S-a dat startul construcţiei gazoductului South Stream
Pentru Uniunea Europeană, South Stream înseamnă import de gaze pe o rută altermativă, dar tot din Rusia.
Articol de Simina Botar, 08 Decembrie 2012, 06:53
Pe ţărmul caucazian al Rusiei la Marea Neagră, la Anapa, s-a dat vineri startul oficial al construcţiei gazoductului South Stream.
Ceremonia s-a desfăşurat în prezenţa lui Vladimir Putin şi a conducerii partenerilor din proiect: companiile ENI, EdF şi Wintershall pentru partea maritimă, de 925 de kilometri, precum şi companiile din ţările care vor fi traversate de gazoduct pe partea terestră, de aproximativ 1.500 de kilometri.
E vorba de Bulgaria, Serbia, Ungaria, Slovenia, Croaţia, Republica Srpska, Austria şi Italia.
Din 2016 va începe comercializarea gazului transportat prin South Stream
În primul trimestru din 2016, este planificată începerea comercializării gazului transportat pe un prim fir, iar din 2018 gazoductul ar ajunge la capacitatea maximă, de 63 de miliarde de metri cubi pe an, transportat prin patru fire.
De pe malul Mării Negre, şeful Gazprom declara pentru televiziunea Rusia 24 că proiectul South Stream corespunde complet atât strategiei Uniunii Europene, cât şi celei a Rusiei de creare a unui noi căi de transport pentru hidrocarburi.
"Proiectul corespunde cerinţelor pieţei şi tot volumul de gaze care va fi transportat de acest gazoduct este deja repartizat", a mai spus Aleksei Miller.
Acesta confirmă de fapt conformarea cu strategia Rusiei de diversificare a căilor de transport spre Europa, alături de North Stream, gazoductul care traversează apele reci nordice ale Europei şi leagă Rusia de Germania, acum apare şi ramura sudică.
Mai important pentru Rusia este faptul că va reuşi să excludă din căile sale de transport tranzitarea Ucrainei, pe care dă vina pentru întreruperea livrărilor de gaze spre Europa acum doi ani, în miezul gerurilor.
Ucraina face acum eforturi substanţiale pentru a scădea dependenţa sa de gazele naturale din Rusia, pentru că nimic nu o mai poate apăra de negocierea preţurilor.
Pentru Uniunea Europeană, South Stream înseamnă import de gaze pe altă rută, dar tot din Rusia. Numai din Rusia.
Înseamnă, din nou, împiedicarea accesului la capacitatea de transport a gazoductului.
Dacă observaţi, toate gazodcutele construite de Rusia sunt o prelungire a monopolului Gazprom pentru export, pe care nici Uniunea Europeană, nici concurenţa internă a Gazprom nu îl pot depăşi.
South Stream nu va transporta cantităţi noi de gaze
De regulă, motivul invocat de Gazprom este lipsa de capacitate liberă. Nu trebuie uitat însă că South Stream nu va transporta cantităţi noi de gaze, ci pe cele care trec acum prin Ucraina.
Alftel, nu e clar de unde ar lua Rusia 63 de miliarde de metri cubi pe an, când de un timp încoace nu creşte capacitatea de producţie şi nu exploatează zăcăminte noi. În 2008, la un an după naşterea proiectului South Stream, analiştii occidentali îl considerau un proiect politic, menit să contracareze Nabucco.
De altfel, acum doi ani Paolo Scaroni, şeful ENI, a propus o combinare a proiectelor South Stream şi Nabucco, pentru optimizarea costurilor, diminuarea investiţiilor necesare şi creşterea profitului.
Propunerea sa a fost respinsă de ministrul energiei din Rusia.
Pe lângă problema volumelor necesare de gaze naturale pentru umplerea conductei, South Stream are şi problema costurilor.
Suma invocată, 16 miliarde de euro, este considerată de mulţi specialişti ca fiind mult sub linia adevărului.
Poate de aceea Rusia încă se bate să obţină de la Comisia Europeană statutul de obiectiv de interes comunitar pentru South Stream.
Astfel, ar avea acces la finanţarea europeană şi ar ocoli şi prevederile pachetului III energetic.
Pentru acest scop, se pare că Rusia s-a şi grăbit să înceapă construcţia înainte de primăvara lui 2013, când prevederile pachetului III devin obligatorii.
Pe de altă parte, dacă preţurile la gaze vor scădea, urmând preţurile spot, iar proiectul va fi atât de scump, cine va achiziţiona acest gaz?