Discursul preşedintelui SUA, Donald Trump, în Adunarea Generală a ONU

CNN: Discursul preşedintelui SUA, Donald Trump, în Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, de la New York.

CNN INTERNATIONAL (19 septembrie, ora 17:04) - Preşedintele american, Donald Trump, rosteşte primul său discurs în faţa Adunării Generale a ONU, la New York.

Donald Trump: Domnule secretar general, domnule preşedinte, lideri mondiali şi distinşi delegaţi, bine aţi venit la New York. Este o profundă onoare să mă aflu aici, în oraşul meu natal, ca reprezentant al poporului american, pentru a mă adresa populaţiei lumii. În timp ce milioane dintre cetăţenii noştri continuă să sufere de pe urma efectelor uraganelor devastatoare care au lovit ţara noastră, vreau să încep prin a-mi exprima aprecierea faţă de fiecare lider din această sală, care a oferit asistenţă şi ajutor. Poporul american este puternic şi va ieşi de pe urma acestor greutăţi mai hotărât ca oricând înainte. Din fericire, SUA au mers foarte bine, din ziua alegerilor, din noiembrie. Piaţa de acţiuni este la cel mai înalt nivel din istorie, un record. Şomajul este la cel mai scăzut nivel din ultimii 16 ani, iar datorită reformelor noastre avem mai mulţi oameni cu un loc de muncă astăzi, în SUA, decât oricând înainte. Companiile se întorc înapoi, generând o creştere a numărului de locuri de muncă, pe care ţara noastră nu a mai văzut-o de multă vreme.

Şi tocmai a fost anunţat că vom cheltui aproape 700 de miliarde de dolari pentru armată şi apărare. Armata noastră va fi, în curând, mai puternică decât oricând. De mai bine de 70 de ani, în vremuri de război şi pace, lideri de naţiuni, mişcări şi religii, s-au aflat în faţa acestei Adunări. La fel ca şi ei, intenţionez să abordez câteva dintre cele mai grave ameninţări cu care ne confruntăm astăzi, însă şi potenţialul enorm care aşteaptă să fie dezlănţuit. Trăim într-o perioadă de oportunităţi extraordinare. Descoperiri în ştiinţă, tehnologie şi medicină vindecă boli şi rezolvă probleme pe care generaţii anterioare le considerau imposibil de rezolvat. Însă, fiecare zi aduce, în acelaşi timp, informaţii referitoare la pericole tot mai mari care ameninţă tot ceea ce preţuim. Teroriştii şi extremiştii au prins putere şi s-au răspândit în fiecare regiune a planetei.

Regimuri ostile, reprezentate în acest for, nu doar susţin teroriştii, ci ameninţă şi alte state şi propriile lor popoare, cu cele mai distrugătoare arme cunoscute umanităţii. Autoritatea şi puterile autoritare încearcă să prăbuşească valorile, sistemele şi alianţele care au prevenit conflicte şi au înclinat lumea către libertate, după Al Doilea Război Mondial. Reţelele criminale internaţionale, traficul de droguri, arme, fiinţe umane, relocarea forţată şi migraţia în masă ameninţă graniţele noastre şi noi forme de agresiune exploatează tehnologia pentru a-i ameninţa pe cetăţenii noştri. Pe scurt, ne întâlnim într-o perioadă marcată, deopotrivă, de speranţe imense şi un pericol enorm.

Depinde în totalitate de noi dacă vom ridica lumea pe noi culmi, sau o vom lăsa să cadă într-o vale de degradare. Stă în puterea noastră, dacă vom alege astfel, să ridicăm milioane de oameni din sărăcie, să ajutăm cetăţenii noştri să îşi realizeze visurile şi să ne asigurăm că noi generaţii de copii vor fi crescuţi liberi de violenţe, ură şi teamă. Această instituţie a fost înfiinţată în urma a două războaie mondiale, pentru a ajuta la conturarea acestui viitor mai bun. Ea s-a bazat pe viziunea conform căreia naţiuni diverse pot coopera pentru a-şi proteja suveranitatea, a-şi menţine securitatea şi a-şi promova prosperitatea.

