Scopul acestui război "este să ne alunge din casele noastre"

Svitlana Krakovska este șefa laboratorului de climatologie din cadrul Institutului Hidrometeorologic din Ucraina. Ea a făcut parte din grupul de lucru al Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbări Climatice (IPCC), care la începutul săptămânii trecute a publicat unul dintre cele mai pesimiste rapoarte legate de impactul schimbărilor climatice asupra planetei și despre prețul pe care îl vor plăti oamenii pentru inacțiunea din prezent. Din cauza războiului, Dr. Krakovska a trebuit să se oprească momentan din activitatea sa de cercetător. A ales să rămână în Ucraina alături de familie și face parte din ceea ce ea numește ”armata de canapea”, formată din cei care vorbesc cât de mult pot despre ceea ce se întâmplă în țara lor.

Într-un interviu realizat în seara zilei de duminică (6 martie), Svitlana Krakovska a vorbit despre unitatea oamenilor din jurul ei, despre durerea de a vedea copii suferind, dar și despre nevoia ca munca științifică legată de schimbările climatice să continue, în ciuda războiului.

Dan Vasiliu: Care este situația în Kiev în acest moment?

Svitlana Krakovska: Eu locuiesc undeva la periferia orașului și aici este cât de cât sigur. Ieri am fost în oraș și m-am întâlnit cu cei care ne apără, dar astăzi nu am ieșit pentru că am văzut pe geam trei rachete care se îndreptau spre oraș, dar au fost doborâte de apărarea noastră antiaeriană.

Dan Vasiliu: Atunci când ieșiți, vă puteți deplasa prin oraș? Aveți de unde să luați lucrurile necesare?

Svitlana Krakovska: Da, aici în Kiev situația e ceva mai bună decât în restul țării. Putem ieși din case, putem merge la magazin și putem cumpăra mâncare. Nu mai există multe opțiuni, dar măcar putem să ne luăm pâine și alte câteva lucruri necesare. În ceea ce privește zona centrală, nu știu cum stau lucrurile în prezent, dar acum două zile m-am dus cu metroul la birou. A trebuit să aștept aproape două ore pentru a mă urca în tren, pentru că în unele stații s-au adăpostit oamenii și circulația garniturilor a fost restricționată la o singură linie. Stațiile din centru sunt oricum închise, dar am reușit să ajung la birou pentru a-mi lua laptopul și apoi m-am întors pe jos acasă. Am mers 15 kilometri, dar a fost mai bine decât să stau și să aștept metroul.

Dan Vasiliu: Ați putut să țineți legătura cu familia și prietenii din oraș sau din alte părți ale țării?

Svitlana Krakovska: Da, am putut prin intermediul internetului. În Kiev, cel puțin în zona în care locuiesc eu, încă mai avem apă, electricitate, căldură și internet. Din când în când pornesc alarmele antiaeriene și trebuie să recunosc că în primele zile eram speriați. Oamenii fugeau imediat în adăposturi, dar acum ne-am obișnuit cu aceste sunete și ne bazăm pe armata noastră că ne va proteja.

Dan Vasiliu: Știm că autoritățile au împărțit arme locuitorilor pentru a putea apăra orașul. Care este situația în zona în care locuiți?

Svitlana Krakovska: Colegii mei fac parte acum din aceste grupuri de apărare teritorială. Sunt civili care fie au fost pregătiți înainte de război, fie aveau ceva experiență din armată. M-am întâlnit cu unii dintre ei pe străzi la punctele de control din oraș. Să știți că foarte mulți oameni de știință s-au oferit voluntari și apără diferite zone din Kiev și din suburbii.

Dan Vasiliu: Care vi se pare că este atmosfera generală în rândul oamenilor? Sunt mai degrabă optimiști sau se tem de ce s-ar putea întâmpla în zilele următoare?

Svitlana Krakovska: Nu, nu se tem. Aș putea spune că am fost pregătiți pentru așa ceva. Amenințarea trupelor rusești de la granițe exista de câteva luni și eram siguri că războiul poate începe în orice moment. Oamenii erau pregătiți, dar asta nu înseamnă că nu am fost șocați în momentul în care au început atacurile. Dar apoi oamenii au început să se organizeze și fiecare a luat decizia pe care a considerat-o de cuviință. Unii au ales să se implice în acest război pentru ca Ucraina să iasă victorioasă. Sunt destul de sigură că vom câștiga! Am văzut oamenii de pe străzi că sunt pregătiți, nu intră în panică și sunt gata să se ajute în orice moment. Suntem foarte uniți! Chiar dacă înainte existau conflicte între diferite grupuri, acum ne-am unit împotriva inamicului.

Dan Vasiliu: Ce simțiți atunci când vedeți ce se întâmplă în restul țării?

