Revista editorialelor, 24 septembrie
Articole din Gândul, Adevărul şi Evenimentul Zilei.
Articol de Costi Dumăscu, 24 Septembrie 2010, 09:35
Schimbul de replici dure dintre preşedinte şi liderii opoziţiei şi controversele care persistă legate de trecerea Legii pensiilor prin Camera Deputaţilor sunt analizate astăzi de editorialiştii ziarelor centrale.
În Gândul, Cristian Tudor Popescu pleacă de la afirmaţia preşedintelui dintr-o recentă emisiune televizată că îl regretă pe jurnalistul Tudor Popescu de dinainte de a deveni vulgar. Folosesc expresii vulgare în textele despre dl. Băsescu şi alţi politicieni, dar nu recurg la cuvinte tari decât când subiectul o reclamă - scrie Cristian Tudor Popescu. Meseria de gazetar include pamfletul, cea de şef de stat nu. Jurnalistul reaminteşte mai multe situaţii în care consideră că preşedintele a dat dovadă de vulgaritate, de la caracterizări ale adversarilor politici, până la referirile la unii jurnalişti.
Ceea ce nu înseamnă că vulgaritatea o produce doar dl. Băsescu - mai scrie Cristian Tudor Popescu. Este josnică şi reacţia lui Victor Ponta de a anunţa declanşarea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu imediat după ce a fost făcut "lingător de preşuri" şi "maimuţică". Nu răspunzi la insulte personale cu mijloace de nivel atât de înalt care afectează întregul stat.
Liviu Avram revine, în Adevărul, la episodul votării Legii pensiilor în Camera Deputaţilor. Editorialistul rezumă, mai întâi, cele întâmplate : opoziţa acuză fraudarea votului, puterea spune că PSD a cerut bani pentru primăriile pe care le deţine, ca să părăsească strategic sala.
Apoi, Liviu Avram lansează următoarea ipoteză. Dar dacă privim tot ce se întâmplă în spaţiul public ca pe un teatru de umbre? Pe pânză vedem umbrele a două mâini încleştate în ceea ce pare a fi o bătălie crâncenă, în care nu se iau prizonieri. Dacă însă ridicăm un colţ al pânzei vedem aceleaşi mâini cum se strâng, de fapt, într-un adălmaş reciproc avantajos.
Mircea Cărtărescu încearcă, în Evenimentul Zilei, o privire de ansamblu asupra situaţiei. Aş vrea din tot sufletul să înţeleg de ce un popor despre care ştiu că e la fel ca toate celelalte, cu bunele şi relele sale, nu este în stare să funcţioneze ca o comunitate eficientă şi nu poate găsi drumul către normalitate.
Ce simplu - continuă autorul - ce îmbucurător ar fi să pot spune "Băsescu e de vină" sau "Tăriceanu e de vină", sau "guvernul e de vină", sau "parlamentul e de vină", sau "noi toţi suntem de vină", sau "lobby-urile maghiare sunt de vină", sau "comunismul e de vină", sau "securiştii sunt de vină", sau "mogulii sunt de vină", sau să găsesc orice altă explicaţie simplă, cu un singur factor determinant.
Poate vom fi cu un pas mai aproape de adevăr - crede, speră Mircea Cărtărescu - atunci când vom înlocui întrebarea "Cine e de vină?" cu "Ce nu merge? Ce n-a mers niciodată?".