În această perioadă, în urmă cu exact 70 de ani, SUA au dezvoltat Planul Marshall, pentru a ajuta la reconstruirea Europei. Acei trei piloni frumoşi, piloni ai păcii - suvernitatea, securitatea şi prosperitatea. Planul Marshall a fost construit pe baza ideii nobile că întreaga lume este mai sigură, dacă naţiunile sunt puternice, independente şi libere. După cum a spus preşedintele Truman în mesajul său adresat Congresului în acea perioadă: "Sprijinul nostru pentru redresarea europeană este în totală conformitate cu sprijinul nostru pentru ONU. Succesul ONU depinde de puterea independentă a membrilor săi." Pentru a depăşi pericolele prezentului şi pentru a realiza promisiunea viitorului, trebuie să începem cu înţelepciunea trecutului.

Succesul nostru depinde de o coaliţie de naţiuni puternice şi independente, care îşi îmbrăţişează suveranitatea pentru a promova securitatea, prosperitatea şi pacea, pentru ele însele şi pentru lume. Noi nu aşteptăm ca state diverse să împărtăşească aceleaşi culturi, tradiţii sau sisteme de guvernare, însă ne aşteptăm ca toate naţiunile să susţină aceste două datorii suverane esenţiale: de a respecta interesul propriului popor şi drepturile fiecărei alte naţiuni suverane. Aceasta este viziunea minunată a acestei instituţii, iar aceasta este baza pentru cooperare şi succes. Naţiuni puternice, suverane, care să permită unor state diverse, cu valori, culturi şi visuri diferite nu doar să coexiste ci şi să lucreze alături de ele, în baza respectului reciproc. State puternice, suverane, care să permită popoarelor lor să deţină controlul asupra viitorului şi destinului lor. Naţiuni puternice, suverane permit indivizilor să se dezvolte în deplinătatea vieţii date de Dumnezeu. În America, nu încercăm să ne impunem modul de viaţă asupra nimănui, ci, mai degrabă, să îl lăsăm să strălucească drep exemplu pe care să-l privească toată lumea. Această săptămână oferă ţării noastre un motiv special de a se mândri cu acest exemplu. Sărbătorim aniversarea a 230 de ani a iubitei noastre Constituţii, cea mai veche constituţie care se află, încă, în uz, astăzi, în lume.

Acest document atemporal a reprezentat baza păcii, prosperităţii şi libertăţii americanilor şi nenumăratelor milioane de pe glob, ale căror ţări au găsit inspiraţie în respectul acestuia pentru natura umană, demnitatea umană şi statul de drept. Cele mai importante din Constituţia SUA sunt primele două cuvinte frumoase ale acesteia: "Noi, poporul". Generaţii de americani s-au sacrificat pentru a menţine promisiunea acestor cuvinte. Promisiunea că, în ţara noastră şi în măreaţa noastră istorie, în America, poporul guvernează, poporul conduce, iar poporul este suveran. Eu am fost ales nu pentru a prelua puterea, ci pentru a oferi putere poporului american, acolo unde este locul acesteia. În afacerile externe, reînnoim acest principiu fondator al suveranităţii. Datoria primordială a guvernului nostru este faţă de poporul său, faţă de cetăţenii noştri, de a răspunde nevoilor acestora, de a le asigura securitatea, de a le păstra drepturile şi de a le apăra valorile. Ca preşedinte al Statelor Unite, voi pune întotdeauna America pe primul loc. Aşa cum şi voi, ca lideri ai ţărilor voastre, veţi pune mereu ţările voastre pe primul loc. Toţi liderii responsabili au obligaţia de a-şi servi propriii cetăţeni, iar statul naţional rămâne cel mai bun vehicul pentru înălţarea condiţiei umane. Însă pentru a asigura o viaţă mai bună pentru poporul nostru este necesar ca noi să colaborăm în armonie şi unitate, să creăm un viitor mai sigur şi mai paşnic pentru toată lumea.

