Ascultă Radio România Actualitaţi Live

Cum pierde Donald Trump Asia

Articol apărut în THE WASHINGTON POST și semnat de Robert D. Kaplan (specialist în geopolitică la Foreign Policy Research Institute).

Cum pierde Donald Trump Asia
Preşedintele SUA, Donald Trump. Foto: Arhivă.

Articol de Sergiu Şteţ, 10 Iulie 2020, 10:04

SUA au trimis două grupuri de lovire cu portavioane în Marea Chinei de Sud pentru a contesta anexarea pe nesimțite a acestei regiuni maritime de către China. Este una dintre cele mai directe exprimări ale puterii militare americane din ultimii ani.

Numai că însuși faptul că a fost necesar să se ia o măsură într-atât de dramatică denotă cât de mult s-a înclinat balanța puterii în favoarea Chinei. Tentativa Chinei planificată pe termen lung de a-și impune metodic dominația asupra bancurilor de nisip și insulelor din regiune este o expresie atât a distragerilor interne existente în SUA, cât și a pierderii prestigiului american în întreaga Asie.

Dacă SUA se află la o jumătate de lume distanță de Asia, China este principiul organizator geografic, demografic, economic și militar al Asiei. Asiaticii pur și simplu nu pot scăpa de chinezi. Pentru ca ei să se alieze cu SUA în fața prezenței imuabile a Chinei a fost întotdeauna necesar ca ei să se încreadă în cuvintele și angajamentele Americii față de această regiune vastă. Dar, pentru prima dată după al doilea război mondial, un președinte american a zdruncinat până în temelii acea încredere.

Donald Trump și-a inaugurat președinția cu abrogarea Parteneriatului Trans-Pacific, un pilon comercial, de investiții și politic al ordinii liberale dominate de SUA din Asia, la care se muncise ani de zile. Trump a rupt acest cadru legislativ istoric în ciuda faptului că și China își are propria mare strategie pentru Eurasia: inițiativa Centură și Drum. În vreme ce China promova o viziune, oricât de imperfectă și coercitivă va fi fiind ea, SUA au optat anume să nu aibă nimic de oferit.

Și e și mai rău de atât.

La baza securității asiatice se află încă de la sfârșitul celui de al doilea război mondial tratatul alianței dintre SUA și Japonia. Ancorând SUA în a doua mare putere a Asiei, Washingtonul a îngrădit în mod elegant Beijingul, permițând statelor întinse din sudul Japoniei până în Australia să se îmbogățească de pe urma creșterii economice chineze, în vreme ce America le asigura securitatea. Nici o țară nu a fost obligată să aleagă între SUA și China. Și nici o țară nu a mai trebuit să se teamă vreodată de militarismul japonez.

Cu toate acestea, încă dinainte de a fi învestit, Trump a contestat însăși fundația tratatului de alianță cu Japonia: faptul că SUA îi asigură acesteia apărarea. Fapt care i-a înspăimântat pe japonezi - și întreaga regiune - într-o măsură nemaiîntâlnită în epoca postbelică. Poziția Americii în Japonia și în regiune a fost slăbită în mod demonstrabil.

Pe de altă parte, Japonia este împotmolită, de un an deja, într-un război comercial feroce cu Coreea de Sud - un conflict ce-și are originile în diferendele legate de istoria celui de al doilea război mondial. O altă administrație ar fi expediat poate un subsecretar de stat la Tokyo și Seul pentru rundă intensă de „navetă diplomatică” pentru a înăbuși rapid problema și a repara alianța. Însă administrația Trump a făcut relativ puțin.

Există acum un sentiment de vulnerabilitate și singurătate printre aliații asiatici ai SUA. Pentru prima dată după ce președintele Richard M. Nixon a vizitat China în 1972, relația bilaterală sino-americană e deopotrivă ostilă și impredictibilă, chiar în acea perioadă în care Washingtonul le-a oferit prietenilor săi din regiune mai puține garanții decât oricând altcândva după Războiul din Coreea de acum 70 de ani.

Represiunea pulverizatoare a Chinei împotriva uigurilor turcici musulmani din provincia Xinjiang, alături de reprimarea de securitate din Hong Kong și agresiunea ei în formă continuată din Marea Chinei de Sud, indică faptul că Taiwanul ar putea fi următoarea țintă din colimatorul Beijingului - în calitate de țară riverană a Mării Chinei de Sud și de unică parte a Chinei istorice care nu a fost încă adusă sub ascultare cu forța. Taiwanul, la fel ca Berlinul de Vest în epoca războiului rece, este un avanpost al libertății aflat într-o contradicție izbitoare cu autoritarismul din China continentală. Valoarea lui simbolică nu ar trebui subestimată.

Dacă independența Taiwanului va fi vreodată compromisă, acest fapt va semnala sfârșitul influenței preeminente a SUA nu numai în Asia, ci și mult dincolo de ea.

