Acord fiscal pe ultima sută de metri în SUA

În Statele Unite, puterea şi opoziţia au ajuns la un acord în Camera Reprezentanţilor, care a permis evitarea unei crize bugetare de proporţii.

Textul, adoptat deja de Senat, a trecut şi cu votul unei bune părţi din membrii Partidului Republican, majoritar în Camera Reprezentanţilor.

Democraţii şi republicanii au ajuns în cele din urmă la un acord după dezbateri îndelungate în care ambele părţi s-au acuzat reciproc că refuză compromisul.

Camera Reprezentanţilor a aprobat şi ea proiectul legislativ adoptat marţi de Senat, prin care vor creşte doar taxele pentru americanii bogaţi, nu şi pentru cea mai mare parte a populaţiei.

Aceasta a fost una dintre principalele cerinţe ale preşedintelui Barack Obama în cadrul negocierilor.

În ceea ce priveşte reducerile drastice de cheltuieli bugetare, congresmenii au decis să le amâne cu două luni, în speranţa că până atunci vor cădea de acord privind soluţii alternative de reducere a deficitului.

Video: Drama "prăpastiei fiscale" a luat sfârşit.



Înţelegerea la care au ajuns politicienii este într-o oarecare măsură o victorie pentru preşedintele Obama, însă pe de altă parte este şi o reuşită pentru republicani, care au obţinut destul de multe concesii.

Printre altele, reducerile de taxe au fost prelungite acum permanent, nu vor mai trebui reînnoite.

Barack Obama a spus în cadrul unei declaraţii susţinute la Casa Albă la scurt timp după vot că va semna pachetul legislativ adoptat în Congres, prin care taxele pentru 98% din populaţie nu vor creşte.

Acordul adoptat acum este însă doar unul parţial, faţă de marea reformă fiscală la care sperau ambele părţi la început, şi nu face decât să amâne o serie de decizii care cel mai probabil îi vor diviza în continuare pe politicienii americani, lucru pe care l-a recunoscut şi preşedintele Obama.

"Această lege este doar un pas înainte în efortul mai larg de a întări economia şi a extinde oportunităţile pentru toată lumea.

"Adevărul este că deficitul este prea ridicat şi încă investim prea puţin în lucrurile de care avem nevoie pentru ca economia să crească pe cât de repede ar trebui", a declarat Barack Obama.

În afară de a stabili domeniile în care vor face reducerile bugetare, una dintre cele mai importante hotărâri pe care congresmenii vor trebui să o ia în perioada următoare este cea legată de nivelul datoriei publice americane.

Ce este "prăpastia fiscală”

În Statele Unite, democraţii şi republicanii au negociat intens în ultimele zile un set de măsuri care să evite impactul aşa-numitei "prăpastii fiscale” (fiscal cliff).

Pachetul adoptat miercuri în Congres, după depăşirea termenului limită, aduce soluţii la o parte dintre provocări, însă lasă multe probleme nerezolvate.

Termenul de "prăpastie fiscală” a fost introdus de şeful băncii centrale americane, Ben Bernanke, în urmă cu aproape un an în cadrul unei audieri în Congres.

Ben Bernanke a avertizat atunci că, "având în vedere legislaţia actuală, pe 1 ianuarie 2013 se va produce o uriaşă prăpastie fiscală constând în tăieri drastice de cheltuieli şi creşteri de taxe”.

"Sper că situaţia va fi analizată în Congres şi că acesta va găsi modalităţi să obţină aceeaşi redresare fiscală pe termen lung fără ca totul să se întâmple simultan, în aceeaşi zi”, a spus Ben Bernanke.

Măsurile despre care vorbeşte şeful Rezervei Federale se referă, pe de o parte, la expirarea unor reduceri de taxe stabilite în timpul preşedinţiei lui George W. Bush (taxe pe venit, pe investiţii, pe proprietăţi) sau mai târziu (cum ar fi taxe reduse pentru cei cu venituri mici sau beneficii pentru plata studiilor).

Dispută legată de majorarea taxelor pentru bogaţi a amânat adoptarea proiectului legislativ

Deşi atât democraţii, cât şi republicanii sunt de acord că taxele nu ar trebui să crească pentru americanii obişnuiţi, o dispută legată de majorarea taxelor pentru bogaţi a făcut ca prelungirea reducerilor în 2013 să fie aprobată abia după venirea noului an.