SUA vor fi, întotdeauna, un prieten al întregii lumi şi, mai ales al aliaţilor noştri. Însă nu mai putem permite să se profite de noi sau să intrăm într-un acord unilateral, din care Statele Unite nu primesc nimic în schimb. Atât timp cât eu voi deţine această funcţie, voi apăra interesul Americii, mai presus de orice altceva, însă, în îndeplinirea obligaţiilor noastre faţă de propriile noastre ţări, înţelegem, totodată, că este în interesul tuturor să caute acel viitor în care toate statele pot fi suverane, prospere şi sigure.

America face mai mult decât să vorbească, pentru valorile stipulate în Carta Naţiunilor Unite. Cetăţenii noştri au plătit preţul suprem pentru a ne apăra libertatea şi libertatea multor naţiuni reprezentate în această sală. Devotamentul Americii este măsurat pe câmpul de luptă, unde bărbaţii şi femeile noastre luptă şi se sacrifică, alături de aliaţii noştri. De pe plajele Europei, în deşerturile Orientului Mijlociu şi în junglele Asiei, este o cinstire eternă a reputaţiei Americii, pentru că, deşi noi şi aliaţii noştri am ieşit victorioşi din cele mai sângeroase războaie din istorie, nu am dorit o extindere teritorială şi nici nu am încercat să ne opunem şi să impunem modul nostru de viaţă altora.

În schimb, am ajutat la construirea unor instituţii precum aceasta, pentru a apăra suveranitatea, securitatea şi prosperitatea pentru toţi. Pentru naţiunile diverse ale lumii, acesta este căminul nostru. Vrem armonie şi prietenie, nu conflict şi dezbinare. Suntem ghidaţi de rezultate, nu de ideologii. Avem o politică de realism principial, care îşi are rădăcinile în obiective, valori şi interese comune. Acest realism ne obligă să înfruntăm o întrebare cu care se confruntă fiecare lider şi naţiune din această sală. Este o întrebare de care nu puteam scăpa şi nu o putem evita. Vom aluneca pe calea automulţumirii, indiferenţi la provocările, ameninţările sau chiar războaiele cu care ne confruntăm? Sau avem suficientă putere şi mândrie pentru a înfrunta aceste pericole astăzi, astfel încât cetăţenii noştri să se poată bucura de pace şi prosperitate mâine?

Dacă vrem să ne ridicăm cetăţenii, dacă aspirăm către aprobarea istoriei, atunci trebuie să ne îndeplinim datoriile suverane faţă de popoarele pe care le reprezentăm cu credinţă. Trebuie să ne apărăm naţiunile, interesele şi viitorul lor. Trebuie să respingem ameninţările la adresa suveranităţii - de la Ucraina, la Marea Chinei de Sud. Trebuie să susţinem respectul pentru lege, respectarea graniţelor şi respectarea culturii şi angajamentul paşnic pe care acestea îl permit. Iar, la fel cum au intenţionat fondatorii acestui organism, trebuie să colaborăm, împreună şi să îi înfruntăm împreună pe cei care ne ameninţă cu haos, perturbări şi teroare. Nenorocirea planetei noastre vine, astăzi, din partea unui grup mic de regimuri ostile, care încalcă fiecare principiu pe care se bazează Organizaţia Naţiunilor Unite. Ele nu îşi respectă nici proprii cetăţeni, nici drepturile suverane ale ţărilor lor. Dacă cei mulţi şi cinstiţi nu îi înfruntă pe cei răi şi puţini, atunci răul va triumfa. Când popoare şi naţiuni oneste devin spectatori ai istoriei, forţele de distrugere nu fac decât să acumuleze putere şi forţă. Nimeni nu a demonstrat o sfidare mai mare pentru alte naţiuni şi pentru bunăstarea propriului popor decât regimul depravat din Coreea de Nord.

