Ligia Deca: Fiecare dintre noi putem mișca educația înspre mai bine

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂȚI (5 septembrie, ora 21:05) - ''Oameni care mişcă România" - Realizator: Ruxandra Săraru - Bună seara, doamnelor şi domnilor, vă spune Ruxandra Săraru, care va invită la o ediție specială a emisiunii "Oameni care mișcă Români". Mă aflu la Ministerul Învățământului și invitata mea specială din această seară este cine alta decât doamna ministru a învățământului, Ligia Deca. Bine ați revenit la Radio România Actualități, doamna Ligia Deca!

Ligia Deca: Bine v-am regăsit! E întotdeauna o plăcere să fiu invitată la una dintre emisiunile Radio România Actualități.

Realizator: Doamna Ligia Deca, hai să ne întoarcem puțin în timp. Aveați exact 7 ani la Revoluție, pe 22 decembrie 1989, și vă întreb direct, ce s-a schimbat în bine în toți acești ani care s-au scurs de atunci în domeniul învățământului, firește?

Ligia Deca: Într-adevăr, aveam 7 ani la Revoluție. Am fost cred că prima generație care nu a apucat să devină pionier. Îmi aduc aminte că eram clasa I în momentul în care revoluția a avut loc. Eu sunt născută chiar pe 22 decembrie și, mă rog, era o stare specială atunci, o resimțeam cu ochii copilului care își simțea părinții tensionați şi, mă rog, chiar dacă erau tensionați și exista o frică în aer, erau și plinI de speranță. Îmi povestea mama, nu țin minte chiar tot de-atunci, că una dintre reacțiile copilului de atunci, pentru că imediat după Revoluție, postul național de televiziune începea să difuzeze desene animate, reacția mea de atunci a fost: cei care au venit la conducerea țării probabil că sunt oameni buni, dacă s-au gândit și la copii să dea mai multe desene animate pe post. Deci asta a fost reacția copilului de atunci.

Realizator: A copilului Ligia.
Ligia Deca: A copilului Ligia, care percepea destul de acut schimbările, mai ales că aveam... imediat după Revoluție am avut diferite albume în casă cu fotografii de la Revoluție, deci cumva fost un șoc al maturizării. Însă, din punct de vedere al școlii, lucrurile s-au resimțit prin faptul că nu mai aveam subiecte tabu. Sigur, respectul exista față de dascăl, însă înainte îmi aduc aminte cum părinții mei sau bunicii mei îmi spuneau: sssst, asta nu discutăm, asta nu-i bine să spui, subiectele astea nu e bine să le abordezi. Brusc, după Revoluție a existat totuși o democratizare și o libertate.

Realizator: Sunteți un om foarte tânăr cu o carieră de invidiat, de ce să n-o spunem, și trebuie să fiți mândră pentru asta. Cum apreciați situația și calitatea învățământului românesc de astăzi? Ştiu că sunteți foarte riguroasă, cu picioarele pe pământ. Hai să fim cinstiți până la capăt.
Ligia Deca: Cred că învățământul de acum are multe elemente care pot fi îmbunătățite, dar cred că a făcut și mulți pași înainte. Sigur că nu mai e învățământul pe care ni-l povestesc părinții noștri sau pe care poate l-am resimțit noi.

Realizator: Şi suntem de multe ori nostalgici. Nostalgia e un sentiment frumos...
Ligia Deca: Şi o reacţie normală. Ştiți de ce? Pentru că, spre deosebire de alte politici publice, cum le spunem noi, alte domenii în care se reglementează, prin educație a trecut toată lumea, într-un fel sau altul, toată lumea are o experiență la care se raportează personal. În cele mai multe dezbateri, de exemplu, pe parcursul dezbaterilor pe legile educației, chiar și oamenii titrați, chiar și experții, chiar și oameni cu multă experiență în educație, într-o discuție mai aprinsă revin la: "pe vremea mea, când eram eu în școală, am avut eu un profesor, îmi aduc eu aminte...". Ei, aceste chestiuni sunt...

Realizator: Sunt modelele, sunt firești...
Ligia Deca: Sunt firești, sunt raportările personale la experiența educației, și pe de o parte e bine, pentru că înseamnă că acest domeniu are parte de interes public și deci de susținere în societate, pe de altă parte, e foarte greu să găsești consens, e foarte greu ca toată lumea să fie de acord că trebuie mers într-o anumită direcţie.

