Academia Română, 145 de ani de la înfiinţare

Academia Română a lansat, la împlinirea a 145 de ani, Dicţionarul Tezaur al Limbii Române.

Pentru realizarea celor 19 volume s-a lucrat peste 100 de ani.

"Una dintre misiunile principale ale Academiei, de la înfiinţare, a fost elaborarea Dicţionarului Limbii Române alături de elaborarea Gramaticii şi s-au publicat de-alungul timpului mai multe volume, s-a ajuns până la 37.

"Acum, avem această ediţie nouă, completă, în format unic care, prin scanare, a reprodus tot ce s-a publicat anterior şi va sta în bibliotecă alături de cele 18 volume complete cu forma definitivă a dicţionarului", a declarat Ionel Haiduc, preşedintele Academiei.

La ceremonia aniversară, el a reamintit rolul şi locul acestei instituţii.

"Academia Română este definită drept cel mai înalt for naţional de consacrare ştiinţifică şi culturală, care reuneşte personalităţi din ţară şi strainătate cu realizări deosebite în ştiinţe, litere, arte şi alte domenii ale spiritului", a declarat Ionel Haiduc.

Istoricul Academiei Române

Înfiinţarea Academiei Române a fost precedată de eforturi susţinute, ale căror începuturi apar în secolul al XVI-lea, în vremea domnilor Petru Cercel al Ţării Româneşti şi Despot Vodă al Moldovei, primii care au intenţionat să creeze "academii" în cele două capitale, la Târgovişte şi, respectiv, la Suceava.

Potrivit siteului Academiei, încercări s-au înregistrat şi în anii următori, concretizate în organizarea Academiilor domneşti de la Bucureşti (1688) şi Iaşi (1707) care vor deveni, în secolul al XIX-lea, primele universităţi din România.

A urmat înfiinţarea unor societăţi cu scopuri în general literare şi culturale, apărute mai întâi din iniţiative locale la Braşov (1821), Bucureşti (1844), Sibiu (1861), Cernăuţi (1862).

Succesul lor a încurajat eforturile în direcţia creării unei instituţii centrale pentru promovarea creaţiei literare şi ştiinţifice, dar mai cu seamă pentru întocmirea unui dicţionar şi unui glosar al limbii române.

Astfel, la 1/13 aprilie 1866, a fost înfiinţată Societatea Literară Română, care şi-a început însă activitatea în anul următor, sub numele de Societatea Academică Română.

Conform decretului de înfiinţare, cei 21 de membri fondatori erau personalităţi marcante atât din Moldova şi Ţara Românească, dar şi din teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea imperiilor străine: habsburgic (Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina), ţarist (Basarabia) şi otoman (din rândul aromânilor din Peninsula Balcanică).

În 1879 Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română - "persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură" - denumire ce s-a menţinut apoi neîntrerupt până astăzi.

Doar în perioada 1948-1989 instituţia a primit, pe lângă denumirea de „Academie” şi numele statului român, figurând astfel ca Academia Republicii Populare Române, în intervalul 1948-1965, şi Academia Republicii Socialiste România (în perioada 1965-1989).

Din 1990 a revenit la denumirea tradiţională de Academia Română.

Efecte negative ale regimului comunist

Instituţia s-a confruntat cu efectele regimului comunist totalitar.

Astfel, au fost excluşi din Academie 98 de membri titulari, corespondenţi şi de onoare, consideraţi, datorită gândirii, operei şi convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii şi ostili regimului comunist.

Excluderi s-au făcut şi în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei. Totodată, proprietăţile Academiei au fost şi ele supuse naţionalizării.

Ulterior, Academia a fost deposedată de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice şi opere de artă, transferate abuziv altor instituţii şi recuperate parţial după 1989.

Tot în perioada regimului comunist, fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu a fost ales membru titular şi preşedinte de onoare al Academiei Republicii Socialiste România, la data de 11 iulie 1985, iar Elena Ceauşescu a fost aleasă membru al forului în 1974.