Este responsabil pentru moartea prin înfometare a milioane de nord-coreeni şi pentru întemniţarea, torturarea, uciderea şi oprimarea a multor altora. Am fost cu toţii martorii abuzului letal al regimului, când un student american nevinovat, Otto Warmbier, a fost returnat Americii, doar pentru a muri câteva zile mai târziu. L-am văzut în asasinarea fratelui dictatorului, prin folosirea unor neurotoxine ilegale, pe un aeroport internaţional. Dacă aceste exemple nu sunt suficient de controversate, acum programul nesăbuit al Coreei de Nord, de arme nucleare şi rachete balistice, ameninţă întreaga lume cu pierderi inimaginabile de vieţi omeneşti. Este odios faptul că unele state nu doar că fac comerţ cu un astfel de regim, dar ar înarma, ar alimenta şi ar susţine financiar o ţară care pune în pericol lumea, cu ameninţarea conflictului nuclear. Nicio ţară din lume nu are vreun interes în a vedea cum această bandă de criminali se înarmează cu arme nucleare şi rachete. Statele Unite au o mare putere şi răbdare, însă dacă vor fi obligate să se apere sau să îşi apere aliaţii, nu vom avea nicio alternativă decât să distrugem complet Coreea de Nord.

Bărbatul-rachetă se află într-o misiune sinucigaşă pentru el însuşi şi pentru regimul său. SUA sunt gata, pregătite şi capabile, însă sperăm că nu va fi necesar. Acesta este spiritul Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru asta militează ONU. Să vedem ce vor face. Este timpul ca statul nord-coreean să înţeleagă faptul că denuclearizarea este singurul său viitor acceptabil. Recent, Consiliul de Securitate al ONU a votat în unanimitate rezoluţii care lovesc puternic Coreea de Nord şi aş vrea să mulţumesc Chinei şi Rusiei pentru că s-au alăturat votului vizând impunerea sancţiunilor, lângă celelalte state membre ale Consiliului de Securitate. Vă mulţumesc tuturor, însă trebuie să facem mult mai mult. Este timpul ca toate statele să colaboreze pentru a izola regimul Kim, până când acesta îşi va înceta comportamentul ostil. Ne confruntăm cu această decizie nu doar în ceea ce priveşte Coreea de Nord. Este deja depăşit timpul ca naţiunile lumii să înfrunte un alt regim nesăbuit, unul care vorbeşte deschis despre crime în masă, jurând moarte Americii, distrugerea Israelului şi ruinarea multor lideri şi naţiuni din această sală. Guvernul iranian maschează o dictatură coruptă în spatele aparenţei false a unei democraţii.

A transformat o ţară bogată, cu o istorie şi o cultură bogate, într-un stat ostil, sleit din punct de vedere economic, al cărui şef exportă violenţe, vărsări de sânge şi haos. Victimele cu cea mai îndelungată suferinţă, de pe urma liderilor Iranului, sunt, de fapt, propriii săi cetăţeni. În loc de a-şi folosi resursele pentru a îmbunătăţi viaţa iranienilor, profiturile din petrol ale acestuia merg către finanţarea Hezbollah şi a altor terorişti care ucid musulmani nevinovaţi şi atacă vecinii lor paşnici, arabi şi israelieni. Această voinţă, care aparţine de drept poporului iranian, merge, de asemenea, către sprijinirea dictaturii lui Bashar Al Assad, alimentarea războiului civil şi Yemen şi subminarea păcii, în întregul Orient Mijlociu.

Nu putem permite unui regim criminal să continue aceste activităţi destabilizatoare, construind, în acelaşi timp, rachete periculoase şi nu putem accepta un acord care furnizează acoperire unei eventuale dezvoltări a programului nuclear. Acordul cu Iranul a fost una dintre cele mai precare şi mai unilaterale tranzacţii în care Statele Unite au intrat vreodată. Sincer, acel acord este o ruşine pentru SUA şi nu cred că lucrurile se opresc aici, credeţi-mă. Este timpul ca întreaga lume să ni se alăture în a solicita ca guvernul iranian să îşi încheie politica de moarte şi distrugere. Este timpul ca regimul să elibereze toţi americanii şi cetăţenii altor naţiuni, pe care i-au deţinut pe nedrept, iar, mai presus de toate, guvernul Iranului trebuie să înceteze să mai susţină teroriştii, să înceapă să îşi servească propriul popor şi sa respecte drepturile suverane ale vecinilor săi.