Realizator: Şi asta e bine, că incumbă dezbaterea.
Ligia Deca: Da, faptul că educația în ultimii ani a ajuns un subiect cu un interes atât de mare din punct de vedere social și, sigur, pe această cale și politic este un lucru foarte bun, pentru că, dacă există interes în societate și presiune din partea alegătorilor, ne putem aștepta și la finanțare, și la susținere, și la, nu ştiu, prioritizare, respect pentru dascăli, că tot a fost greva de la finalul anului școlar. Din acest punct de vedere, sistemul de învățământ este pe premize mult mai bune. Avem salarii mărite pentru cadre didactice, avem două legi noi care aduc multe schimbări în bine. Avem o investiție fără precedent în infrastructură - PNRR vine și dotează toate sălile de clasă, toate laboratoarele, toate laboratoarele de informatică, digitalizăm masiv și universitățile, și școlile. Deci de-acum încolo depinde, aș zice eu, de modul în care lucrăm unii cu alții, noi minister cu inspectorate, cu școli, cu familii, cu primării, pentru că și primăriile au multe atribuții în ceea ce înseamnă funcționarea școlii, în așa fel încât școala să redevină centrul comunității.

Realizator: Și trebuie să avem încredere unii în alții și trebuie să avem încredere în viitor și în forțele noastre proprii și să nu mai așteptăm de la alții.
Ligia Deca: Fiecare dintre noi putem mișca educația înspre mai bine. Și faptul că educația totuși a reprezentat inclusiv o prioritate prezidențială în ultimul deceniu ne spune mult despre cât de mult prețuiesc românii educația, indiferent de ce se spune în alte medii. Eu cred că dacă întrebi pe cineva ce și-ar dori să meargă mai bine în România, multă lume ar răspunde: educația. De ce? Pentru că lumea vede în educație soluția pentru foarte multe lucruri pe care ni le dorim pentru viitor.

Realizator: Așa este, educația și sănătatea sunt lucrurile prioritare. Vă propun să vorbiți puțin de anii de formare mai mult decât ați vorbit. Aveți dascăli la care vă raportați, aveți modele? E momentul să vă destăinuiți puțin.
Ligia Deca: Sigur că am, da. În gimnaziu, sigur că o am pe doamna învățătoare Sună care a pus bazele, m-a învățat să citesc, a pus bazele raționamentului matematic, dar a mai făcut un lucru extraordinar: m-a învățat să-mi prețuiesc colegii indiferent de mediul familial, de etnie, ș.a.m.d.. Eu am făcut Şcoala Nr. 25 în Constanța și aveam o serie de colegi fie de etnie romă, fie cu cerințe educaționale speciale. Și îmi aduc aminte că doamna învățătoare, mai pe finalul anului, şi asta era în anii '90...

Realizator: De aceea vorbeați de toleranță...
Ligia Deca: Da, pentru că eu eram dintre cei care, mă rog, eram ajutată și acasă de părinți, și eram în prima bancă, și eram genul de copil care își făcea temele, era silitor; la finalul anului m-a rugat frumos să stau în ultima bancă cu colegii noștri care nu reușeau să prindă la fel de repede anumite noțiuni și să-i ajut. Și-mi aduc aminte ce prietenii grozave s-au legat atunci și cât de mult m-a ajutat asta după aceea, ca adult, să n-am niciun fel de prejudecăți în ceea ce privește oamenii din societate, indiferent de etnie, indiferent de limbă vorbită ș.a.m.d.. După care, în gimnaziu am avut un model de dascăl, doamna profesoară de geografie Melania Gabur, care, pe lângă geografie, că nu făceam doar geografie fizică așa cum aveam în program, ne explica un pic și ce se întâmplă în lume, și după care ne-a explicat puțin despre ce s-a întâmplat în România, ce s-a întâmplat la Revoluție, ne-a recomandat cărți să înțelegem regimul comunist. Și îmi aduc aminte cum vorbea cu fiecare dintre noi și ne spunea ce-și imagina domnia sa că am putea să devenim. Pentru mine a reprezentat unul dintre acei profesori care îți schimbă orizontul...

Realizator: Premonitoriu...
Ligia Deca: Da, îţi schimbă orizontul și cumva te face să-ți dorești mai mult de la tine. Din liceu îmi amintesc cu drag foarte mulți profesori, pentru că cred că sunt cele mai luminoase amintiri din perioada școlii.

