"Centrala electrică de la Iernut ar putea fi finalizată anul viitor"

Decarbonizarea surselor de producere a energiei electrice, o renunțarea la producția dată de centralele electrice alimentate cu cărbune, în principal huilă și lignit, au venit într-un moment nepotrivit și într-un context internațional la fel de nepotrivit. Aceste măsuri restrictive se aplică în țările comunității europene, cel puțin aceasta este intenția anunțată. Repeziciunea este dată de termenul ultimativ ca până în anul 2030 țările comunității să nu mai uziteze cărbunele în astfel de scopuri. S-a mai acordat țărilor întârziate și un termen de grație de doi ani. Este avută în vedere, în unele cazuri, trecerea la un ciclu combinat pentru producerea curentului electric, prin alimentare cu turbine de gaz, așa cum este prevăzută la centrala de la Iernut. Pentru a înțelege mai bine situația din prezent, am invitat-o la Apel Matinal pe Silvia Vlăsceanu, director executiv al Asociației Producătorilor de Energie Electrică HENRO, o afiliere fondată de Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, Complexul Energetic Oltenia și Electrocentrale București. Bună dimineața.

Silvia Vlăsceanu: Bună dimineața.

Realizator: Noile adăugiri prin ordonanță de Guvern operate acum două zile la ordonanța 108 din 2022 ne indică o schimbare de calendar privind scoaterea sau ieșirea din exploatare în următorii zece ani a termocentralelor. Cu alte cuvinte, acestea nu vor mai fi trecute la rezerva tehnică, adică în conservare, ca în orice moment să fie apte să repornească producția. Reiese așa ceva din noile adăugiri sau noua ordonanță întărește angajamentele anterioare?

Silvia Vlăsceanu: Bun, sunt câteva aspecte de clarificat. În primul rând, programul acesta de închidere etapizată a capacităților pe lignit și huilă a fost de la început cuprins în angajamentul României legat de PNRR. Deci apare o primă condiționalitate și așa cum s-a, dacă ați ascultat inclusiv conferința de presă, mai puțin clară în această privință, există această condiție de a îndeplini toate țintele și jaloanele pentru a fi decontată cererea a doua de plată din PNRR, care urmează zilele următoare a fi depusă. Și unul dintre aceste jaloane se referă exact la respectarea calendarului privind scoaterea din exploatare, treptat, până în 2032 a capacităților pe lignit și huilă, astfel încât noi aveam la 31 decembrie 2022, deci în două săptămâni, obligația de a scoate 660 de megawați de la Complexul Energetic Oltenia. Este adevărat că ordonanța din iulie, deci ordonanța inițială prin care s-a stabilit privind decarbonarea, prin care s-a aprobat acest calendar, vorbea de rezervă tehnică. Se pare că reprezentanții sau Comisia Europeană nu a fost de acord cu acest termen de rezervă tehnică, astfel încât în urma discuțiilor care s-au purtat în această perioadă cu Comisia Europeană, nu se acceptă rezervă tehnică, ci punerea în conservare a celor 660 de megawați care trebuiau să fie scoși din funcțiune acum, în decembrie, deci punerea în conservare, dar posibilitatea de a fi utilizați în următorii trei ani, deci scoaterea lor din conservare pentru a fi utilizate aceste capacități, printr-un ordin al ministrului energiei. Deci nu e rezervă tehnică. Se trece, însă în conservare, care poate să fie utilizată încă trei ani, acești 660 de megawați. Celelalte capacități care sunt prevăzute a fi scoase etapizat rămân aceleași termene, aceleași capacități de producție, până în 2032 astfel încât să scoatem aproape 5.000- 4.900 și ceva de megawați din funcțiune. Nu doar Oltenia are lignit sau Paroșeni. Mai sunt în listă până în 2032 și Govora și, dacă nu mă înșel, C.E.T Iași.

Realizator: Dar dacă renunțarea la producerea de curent electric cu ajutorul cărbunelui devine o practică interzisă, înlocuitorul acestuia care ar fi? Gazul natural? Bine, există și energia verde.

Silvia Vlăsceanu: Ca și combustibil de tranziție, gazul natural, și Oltenia mai are aprobat în acest an și un ajutor de stat pentru un program de restructurare și niște fonduri alocate prin Fondul de Modernizare, tocmai pentru a instala circa 1.325, sper că nu greșesc, energie pe bază de gaze naturale, deci două centrale pe care să le construiască pe gaze naturale, plus cred că vreo 800 de MW parcuri solare. Dar sunt angajamente luate anterior aprobării PNRR, să spunem, aceste capacități noi, sunt prinse în PNRR și să nu uităm, anterior pandemiei și războiului din Ucraina. Deci, atunci erau niște condiții, este adevărat că s-au schimbat, vedem gazul a devenit din ce în ce mai scump, să sperăm că se mai calmează un pic piața pe acest segment, că avem rezerve de gaze suficiente pentru a folosi gazul intern, dar acestea sunt datele pe care le avem în acest moment, că trebuie să ne ținem de litera și spiritul PNRR-ului pentru a nu pune în pericol decontarea sumelor, și înțeleg vorba de vreo 2,8 miliarde de euro care urmează să fie decontate în perioada următoare, pe baza acestei cereri care va fi transmisă dar care e condiționată de îndeplinirea ţintelor și janoanelor din PNRR.

Realizator: Oricum, România va reuși să-și asume consumul fără perturbații sau raționalizări.