Întreaga lume înţelege că poporul bun al Iranului vrea schimbare şi, că, în afară de puterea militară extinsă a Statelor Unite, liderii Iranului se tem cel mai mult de poporul iranian. Acestea sunnt motivele pentru care regimul restricţionează accesul la Internet, distrug antenele de satelit, împuşcă studenţi protestatari neînarmaţi şi încarcerează reformişti politici. Regimurile opresive nu pot dura la nesfârşit şi va veni ziua în care poporul iranian va avea de făcut o alegere: va continua pe calea sărăciei, a vărsării de sânge şi a terorii sau se va întoarce la rădăcinile măreţe ale naţiunii, ca un centru al civilizaţiei, culturii şi bunăstării, unde poporul va putea fi din nou fericit şi prosper. Sprijinul regimului iranian pentru terorism este în contrast total cu angajamentele recente ale multora dintre vecinii săi de a lupta împotriva terorismului şi de a sista finanţarea acestuia. Anul trecut, în Arabia Saudită, am fost onorat să mă adresez liderilor a peste 50 de naţiuni arabe şi musulmane. Am convenit că toate naţiunile responsabile trebuie să colaboreze pentru a-i înfrunta pe terorişti şi extremismul islamist care îi inspiră. Vom opri terorismul radical islamic, pentru că nu îi putem permite să distrugă naţiunea noastră şi întreaga lume.

Trebuie să refuzăm să acordăm teroriştilor adăpost sigur a teroriştilor, tranzit, finanţare şi orice formă de susţinere pentru ideologia lor sinistră. Trebuie să îi scoatem din ţările noastre. Este timpul să expunem şi să tragem la răspundere acele state care susţin şi finanţează grupări teroriste precum Al-Qaeda, Hezbollah, talibanii şi altele, care omoară oameni nevinovaţi. SUA şi aliaţii noştri colaborează în Orientul Mijlociu pentru a-i zdrobi pe terorişti şi pentru a opri reapariţia locurilor sigure pe care ei le folosesc pentru a lansa atacuri asupra popoarelor noastre. Luna trecută, am anunţat noua strategie pentru victorie, în lupta împotriva acestui rău din Afganistan. De acum înainte, interesele noastre de securitate vor dicta durata şi anvergura operaţiunilor militare, nu repere şi calendare arbitrare, stabilite de politicieni. Totodată, am modificat complet regulile de angajare în lupta împotriva talibanilor şi a altor grupări teroriste.

În Siria şi Irak, am înregistrat progrese mari pentru înfrângerea durabilă a ISIS. De fapt, ţara noastră a realizat mai mult împotriva ISIS în ultimele opt luni, decât a făcut-o în mulţi, mulţi ani adunaţi. Vedem de-escaladarea conflictului sirian şi o soluţie politică ce onorează voinţa poporului sirian. Acţiunile regimului criminal al lui Bashar al-Assad, inclusiv folosirea de arme criminale împotriva propriilor cetăţeni, chiar şi copii nevinovaţi, au şocat conştiinţa fiecărei persoane normale. Nicio societate nu poate fi sigură, dacă este permisă răspândirea unor arme chimice interzise. De aceea, SUA au efectuat un atac cu rachetă asupra bazei aeriene care a lansat atacul. Apreciem eforturile agenţiilor ONU, care furnizează asistenţă umanitară vitală, în zonele eliberate de la ISIS şi mulţumim, în special Iordaniei, Turciei şi Libanului, pentru rolul lor n găzduirea refugiaţilor din conflictul sirian. SUA este o naţiune compătimitoare şi a cheltuit miliarde şi miliarde de dolari în sprijinirea acestor eforturi.