Realizator: Mă văd în ochii dvs.
Ligia Deca: Şi am avut o doamnă profesoară de limba română, doamna profesoară Cârligeanu, absolut extraordinară. Deci îmi aduc aminte cât de mult m-am concentrat pe limba română datorită capacității domniei sale de a stimula în noi spiritul critic. Deci era genul de profesară de limba română care nu ne dicta comentarii, chiar își dorea dezbateri oneste, bazate pe filtrul nostru personal asupra operelor....

Realizator: Şi pe imaginaţia dvs., şi pe spiritul critic.
Ligia Deca: Da. Experiența mea educațională chiar m-a ajutat să am încredere în profesori. Acum, ca ministru al Educației, nu am cum să nu am respect pentru profesori sau nu am cum să nu susțin cauza lor, pentru că, până la urmă, ceea ce cer ei este să primească respectul de care au nevoie pentru a insufla la rândul lor respect pentru valori, pentru educație, pentru viitor până la urmă.

Realizator: Ce a însemnat activitatea studențească pentru formarea dvs? Că ați avut o bogată și efervescentă activitate studențească.
Ligia Deca: Eram la liceu şi îmi aduc aminte că am aflat pentru prima dată că în Constanța, la Universitatea Maritimă unde am terminat eu licența, există o organizație studenţească care, de fapt, a luptat pentru formarea universității. Și mi-am adus aminte cât de grozav mi s-a părut că există universități în România formate sau, mă rog, fondate de către studenți. De-acolo a plecat activitatea mea studențească. Am fost patru ani reprezentant al studenților la nivelul universității, doi ani la nivel național ca secretar general și președinte și apoi doi ani la nivel european, la Bruxelles. Doctoratul a fost la Luxemburg. Doctoratul a fost ca urmare a pasiunii pentru politici educaționale căpătate în timpul mișcării studențești. Atunci am luat contact mai direct și mai practic cu politicile educaționale, cumva din nevoie, reprezentând nevoile colegilor mei a trebuit să încep să învăț ce spune legea educației, cum e sistemul de finanțare, care sunt drepturile în legislație ale studenților ș.a.m.d. Și îmi aduc aminte cum am început doctoratul crezând că doctoratul îmi va răspunde la niște întrebări pe care le aveam, sigur, după niște ani de activitate. Și mi-a generat mai multe întrebări.

Realizator: Și v-a generat mult mai multe întrebări.
Ligia Deca: E ceva ce cred că toți doctoranzii ar trebui să știe, la sfârșitul doctoratului pleci cu mai multe întrebări decât ai avut când intri.

Realizator: Ce a însemnat experiența dumneavoastră de consilier de stat și consilier prezidențial?
Ligia Deca: În primul rând, a reprezentat o șansă extraordinară. A fost vorba de o dovadă de încredere uriașă. A însemnat să pot să văd ce înseamnă politici naționale în educație, fără să am responsabilitatea directă pe care o are un ministru al educației. Am lucrat întotdeauna bine cu ministerul, indiferent de cine a fost ministru. A existat o colaborare excepțională și în contextul proiectului "România Educată", ministerul a fost întotdeauna partener și perioada aceasta de consultare publică a fost și o schimbare de abordare. Vă dați seama că fost reprezentant al studenților, nu aveam cum să nu cred în consultarea actorilor, pentru că asta făcusem toată viața. În momentul în care "România Educată" a prins contur ca idee, am încercat să facem un pic altfel decât se făcuse până atunci. Până atunci se întâlnea un grup de experți, venea cu un document, se lăsa în consultare publică, după care el era preluat politic.

În 2016, îmi aduc aminte, domnul președinte și-a dorit o viziune care să aibă și un sprijin din societate, pentru că premiza a fost: indiferent cât de vizionare sunt ideile, dacă nu există sprijin din societate, e foarte greu ca ele să rămână pe termen lung. Și de aceea am avut acei ani minunați - 2016, 2017, 2018 - în care m-am putut concentra, în prima parte pe a preluat din societate ce își doresc oamenii de la educație, după care, prin prelucrare cu experții și cu actorii, să venim cu un document de viziune și strategie pe termen lung.

