și cu profesorii și cu părinții pentru a discuta aspectele etice și implicațiile acestor practici, pentru că marele dezavantaj sau marea inechitate pentru copii este că aceia care nu provin din familii care își permit să plătească meditații și nu beneficiază la clasă de suficient sprijin pentru a învăța, rămân pe termen lung în urma acelora și se creează un favoritism al celor care își permit să plătească pentru a învăța acasă ceea ce ar trebui să învețe la școală. Repet, dacă eu ca profesor de informatică fac ore de robotică plătite de altcineva, care nu sunt în programa școlară la clasa mea, le fac inclusiv cu elevii de la clasa mea, este totul ok, absolut ok, nu aș avea nimic împotrivă. Însă dacă eu parcurg programa școlară cu elevii de la clasa mea în meditații private, plătite de părinți, acolo este o problemă care ar trebui sesizată inclusiv de acești părinți, pentru că înseamnă că profesorul nu își face datoria pentru care tot din banii părinților, până la urmă, de la bugetul de stat este plătit la clasă.

Cătălin Cîrnu: Este și componenta financiară? - mă gândesc acum la fiscalizarea, la fiscalizarea meditațiilor sau tarifelor primite pentru meditații.
Radu Szekely: Este o problemă și e posibil ca acest ordin să aibă în vedere și acest aspect. Pe de altă parte, este datoria autorităților fiscale să verifice acest lucru, însă vor avea un instrument de verificare prin această declarație, pentru că ele vor fi centralizate și ANAF-ul poate urmări dacă un profesor declară că are meditații cu un număr de elevi de la diverse școli, dar acestea nu apar nicăieri în declarația de venituri, evident că poate interveni și verifica. Mi se pare absolut ok să fie fiscalizate niște venituri care trebuie declarate ca venituri suplimentare, obținute în afara programului de învățământ normal. Există reglementări referitoare la impozitarea acestor venituri suplimentare, doar că există și o cutumă de a nu fi declarate, adică profesorii nu au trebuit să se conformeze acestor cerințe fiscale până acum, pentru că nu s-a spus niciodată foarte clar și nici nu existau, din nou, aceste instrumente de monitorizare și de control.

Daniela Petrican: Prin anul 2016, ultima actualizare ANAF, spunea că în evidențe se aflau în țară doar 2.600 de profesori care declaraseră că dau meditații. Credeți că numărul profesorilor fiscalizați ar fi crescut cu mult?
Radu Szekely: Realitatea este mult mai mare, asta o știm, și din ce în ce mai mulți colegi profesori se înscriu în firme sau își fac PFA-uri, prin care se declară aceste venituri suplimentare, însă cred că există un număr mult mai mare de profesori, poate cu venituri mult mai mici decât cei care și le declară, dar adunate fac o sumă cred că destul de mare, care, să spunem sincer, este în zona neagră a economiei. Nu cred că-și imaginează cineva că la nivelul țării sunt doar 2-3.000 de profesori care dau meditații, când probabil sunt mult mai mulți la nivelul Bucureștiului.

Cătălin Cîrnu: De fapt, marea problemă este alta: de ce trebuie să meargă elevii la meditații? Cred că asta ar trebui să ne întrebăm cu toții, apropo de sistemul educațional din România.
Radu Szekely: Sunt câteva aspecte aici. În primul rând, există o lipsă fundamentală de încredere a părinților și a societății și chiar a elevilor în ceea ce se face la școală și atunci s-a împământenit cumva acest model în care mergem la școală, unii prind ceva, unii nu, dar cei care chiar vor să învețe merg la meditații. Și este o abordare greșită care trebuie schimbată, pentru că asta, instituțional, subminează autoritatea școlii și rolul pe care aceasta trebuie să-l aibă în societate. Deci, este în primul rând o chestie culturală, care s-a împământenit de ani de zile, această lipsă de încredere, care nu poate fi eliminată dacă școala nu începe să-și corecteze modul în care lucrează cu copiii. Și aici apare al doilea aspect, programa actuală, curriculumul actual, în cazul în care sunt foarte încărcate, obosesc copiii foarte mult. Dacă ar trebui să se facă toate disciplinele, dacă ar trebui să se facă absolut totul ce este în programa școlară la un nivel de competență foarte ridicat, așa cum ne dorim pentru toți copiii, aceștia ar ieși absolut epuizați din școală. Și există o comparație care se face mereu, că pe vremea noastră am făcut și mai mult și nu era atât de obositor. Erau alte vremuri, nu mai suntem pe vremea noastră. Copiii, tinerii din ziua de azi au foarte multe alte preocupări care le iau din atenție, presupun un alt tip de efort și atunci pentru școală rămâne o dozare a efortului, pe care noi trebuie ca niște autorități, prin politicile publice, prin noile planuri, cadruri și programe, să o gândim și să facem această învățare relevantă pentru ei, să o conectăm la ceea ce societatea din ziua de azi le oferă și să le arătăm cum ceea ce învață la școală este relevant pentru ei. Și dacă reușim să facem asta la școală și reușim să o facem pentru toți, nu doar pentru un număr mic de elevi, atunci cred că meditațiile vor dispărea treptat de la disciplinele care se fac la școală. Rămân la părerea mea: dacă vreau să studiez mai mult dintr-un anumit domeniu decât îmi oferă școala, nimic n-ar trebui să mă oprească nici pe mine ca elev, nici pe mine ca profesor să ofer această posibilitate în privat. Și nimeni nu își dorește lucrul acesta.

Daniela Petrican: Dar oare credeți că statul ar putea încuraja această industrie a meditațiilor pentru simplul motiv de a acoperi, totuși, slaba salarizare a cadrelor didactice?
Radu Szekely: Cred că a fost nu neapărat o încurajare, ci o închidere a ochilor la un moment dat, pentru că, într-adevăr, statul nu și-a permis să plătească salariile de care profesorii aveau nevoie sau profesorii le meritau şi atunci s-au închis ochii și au zis "lăsăm meditațiile în pace, pentru că măcar reușesc să trăiască din banii ăștia". Dar a dus la o pervertire, nu găsesc alt cuvânt acum, a întregului sistem, în sensul că meditațiile au devenit nu neapărat obligatorii, dar au devenit necesare pentru ca un elev să poată să treacă mai departe. Acum nu mai este așa, să știți, știm cu toții salariile au crescut, sunt la un nivel decent, se poate și mai bine, şi cred că în funcție de niște criterii de performanță, care s-ar stabili de către minister și în colaborare cu sindicatele și cu grupurile de profesori, s-ar putea face o salarizare diferențiată, astfel încât profesorii care chiar lucrează la clasă şi transformă elevul, îi dezvoltă competențele necesare, să poată fi plătiți mai bine.