Căutăm o abordare pentru relocarea refugiaţilor, care să îi ajute pe aceşti oameni, trataţi îngrozitor şi care să le permită, eventual, revenirea în ţările natale, pentru a face parte din procesul de reconstrucţie. La costul de relocare a unui refugiat în SUA, putem ajuta peste zece, în regiunile lor natale. Din bunătatea inimilor noastre, oferim asistenţă financiară ţărilor gazdă din regiune şi susţinem acordurile recente ale naţiunilor din G20, care vor încerca să găzduiască refugiaţii cât mai aproape posibil de ţările lor natale. Aceasta este abordarea sigură, responsabilă şi umanitară. Timp de decenii, SUA s-au confruntat cu provocările migraţiei. Aici, în emisfera vestică, am învăţat că, pe termen lung, migraţia necontrolată este profund incorectă, atât pentru statele de origine, cât şi pentru cele gazdă. Pentru ţările de origine, este redusă presiunea internă de adoptarea a unor reforme politice şi economice necesare şi le secătuieşte de capitalul uman necesar implementării şi motivării acelor reforme. Pentru ţările gazdă, costurile substanţiale ale migraţiei necontrolate sunt duse, în mod covârşitor, de cetăţeni cu venituri mici, ale căror preocupări sunt adesea ignorate, atât de presă, cât şi de guvern. Aş vrea să salut munca ONU în tentativele de a aborda problemele ce îi determină pe oameni să îşi părăsească locuinţele. ONU şi Uniunea Africană au condus misiuni de menţinere a păcii care au avut contribuţii de nepreţuit în stabilizarea conflictelor din Africa.

SUA continuă să conducă lumea în asistenţa umanitară, inclusiv prevenirea foametei şi asistenţă în Sudanul de Sud, Somalia, nordul Nigeriei şi Yemen. Am investit în îmbunătăţirea sănătăţii şi oportunităţilor în toată lumea, prin programe precum PEPFAR, care finanţează asistenţa pentru persoanele bolnave de SIDA, President's Malaria Initiative (PMI), Global Health Security Agenda (GHSA), Global Fund to End Modern Slavery şi Women Entrepreneurs Finance Initiative (We-Fi) - esenţa angajamentului nostru de a emancipa femeile din toată lumea. Totodată, mulţumim secretarului general pentru că a recunoscut că Organizaţia Naţiunilor Unite trebuie să se reformeze, pentru a fi un partener eficient în înfruntarea ameninţăriloe la adresa suveranităţii, securităţii şi prosperităţii. Prea frecvent, atenţia acestei organizaţii nu s-a concetrat asupra rezultatelor, ci asupra birocraţiei şi a proceselor. În unele cazuri, state care au încercat să submineze scopurile nobile ale acestei instituţii au deturnat chiar sistemele care ar trebui să le promoveze. De exemplu, este o sursă masivă de jenă pentru ONU faptul că unele guverne, cu încălcări flagrante ale drepturilor omului se află în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului. SUA este una dintre cele 193 de state din ONU şi, totuşi, noi achităm22% din întregul buget, chiar şi peste. De fapt, plătim mult mai mult decât poate realiza cineva.

SUA suportă o o cotă injustă a costurilor, însă, să fiu sincer, dacă ONU ar putea realiza, într-adevăr, toate obiectivele stipulate, în special obiectivul păcii, această investiţie ar merita, pe deplin. Părţi importante ale lumii se află în conflict şi unele, se duc, de fapt, la naiba. Însă oamenii puternicii din această sală, sub îndrumarea şi auspiciile ONU, pot rezolva multe dintre aceste probleme dificile şi complexe. Poporul american speră că, într-o zi, curând, ONU va putea fi un susţinător mai responsabil şi mai eficient al demnităţii umane, în toată lumea. Între timp, credem că nicio naţiune nu ar trebui să ducă o parte disproporţionată a sarcinii, din punct de vedere militar sau financiar. Statele lumii trebuie să îşi asume un rol mai important în promovarea unor societăţi sigire şi prospere, în regiunile lor. De aceea, în emisfera vestică, SUA s-au opus regimurilor corupte şi destabilizatoare din Cuba şi a îmbrăţişat visul dintotdeauna al poporului cubanez de a trăi în libertate.