Realizator: S-a vorbit și se vorbește foarte mult despre acest concept de "Românie Educată". Ce ne facem cu procentul îngrijorător de analfabetism și analfabetism funcțional? Că e îngrijorător.
Ligia Deca: Este și eu cred că are un anumit corespondent cu modul în care tehnologia, în general, a schimbat modul în care noi procesăm și sintetizăm informația. Noi ne uităm doar la copii, copii, tineri. Testele PISA măsoară nivelul de performanță pe scris, citit, interpretare, text, abilități matematice sau de științe pentru tinerii de 15 ani. Dar cred că dacă ne-am uita în întreaga populație să vedem măsura în care reușim să filtrăm informațiile pe care le primim și să utilizăm cunoștințele teoretice pentru viața noastră de zi cu zi, profesională sau personală, am vedea că avem nevoie de o schimbare a modului în care facem școală, mai pe românește. Am fost la o școală gimnazială din Curcani...

Realizator: Acum câteva zile.
Ligia Deca: Da, la o școală cu multe probleme sociale în ceea ce privește copiii, copii cu părinți plecați, copii din familii dezavantajate din punct de vedere economic, mulți profesori motivați, dar care își caută ei resursele ca să poată să performeze. Și mi-am dat seama cât de mult contează modul în care cancelaria, comunitatea și, aș zice eu, și cu un pic de ajutor de la autorități reușesc să susțină școala. Cred că ceea ce trebuie să facem este să măsurăm nivelul copiilor mult mai devreme, nu să-l aflăm abia la 15 ani sau la evaluarea națională și după ce-l măsurăm să luăm măsuri, practic să creionăm modul în care le predăm, mult mai axat pe ceea ce au ei nevoie. De aceea, în noua lege avem acele teste anuale care vizează nivelul de alfabetizare funcțională, ca să putem interveni în anul respectiv.

Realizator: Dar ce ne facem cu cei care nu vin la școală?
Ligia Deca: Păi aici trebuie văzut de ce nu vin la școală. Și aici noi, în vară, după ce am văzut diferența între o cohortă inițială de copii, cei care sunt înscriși în clasă terminală și câți reușesc să intre și apoi să promoveze un examen național, am vrut să vedem care sunt cauzele. Suspiciunea mea este că e o cazuistică complexă. Sunt copii care nu au parte nu numai de sprijin la teme, nu au parte nici de prea mult sprijin emoțional acasă. Sunt copiii unde familia nu este prezentă din cvarii motive: sunt plecați, fie la muncă în străinătate, fie pur și simplu în altă localitate. Avem și acest fenomen.

Realizator: Sau chiar nu mai sunt.
Ligia Deca: Sau chiar nu mai sunt. Avem cazuri în care copiii lucrează cot la cot cu părinții uneori, după o anumită vârstă și există...

Realizator: Sunt trimiși de mici la muncă.
Ligia Deca: ...perioade în an în care ei fac altceva decât să vină la școală. Avem copii care au pur și simplu nevoie de ajutor să ajungă la școală, au nevoie de rechizite, au nevoie de ajutor, au nevoie de o masă caldă și exact...

Realizator: De autobuz.
Ligia Deca: De autobuz, de navetă. Deci măsurile educaționale de intervenție nu pot funcționa pentru a reduce aceste decalaje, fără să fie însoțite de măsuri sociale.
Dar nici nu putem cădea în extrema în care să spunem: e treaba familiilor. Adică noi ne predăm lecția, cine o înțelege bine, cine nu, e problema familiei că nu-și sprijină copiii. Nu există așa ceva, este responsabilitate comună. Iar toate programele naționale pe care le avem în lege, Programul Național de Reducere a Abandonului, programele naționale care vizează, de exemplu, cele pentru lectură " O carte pentru fiecare", programele care vizează activitățile extracurriculare, programul de masă sănătoasă, apropo de a asigura copilului alimentația sănătoasă, toate aceste programe, asta își propun, să adreseze cauza, că avem suficiente studii care ne spun care sunt cauzele. Mai e un element, România nu poate avea măsuri la fel peste tot.

Realizator: Lineare.
Ligia Deca: Lineare.
Realizator: Și egale.
Ligai Deca: Noi am definit, de exemplu, conceptul de zonă prioritară în educație, de finanțare, zonă prioritară de investiție în educație de fapt. De ce? Pentru că sunt anumite școli unde indicatorii de dezavantajare se cumulează. E o zonă, de exemplu, din punct de vedere economic, în care nu ai foarte multă, nu știu, nu ai foarte multe fabrici, nu ai foarte multe companii, nu ai... zona de angajare este...