Svitlana Krakovska: Este foarte dificil pentru că vedem lucruri îngrozitoare. Nu e ușor să rămânem calmi, pentru că după ce vezi suferința copiilor, după ce vezi clădirile distruse, e foarte greu să nu îți pierzi controlul. Până la urmă sunt un om ca toți oamenii și simt foarte multă furie. Sunt furioasă pe inamicii noștri și dacă înainte de acest război mă gândeam că colegii mei din Rusia nu au nicio vină pentru ce se întâmplă la ei în țară, acum nu știu cum aș putea să îi mai privesc în ochi și cum aș mai putea vorbi cu ei. Am și rude în Rusia. Unele m-au căutat și mi-au transmis încurajări, dar altele nu au făcut-o. Au fost și oameni care s-au oferit să mă ajute să plec din țară, dar le-am spus că așa ceva este inacceptabil.

Dan Vasiliu: Din câte știu au fost chiar colegi ai dvs. care v-au contactat și v-au propus să părăsiți țara, dar ați refuzat.

Svitlana Krakovska: Da, așa este. Am primit propuneri din partea mai multor țări să merg acolo pentru a-mi continua munca. Dar scopul acestui război este să ne alunge din casele noastre. Ucraina este o țară foarte bogată, plină de resurse naturale. Nu pretind că aceste este singurul motiv pentru care a fost pornit acest război, pentru că mai sunt multe altele, dar să nu credeți vreun moment că nu sunt țintite și aceste resurse. Sunt conștientă de aceste lucruri și nu vreau să îmi părăsesc țara atât timp cât încă pot să mai stau aici și familia mea este încă în siguranță. Știu că unii prieteni și colegi au ales să plece din țară și încearcă să își găsească de lucru în această perioadă în diferite institute științifice și încerc să îi ajut cât de mult pot, dar eu am luat decizia de a rămâne încă din prima zi. Nu îi judec pe cei care au ales să plece. Fiecare face ce crede de cuviință, dar situațiile diferă de la persoană la persoană, dar eu, împreună cu soțul și copiii mei, am decis că vom rămâne acasă.

Dan Vasiliu: Înainte de război, erați implicată în proiecte foarte importante în calitate de om de știință. Sunt convins că acest lucru a trecut momentan pe plan secund, dar care sunt gândurile dvs legate de viitor?

Svitlana Krakovska: Sunt convinsă că munca mea va continua, chiar dacă acum a trebuit să mă opresc. Sunt implicată în munca de cercetare a schimbărilor climatice și a efectelor lor nu doar asupra țării mele, ci și pentru alte țări și alte locuri de pe planetă. Criza climatică nu se va opri și trebuia să lucrăm pentru a încerca să găsim cele mai eficiente măsuri de adaptare la schimbările climatice și să le oferim oamenilor ajutorul de care au nevoie. Este dureros pentru mine, pentru că acum două săptămâni plănuiam împreună cu colegii mei lansarea noului raport (n.r. - raportul Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbări Climatice - IPCC) și eram foarte fericită că vom avea reprezentanți din diferite sectoare, experți care ne vor prezenta punctele lor de vedere. În două săptămâni va avea loc o nouă sesiune în care vor fi discutate concluziile celui de-al treilea grup de lucru al IPCC și am stabilit cu coordonatorul pentru Ucraina că munca noastră trebuie să continue. Acest război se va termina mai devreme sau mai târziu, noi sperăm mai devreme, și vom avea de rezolvat multe probleme. Va trebui să ne reprezentăm țara și să luăm parte la acest proces. Nu știu acum cum o voi face. Uneori zic că ne-am obișnuit cumva cu starea asta de război, dar apoi realizez că nu este așa. Dar trebuie să ne continuăm munca și institutul nostru trebuie să își continue activitatea. Este devastator ce se întâmplă. Cunosc Rusia foarte bine, pentru că am studiat acolo. În primul grup de lucru pentru raportul IPCC am fost responsabilă pentru cercetările din Nordul Asiei și Europa de Est. Cunosc foarte bine proiecțiile și toate scenariile pentru această parte a lumii. Poate că la început efectele schimbărilor climatice nu vor fi atât de mari, dar până la urmă se vor resimți, inclusiv în Rusia. Problema este globală. Nu e posibil ca unele țări să rezolve această probleme și altele nu. Nu este posibil să punem în practică nicio măsură de adaptare și să prevenim efectele schimbărilor climatice, dacă țările nu se simt apărate. Se vor cheltui bani pe arme, pentru a proteja țara, în loc ca acele fonduri să meargă către evitarea crizei climatice. Este ceea ce s-a întâmplat în Ucraina în ultimii opt ani. După invazia Crimeei, oamenii de știință nu au mai primit banii de care aveau nevoie de la guvern. Majoritatea banilor s-au dus către armată. Da, acum suntem fericiți că s-a întâmplat așa, pentru că armata ne protejează. Noi a trebuit să aplicăm pentru diferite burse europene, dar finanțările nu au fost suficiente și lipsa banilor este unul dintre mesajele cheie ale noului raport IPCC. Nu avem suficient timp și nu avem suficienți bani pentru a face față acestei probleme climatice și acest lucru este cu adevărat devastator.