Recent, administraţia mea a anunţat că nu vom ridica sancţiunile impuse guvernului cubanez, până când acesta nu va implementa reforme fundamentale. Totodată, am impus sancţiuni dure şi proporţionale asupra regimului socialist Maduro din Venezuela, care a adus o naţiune, cândva înfloritoare, în marginea colapsului total. Dictatura socialistă a lui Nicolas Maduro a produs o durere şi o suferinţă teribile populaţiei ţării. Acest regim corupt a distrus o naţiune prosperă, prin impunerea unei ideologii eşuate, ce a produs sărăcie şi nenorocire oriunde a fost încercat. Pentru a înrăutăţi lucrurile, Maduro şi-a sfidat propriul popor, furând puterea de la reprezentanţii săi aleşi, pentru a-şi menţine regimul dezatruos. Poporul venezuelan este înfometat, iar ţara sa se prăbuşeşte. Instituţiile lor democratice sunt distruse. Această situaţie este complet inacceptabilă şi nu putem sta deoparte şi privi. Ca vecin responsabil şi prieten, noi şi toţi ceilalţi avem un biectiv, acela de a-i ajuta să-şi recâştige libertatea, să-şi recupereze ţara şi să-şi restabilească democraţia. Aş vrea să mulţumesc liderilor din această sală pentru că au condamnat regimul si au oferit sprijin vital poporului venezuelan. SUA au adoptat măsuri importante pentru a trage la răspundere regimul.

Suntem pregătiţi să adoptăm noi acţiuni, dacă guvernul Venezuelei persistă pe cale de a impune un regim autoritar poporului venezuelan. Suntem norocoşi că avem relaţii comerciale incredibil de puternice şi de robuste cu multe dintre statele latino-americane, reunite astăzi aici. Relaţia noastră economică alcătuieşte o bază extrem de importantă pentru promovarea păcii şi prosperităţii pentru toţi cetăţenii noştrii şi toţi vecinii noştri. Cer fiecărei ţări reprezentate astăzi aici să fie pregătită să facă mai mult pentru a gestiona această criză extrem de reală. Facem apel la restabilirea completă a democraţiei şi a libertăţilor politice în Venezuela. Problema din Venezuela nu este aceea că socialismul a fost implementat precar, ci aceea că socialismul a fost implementat în mod fidel. De la Uniunea Sovietică, la Cuba, la Venezuela, de fiecare dată când a fost adoptat socialismul pur sau comunismul a provocat suferinţă, devastare şi eşec. Cei care predică aceste ideologii discreditate nu fac decât să contribuie la continua suferinţă a populaţiei care trăieşte sub aceste sisteme neîndurătoare.

America este alături de fiecare persoane care trăieşte sub un regim brutal. respectul nostru pentru suveranitate este, de asemenea, un apel la acţiune. Toate popoarele merită un guvern căruia să îî pese de siguranţa lor, de interesele şi de bunăstarea lor, inclusiv de prosperitatea lor. În America, tindem spre legături mai puternice de afaceri şi de comerţ, cu toate naţiunile de bună-credinţă, însă acest schimb trebuie să fie corect şi trebuie să fie reciproc. Prea multă vreme, poporului american i s-a spus că acordurile comerciale mamut, tribunale internaţionale nenumărate şi birocraţii globale puternice reprezintă cea mai bună modalitate de a-i promova succesul. Însă, aşa cum aceste promisiuni au plutit, milioane de locuri de muncă au dispărut, la fel şi mii de fabrici.

Alţii s-au jucat cu sistemul şi au încălcat regulile. Iar clasa noastră de mijloc, care era, cândva, fundamentul prosperităţii americane, a fost uitată şi lăsată în urmă, însă ei nu mai sunt uitaţi. Şi nu vor mai fi uitaţi niciodată. În timp ce America va urmări cooperarea şi comerţul cu alte state, ne reînnoim angajamentul faţă de prima îndatorire a fiecărui guvern, datoria faţă de cetăţenii noştri. Această legătură este sursa puterii Americii şi a oricărei naţiuni responsabile reprezentate astăzi aici. Ca această organizaţie să aibă orice speranţă de a înfrunta cu succes provocările dinaintea noastră, asta va depinde - după cum a spus preşedintele Truman, în urmă cu vreo 70 de ani - de forţa independentă a membrilor săi. Pentru a primi oportunităţile viitorului şi a depăşi pericolele prezentului împreună, nu poate exista niciun substitut pentru naţiuni puternice, suverane şi independente. Naţiuni care îşi au rădăcinile în istoriile lor şi care au investit în destinele lor. Naţiuni care caută aliaţi, pentru a le fi prieteni şi nu inamici, pentru a-i cuceri. Şi, mai important decât toate, naţiuni care sunt căminul patrioţilor, bărbaţilor şi femeilor care sunt dornici să se sacrifice pentru ţările lor, pentru concetăţenii lor şi pentru tot ceea ce este mai bun în spiritul uman. Amintindu-ne de marea victorie care a dus la înfiinţarea acestui for, nu trebuie să uităm niciodată că acesi eroi care au luptat împotriva răului, au luptat şi pentru naţiunile pe care le iubesc./mbrotacel/aionescu