La 26 decembrie 1989, membrii Academiei au decis retragerea tuturor titlurilor academice şi onorifice oferite cuplului prezidenţial.

În anul 1990, odată cu reîntoarcerea în subordinea Academiei Române a institutelor sale de cercetare, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării a revenit la menirea ei iniţială.

Academii în Europa

Academia franceză este una dintre cele cinci academii care fac parte din Institutul Francez.

A fost fondată în anul 1635 de Richelieu.

Are ca scop menţinerea calităţii limbii, urmărind evoluţiile necesare ale acesteia, studierea problemelor legate de dezvoltarea ştiinţelor, prin organizare de concursuri cu alte academii şi participarea la dezvoltarea relaţiilor ştiinţifice internaţionale.

Academia spaniolă, cu sediul în Madrid, a fost fondată în 1713 la iniţiativa lui Juan Manuel Fernandez.

Este responsabilă de reglementarea limbii spaniole. Instituţia are şi un important rol documentar şi bibliografic, în bibliotecă regăsindu-se în prezent aproximativ 250.000 de volume, inclusiv cărţi, reviste, colecţii de manuscrise şi primele ediţii ale operelor scrise de cei mai importanţi scriitori spanioli, printre care Cervantes şi Lope de Vega.

Accademia della Crusca (Italia) îşi are originile în perioada 1570 - 1580.

Activitatea este centrată pe sprijinirea activităţii ştiinţifice şi formarea de noi cercetători în domeniul lingvisticii italiene şi a filologiei.

De asemenea, academia urmăreşte dobândirea şi răspândirea în societatea italiană şi mai ales în şcoli a cunoştinţelor istorice de limba italiană.

Academia Regală de Ştiinţe, Litere şi Arte din Belgia a fost înfiinţată în 1772 şi are ca obiectiv animarea vieţii intelectuale a ţării şi stimularea cercetării ştiinţifice.

Monitorizează de asemenea activităţile organismelor ştiinţifice asociate, cum ar fi Comisia Regală de Istorie, Comisia regală de toponimie şi dialectologie şi Institutul istoric belgian din Roma.

Academia germană Leopoldina a fost fondată în 1652 în Schweinfurt, iar în 1878 are sediul central în Halle. Este cea mai veche academie de ştiinţe din Europa, încă în activitate.

Instituţia sprijină formarea oamenilor de ştiinţă în cadrul programului Leopoldina şi încurajează tinerii cercetători în cadrul Young Academy.

Alegerea academicienilor şi beneficiile lor

Potrivit Legii Academiei Române, membrii instituţiei sunt aleşi "dintre oamenii de ştiinţă şi cultură de înaltă ţinută spirituală şi morală, care s-au distins prin opere care contribuie la progresul spiritual al ţării, prin lucrări de mare valoare teoretică şi practică".

Ei trebuie să recunoască şi să respecte Statutul Academiei Române.

Noii membri ai Academiei Române sunt aleşi de Adunarea generală a Academiei Române, pe baza propunerilor formulate de către membrii Academiei Române, de instituţiile de cercetare ştiinţifică, de învăţământ şi de cultură, potrivit criteriilor şi procedurilor prevăzute în statut.

Calitatea de membru al Academiei Române poate fi acordată şi post-mortem.

Legea Academiei mai prevede că numărul maxim de membri titulari şi de membri corespondenţi este de 181, iar numărul maxim al membrilor de onoare din ţară şi din străinătate este de 135, din care cel mult 40 din ţară.

Membrii titulari ai Academiei Române primesc o indemnizaţie brută lunară de 3.000 lei, iar membri corespondenţi şi de onoare cu domiciliul în ţară primesc 2.500 lei.

Membrii Academie Române beneficiază şi de transport intern gratuit pe calea ferată cu orice tip de tren, clasa I, costul integral al biletelor fiind suportat din bugetul instituţiei.

Accesaţi aici o listă cu membrii Academiei Române, din 1866 până în prezent.