Silvia Vlăsceanu: Categoric, deocamdată. Deci, nu se pune problema că nu vor mai funcționa cele două grupuri de care făceam vorbire, care însumează 660 de MW. Deci, probabil că deja sunt documentele pregătite de către Ministerul Energiei, normele care sunt prevăzute în această ultimă ordonanță împreună cu operatorul transport și cu dispeceratul Energetic Național, astfel încât să nu fie pusă în niciun moment pericol siguranța alimentării cu energie electrică, continuitatea alimentării și siguranța sistemul electro-energetic național.

Realizator: În anexa publicată odată cu actul normativ al guvernului și asumată de contrasemnatarul acesteia, ministrul energiei, sunt prezentate 11 capacități de producție a energiei electrice prin amenajări hidrotehnice. România încă mai are hidrocentrale, ar fi putut continua construcții lor în ultimii 30 de ani, dar cine sau ce ne împiedică să o facem?

Silvia Vlăsceanu: Bun. Partea bună la această /anexă/ este deci, pe de o parte sunt 11 obiective, dar doar nouă sunt amenajări hidroenergetice. Sunt și se referă la continuarea unor amenajări începute cu mulți ani în urmă, în diverse etape și care din diverse motive au fost stopate, întârziate de-a lungul timpului și n-au fost reluate astfel încât să fie puse în funcțiune în termenul prevăzut inițial. Deci, acum ni se creează această posibilitate de a fi finalizate pentru că au fost niște contestări. Între timp s-a schimbat legislația de mediu și a apărut această dispută dacă trebuie să se reia tot procesul. Au fost și niște contestări din partea unor organizații de mediu care au blocat continuarea lucrărilor. Deci în acest moment, fiind trecute ca obiective de interes național, li se creează cadrul legal de a fi finalizate și e vorba de câteva sute de MW și energia hidro este foarte importantă pentru echilibrarea sistemului și funcționarea în siguranță a sistemului electro-energetic național. Ceea ce mai apare și este iarăși partea bună pe care o văd eu în această anexă, care face parte integrantă din ordonanță, este că se finalizează și centrala de la Iernut, înseamnă /grup/ de 430 de MW care vor intra în sistem. Este o centrală tot așa, aproape finalizată, care în 2023 ar putea să intre în funcțiune, fiind iarăși aici o întârziere din motive juridice, să spunem, întârziată și apoi stopată finalizarea investiției. Iată că s-a creat prin această ordonanță posibilitatea de a fi finalizată, sper eu, până la sfârșitul anului 2023, așa cum am auzit că s-au angajat reprezentanții Romgaz. Mai este adăugat, într-adevăr, și un parc fotovoltaic în județul Dolj, zona Sadova-Dăbuleni, dacă nu greșesc, care, după cum știm, este o zonă deja deșertică, deșertificată a României, și care nu mai este propice culturilor agricole. Este foarte însorită și se pretează la amenajarea unui parc fotovoltaic de mari dimensiuni chiar. Sunt 11 obiective, dar nouă sunt hidro, unul solar și centrala de la Iernut pe care sperăm și care e foarte importantă pentru sistemul electro-energetic.

Realizator: Apropo de acest mix, Dumitru Chisăliță, un expert recunoscut în domeniul extins de care aparțineţi și dumneavoastră, spunea într-un alt interviul, la „Apel matinal” aici, la Radio România Actualități, că țara noastră se bazează pe un mix de producere a energiei electrice, că este un dat ce nu poate fi alterat sau înlocuit și că, de asemenea, țara noastră nu poate realiza o independență energetică reală. Nu încurajăm polemica de la distanță, însă am vrea să cunoaștem și opinia dumneavoastră.

Silvia Vlăsceanu: Da, într-adevăr, avem poate printre cele mai echilibrate mixuri energetice din Europa, adică producem din toate sursele și resursele energetice posibile și în proporții relativ egale. Adică, avem, ne-a dat Dumnezeu și apă și avem amenajări hidro, avem cărbune suficient ca să putem continua producția pe cărbune. Vedem, 2032 rămâne deocamdată termenul angajat prin PNRR și prin decizia privind acordarea ajutorului de stat pentru Oltenia. Să fim sănătoși până atunci și vedem ce se mai întâmplă, inclusiv cu războiul de la graniță, care a perturbat într-adevăr deciziile în acest domeniu. Avem nuclear și sperăm să dezvoltăm în continuare energie nucleară, pentru că este energie curată, mai puțin poluantă chiar și decât energia eoliană și solară. Avem acum capacități regenerabile și, nu în ultimul rând, avem gaze naturale care ne permit să dezvoltăm capacități de producere a energiei din gaze naturale din producția internă. Este adevărat, discuția cu independența energetică poate să dureze și, din punctul meu de vedere, noi trebuie să ne dorim să fim cât mai puțin dependenți de resursele energetice din import, pentru că resursă energetică înseamnă și petrol, înseamnă și alte, eu știu, nu doar energie /electrică/ și gaze naturale. Deci, când privim independența energetică mă gândesc la toate resursele și nu le avem poate pe toate în proporții și mă gândesc în primul rând la petrol aici. Acum, dacă vorbim de energie electrică, într-adevăr, dacă dezvoltăm capacități suficiente, din păcate noi am ajuns în ultimii ani importatori net de energie, adică la sfârșit de an, când se trage linia, importăm mai mult decât exportăm, pentru că în anumite intervale orare producem mai mult și exportăm și noi, dar la final rămânem totuși importatori. Dacă am avea suficiente capacități în bandă, în primul rând, deci cumva să asigurăm singuri echilibrarea sistemului nostru național, cu siguranță, cel puțin pe partea aceasta de energie electrică am putea, am putea, zic, să devenim, să redevenim exportatori net, așa cum am fost în trecut, ceea ce ar fi o formă de independență energetică, evident.

Realizator: Ar fi foarte bine. Vă mulțumim pentru toate aceste precizări.