Realizator: Industrializată.
Ligia Deca: Exact. Poate că este o zonă în care copiii au și nevoie de sprijin suplimentar, fie că vorbim despre limbă maternă, fie că e vorba de copii cu CES și poate că este o zonă în care se și ajunge greu. Am fost într-un cătun cu învățământ simultan, copii de la pregătitoare până la clasa a IV-a, 14 copii de vârste diferite, undeva într-un vârf de munte, aproape de granița cu Ucraina. Abia am ajuns cu o mașină 4x4. Acolo, cum să vă spun, este nevoie de toată creativitatea noastră în așa fel încât acei copii să aibă dreptul la educație de calitate garantat. Culmea, învățătoarea reușise să atragă fonduri ca să cumpere o tablă inteligentă.
Realizator: Extraordinar.
Ligia Deca: Venea cu mașina proprie și împreună am făcut apel la autoritățile publice să facă drumul practicabil ca să ajungă iarnă, acolo ninge multe luni pe an. Și să găsim o modalitate în care cu fiecare inspector actual să-l cartografiem fiecare județ să vedem ce școli sunt viabile, ce școli ar putea să beneficieze de un parteneriat sau de un consorțiu cu o altă școală cu care să mai facă schimb de spații, de resurse, de profesori, că și asta este o chestiune. Deci avem foarte multe lucruri care se pot face și pe care le vedem făcute. Avem mulți oameni care sființesc locul în educație și poate că ar trebui ca exemplul lor să fie mai vizibil.

Realizator: Mai vizibil. Pentru că timpul emisiunii noastre e limitat și aș sta de vorbă cu dumnevoastră enorm de mult, pentru că dumneavoastră trebuie să fiți mai vizibilă în ceea ce faceți cu adevărat, nu superficial, cum se vede în mainstream-ul nostru, din păcate. Cât de mult vă frământă faptul că nu sunt șanse egale la copii?
Ligia Deca: Enorm. Cred că cel mai mult mă motivează momentele în care reușesc să ajung în școli. Din birou ai senzația că, din punct de vedere teoretic, măsurile sunt corecte. Nu vezi de fapt impactul lor sau care sunt lucrurile care merg și lucrurile care nu merg decât atunci când mergi și vorbești cu oamenii care chiar pun în practică ceea ce se gândește la nivel național.
Realizator: Legătura directă.
Ligia Deca: Legătura directă. Știți ce cred că ar mai ajuta enorm în ceea ce privește educația? Atunci când spunem că ceva nu merge, să propunem altceva în loc, mai ales oamenii care au această capacitate, pentru că toți am simțit că sunt lucruri care nu merg și e normal să fie așa...
Realizator: Dați o soluție.
Ligia Deca: Dar cred că cea ce ar ajuta și ministerul este să...

Realizator: Sau încercați să dați o soluție.
Ligia Deca: ... propună cei care spun că ceva nu merge și cum ar trebui să arate lucrurile ca să funcționeze mai bine. Și aici m-am bucurat enorm atunci când am scos în dezbatere publică anumite documente, când oamenii s-au uitat și ne-au trimis: asta nu merge, asta considerăm că nu face bine. Lucrurile astea ne ajută și pe noi să fim mai conectați cu realitatea. Și încă un lucru, de cele mai multe ori când întreb de ce se întâmplă așa, când ceva nu merge bine, mi se răspunde pentru că așa zice legea. De multe ori legea nu spune asta. De multe ori, nici măcar ordinul de ministru sau instrucțiunea nu spun asta. Este doar chestiune preluată, interpretată ș.a.m.d.. Această educație civică până la urmă, de a fi critic constructiv și de a-ți aduce aportul în a face regulile mai bune, eu cred că e un reflex pe care trebuie să-l formăm în școală.

Realizator: Ultima întrebare. Cu ce gânduri ați preluat mandatul de ministru al educației și dacă visurile și proiectele dumnevoastră de atunci concordă cu realitatea și cu proiectele și visurile de astăzi, 5 septembrie, la nici o săptămână de începere a noului an școlar?
Ligia Deca: Când am preluat mandatul mi-am dorit ca tot efortul sutelor, miilor de oameni care au contribuit la conturarea viziunii "România Educată" să nu rămână doar un document, o hârtie, deci să devină ceva de care oamenii și mai ales copiii să beneficieze. Și un prim pas în acest sens a fost faptul că legile au trecut cu dezbatere parlamentară normală și că avem totuși premizele ca de acum să putem lucra pragmatic și cu suficiente fonduri europene cât să facem diferența. Al doilea lucru pe care mi l-am dorit a fost să nu irosim sumele impresionante pe care educația le primește prin PNRR, adică să reușim să lansăm apelurile, să motivăm primăriile, să motivăm consiliile județene, școlile să aplice și să nu pierdem banii ăștia, că avem nevoie de ei. Şi al treilea lucru pe care mi l-am dorit a fost să reușesc din punct de vedere al lucrurilor... Ştiți că facem multe lucruri în educație al căror efect nu avem cum să-l vedem...