Donald Trump: Din patriotism au murit polonezii, pentru a salva Polonia. Francezii au murit pentru o Franţă liberă, iar britanicii să fie puternici pentru Marea Britanie. Astăzi, dacă nu ne investim inimile, sufletul şi gândirea în naţiunile noastre, dacă nu vom construi familii puternice, comunităţi sigure şi societăţi sănătoase pentru noi înşine, nimeni nu o va face pentru noi. Nu putem aştepta pe altcineva, ţări îndepărtate sau pe birocraţi îndepărtaţi, nu putem să facem asta. Trebuie să ne rezolvăm problemele, pentru a ne clădi prosperitatea, pentru a ne asigura viitorul sau vom fi vulnerabili la degradare, dominare şi înfrângere. Adevărata întrebare adresată Organizaţiei Naţiunile Unite, astăzi, pentru oamenii din întreaga lume care speră la vieţi mai bune pentru ei şi copiii lor, este una elementară: Suntem, încă, patrioţi?

Ne iubim naţiunile suficient de mult pentru a proteja suveranitatea şi să ne luăm viitorul în propriile mâini? Îi respectăm suficient pentru a apăra interesele, pentru a păstra culturile şi pentru a asigura un mediu paşnic pentru cetăţenii lor? Unul dintre cei mai mari patrioţi americani, John Adams, a scris că "Revoluţia americană a fost efectuată înainte de începerea războiului. Revoluţia era în minţile şi inimile poporului". Acesta a fost momentul în care America s-a trezit. Când ne-am uitat în jur şi am înţeles că eram o naţiune, am realizat unde ne aflam, ce valori apreciam şi ceea ce apăram cu preţul vieţii. Încă de la primele sale momente, istoria Americii a fost una a ceea ce este posibil, când oamenii îşi iau propriile destine în mâini. Statele Unite ale Americii se află printre cele mai mari forţe ale binelui din istoria lumii şi printre cei mai mari apărători ai suveranităţii, securităţii şi prosperităţii tuturor. Acum facem un apel la o mare retrezire a naţiunilor. Pentru renaşterea spiritelor lor, a mândriei, a poporului şi a patriotismului lor. Istoria ne întreabă dacă suntem pregătiţi pentru această misiune.

Răspunsul nostru va fi o reînoire a voinţei, o redescoperire a hotărârii şi o renaştere a devotamentului. Trebuie să înfrângem inamicii umanităţii şi să deblocăm potenţialul vieţii înseşi. Speranţa noastră este un cuvânt şi o lume de naţiuni independente şi mândre, care îşi asumă îndatoririle, caută prietenia, respectă alte naţiuni şi fac o cauză comună în cel mai mare interes comun al tuturor: un viitor al demnității și păcii pentru poporul acestui Pământ minunat. Aceasta este viziunea reală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, străvechea dorinţă a fiecărui om şi cea mai profundă năzuinţă aflată în fiecare suflet sacru. Aşa că asta să fie misiunea noastră şi acesta să fie mesajul nostru către întreaga lume: vom lupta împreună, ne vom sacrifica împreună şi vom sta împreună pentru pace, libertate, justiţie, familie, umanitate şi pentru Dumnezeu Atotputernicul care ne-a făcut pe toţi. Mulţumesc! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Dumnezeu să binecuvânteze naţiunile lumii şi Dumnezeu să binecuvânteze Statele Unite ale Americii! Mulţumesc foarte mult!