Taiwanul nu este pe punctul de a fi invadat de China. Însă nu este clar cât de mult s-ar putea baza pe SUA în cazul unei crize. Alianțele depind de descurajare. Descurajarea, la rândul ei, se bazează pe un angajament moral de nezdruncinat față de o strategie comună.

Dar iată că acum asistăm la o agresiune chineză fără precedent cuplată cu dubii fără precedent despre intențiile Americii. În loc să conducă o alianță, Trump s-a remarcat în calitate de simplu misit pentru care nimic nu este sfânt. Va fi nevoie de mai mult decât două portavioane pentru a se repara această impresie și daunele pe care le-a provocat ea.

Lucrul care-i leagă în prezent pe aliații asiatici ai SUA de Washington este mai puțin încrederea în SUA și mai degrabă frica totală de China. Dar dacă această situație va mai persista, ceea ce va începe să apară va fi o finlandizare [Finlanda s-a declarat neutră în războiul rece pentru a evita anexarea de către URSS - n.trad.] graduală, în care aliații asiatici de odinioară ai SUA vor avea grijă să nu interfereze cu obiectivele Beijingului, în vreme ce vor continua să se declare de formă de partea Washingtonului. Cum a fost cazul și cu influența sovietică asupra Finlandei în cursul războiului rece, politicile lor externe nu vor mai fi pe de-a-ntregul independente.

Să luăm exemplul Vietnamului, care are atât graniță terestră cu China cât și o istorie însângerată în relație cu ea. Vulnerabilitatea geografică a Vietnamului îl face predispus la o influență mai mare a Chinei, dacă Trump va ajunge să insufle chiar și mai multă neîncredere.

La fel stau lucrurile cu Filipinele, Malaezia și Singapore. Nu putem sub nici o formă să luăm poziția acestor state ca dată.

Totul e legat de geografie: înseși mărimea și proximitatea Chinei fac esențială pentru balanța puterii din Asia o prezență robustă și nediscutabilă a SUA în regiune.

Traducere: Andrei Suba/RADOR.

Prezenţă redusă la vot, în secţiile de votare din Italia
În lume 24 Noiembrie 2024, 14:12

Prezenţă redusă la vot, în secţiile de votare din Italia

În a treia zi de vot în diaspora, fluxul era încă redus la una dintre secţiile din Roma.

Prezenţă redusă la vot, în secţiile de votare din Italia
Republica Moldova: Aproape 47 de mii de votanţi până la ora 13
În lume 24 Noiembrie 2024, 13:10

Republica Moldova: Aproape 47 de mii de votanţi până la ora 13

Sunt deschise 59 de secţii de votare pe întreg teritoriul ţării, cu 7 mai multe decât la alegerile europarlamentare.

Republica Moldova: Aproape 47 de mii de votanţi până la ora 13
Ce așteptări au românii din Franța de la viitorul președinte al României
În lume 24 Noiembrie 2024, 10:54

Ce așteptări au românii din Franța de la viitorul președinte al României

Românii din Franța s-au prezentat la urne în număr mic, în primele două zile de vot.

Ce așteptări au românii din Franța de la viitorul președinte al României
S-au deschis secțiile de votare și în Italia
În lume 24 Noiembrie 2024, 08:57

S-au deschis secțiile de votare și în Italia

Comunitatea românilor este cea mai mare din diaspora, dar mobilizarea în primele două zile de vot a fost mai mică decât în...

S-au deschis secțiile de votare și în Italia
Prezența la vot în diaspora, mai degrabă slabă
În lume 24 Noiembrie 2024, 07:28

Prezența la vot în diaspora, mai degrabă slabă

Cea mai mare mobilizare a fost a românilor din Marea Britanie, cu peste 42.000 de voturi.

Prezența la vot în diaspora, mai degrabă slabă
157 de secții de votare sunt deschise în Italia
În lume 23 Noiembrie 2024, 19:52

157 de secții de votare sunt deschise în Italia

Cei mai mulți români s-au prezentat la vot la una din secțiile de la Verona şi la Roma.

157 de secții de votare sunt deschise în Italia
Prezenţă slabă la secțiile de votare din Franța
În lume 23 Noiembrie 2024, 19:30

Prezenţă slabă la secțiile de votare din Franța

Nici acum 5 ani, la primul tur al prezidențialelor, mobilizarea nu a fost prea mare.

Prezenţă slabă la secțiile de votare din Franța
Prezenţa mai scăzută, în Spania, faţă de alegerile precedente
În lume 23 Noiembrie 2024, 14:57

Prezenţa mai scăzută, în Spania, faţă de alegerile precedente

Sunt 147 de secții pe întregul teritoriu al Spaniei.

Prezenţa mai scăzută, în Spania, faţă de alegerile precedente