Realizator: Imediat.
Ligia Deca: Îl vedem peste 10 ani, peste 12 ani... Nu, sigur nu imediat. Dar facem și anumite lucruri de care ne putem bucura imediat. Și dintre lucrurile de care ne putem bucura imediat a fost hotărârea de guvern cu 1.200 de noi posturi de consilieri școlari, uitându-mă la nenorocirea pe care o avem, apropo de sănătatea mentală după pandemie pentru tineri, uitându-mă la problemele cu violența în școli. Un alt lucru extraordinar despre care n-am apucat să vorbesc poate cât ar fi trebuit, că mai mult ne-am concentrat să îl facem să meargă, este evaluarea digitalizată. Adică faptul că nu mai corectăm pe hârtie, nu mai riscăm să greșim când adunăm punctajele, nu mai cărăm lucrările dintr-un județ în altul...
Realizator: /.../ cu sacii şi cu maşina.
Ligia Deca: ... se scanează, se anonimizează, se transmit aleatoriu la doi evaluatori, care pot fi în părți diferite ale țării, deci atingem și partea asta de integritate și lucrurile sunt mult mai transparente. După aceea se poate vedea lucrarea mult mai ușor. Deci este extraordinară această digitalizare, mai ales în sistemele astea publice mari, cum e educația, cu foarte multe unități. Vorbim de aproape 7.000 de școli, 6.000 și ceva, cu personalitate juridică, aproape 20.000 de unități de învățământ cu totul, și cu personalitate juridică. Deci pentru mine a fost extraordinar faptul că am putut să vedem lucruri care par mici, dar care atunci când le pui într-un puzzle...

Realizator: Cu lucrurile mici se fac lucurile măreţe.
Ligia Deca: ... îți dai seama cât de mult așteaptă totuși școlile anumite schimbări în bine, inclusiv dotarea asta a școlilor pe care o s-o vedem în acest an școlar. Faptul că toate clasele, laboratoarele de știință, laboratoarele de informatică brusc își schimbă fața, eu cred că va adăuga inclusiv la atmosfera din școală.

Realizator: Să vă audă cei care trebuie să vă audă, cei care cârcotesc și să vă audă și cei care trebuie să beneficieze de ei și să se bucure de ele. Un ultim lucru, un mesaj pentru ascultătorii Radio România Actualități la început de nou an școlar și în preajma aniversării a 95 de ani de la înființarea Radio România, la 1 noiembrie 1928.
Ligia Deca: Mesajul este unul de respect profund. Într-un context în care media, în general, se pleacă în fața audienței, Radio România Actualități reușește să rămână un pilon valoric în ceea ce înseamnă respectul pentru educație, pentru frumos, pentru cultură și, în general, pentru filonul nostru spiritual românesc. Și pentru asta întotdeauna am onorat toate invitațiile venite din partea radioului național. Mi s-a părut că este acea voce care reușește să ajungă echitabil, nediscriminatoriu în toată țara pentru toți cei care vor să o audă. Şi mult respect pentru modul în care reflectați asupra educației și a schimbărilor din educație, fără partizanat, fără patimă și doar cu dorința de a ajunge informația mai aproape de cetățeni. Vă mulțumesc!

Realizator: Doamnă Ligia Deca, doamnă ministru al educației, noi vă mulțumim pentru tot ce încercați să faceți în acest răstimp efemer, în clipa și clepsidra istoriei, dar sperăm să rămână. Eu vă mulțumesc pentru participarea la această emisiune, vă urez succes și sunteți un om care încercați să mișcați România pe drumul cel bun!
Ligia Deca: Vă mulțumesc din suflet! A fost o onoare!
Realizator: Și pentru mine a fost o plăcere și o mare onoare! Doamnelor și domnilor, aici se încheie ediția din această seară a emisiunii ,"Oameni care mișcă România". A fost ministrul educației, Ligia Deca, un om care crede că România poate și trebuie să aibă un destin.