Este vorba şi de o serie de reduceri drastice de cheltuieli bugetare, în mai multe domenii, stabilite de politicienii americani în urmă cu aproximativ un an şi jumătate, când aceştia căutau soluţii pentru scăderea deficitului bugetar şi a datoriei publice.

Pentru că nu s-au înţeles la momentul respectiv privind domeniile în care să facă tăieri, democraţii şi republicanii au decis să impună intrarea în vigoare a acestor reduceri dure la 1 ianuarie 2013.

Ele vizează, printre altele, atât sistemul de asigurări de sănătate (unde democraţii nu vor reduceri), cât şi bugetul apărării (apărat de republicani).

Măsurile sunt atât de dure încât niciuna dintre tabere nu-şi doreşte ca acestea să se aplice.

Ideea a fost mai degrabă de a stabili un termen şi o ameninţare suficient de puternică încât politicienii să fie forţaţi să negocieze un acord.

Combinate, măsurile sunt văzute ca un şoc de austeritate pentru economia americană, de unde şi denumirea de "prăpastie fiscală”.

Unii economişti spun că exista riscul unei noi recesiuni dacă măsurile îşi făceau efectul, alţii consideră că şi dacă politicienii nu ar fi ajuns la un acord până pe 1 ianuarie, lucrurile n-ar fi fost aşa de grave, putând fi rezolvate treptat în primele luni ale anului.

Toată lumea este însă de acord că politicienii trebuie să ajungă la un acord mai larg care să stabilească măsuri alternative pentru rezolvarea problemelor fiscale ale Statelor Unite în următoarea perioadă.

Cum s-a ajuns aici şi ce urmează

Negocierile serioase pe marginea unor noi soluţii au început cu adevărat după ce preşedintele Barack Obama a fost reales, pe 6 noiembrie.

Campania electorală a lui Barack Obama s-a axat pe ideea că taxele pentru americanii bogaţi trebuie să crească, iar după ce a obţinut al doilea mandat preşedintele a insistat în negocierile cu republicanii că nu va accepta nicio variantă care să nu includă şi această măsură.

Republicanii, care ideologic se opun oricărei creşteri de taxe, s-au împotrivit, insistând că democraţii trebuie să propună reduceri consistente de bugete care să ţină deficitul în frâu.

Discuţiile, purtate în principal între preşedintele Barack Obama şi preşedintele republican al Camerei Reprezentanţilor, John Boehner, s-au întins până în ultima zi a anului fără ca un acord să fie parafat.

Dacă iniţial se vorbea de un acord mai larg, care să aducă o adevărată reformă fiscală, în ultimele ore ale lui 2012 politicienii americani s-au aflat în situaţia de a negocia doar pe marginea unui pachet minimal, care să înlăture efectele cele mai dure ale "prăpastiei fiscale”.

Sub presiunea rezultatului alegerilor din noiembrie, dar şi a sondajelor care indicau că americanii sunt de acord cu propunerea preşedintelui şi că i-ar învinovăţi în special pe republicani pentru depăşirea termenului, congressmanii republicani au acceptat în cele din urmă ca taxele pentru familiile care câştigă peste 450.000 de dolari pe an să fie majorate (iniţial preşedintele Obama ceruse ca pragul să fie la 250.000 de dolari).

Ambele tabere au făcut concesii

Ambele tabere au făcut concesii (democraţii, spre exemplu, au cedat privind taxele pe proprietate), iar Senatul a aprobat, în primele ore ale anului 2013, un pachet de măsuri prin care taxele pentru cei care câştigă mai puţin decât pragul stabilit să nu crească.

În privinţa reducerilor drastice de cheltuieli bugetare, politicienii au decis să amâne termenul cu două luni, timp în care să mai negocieze pe marginea domeniilor care să fie afectate.

Pentru republicani, a fost mai simplu să voteze după trecerea noului an.

Având în vedere că, tehnic, la 1 ianuarie taxele au crescut, ei au votat practic pentru reducerea taxelor la nivelul anterior (mai puţin pentru familiile care câştigă anual peste 450.000 de dolari).

Înţelegerea parafată de senatori s-a lovit însă luni de nemulţumirile republicanilor conservatori din Camera Reprezentanţilor.

Aceştia au protestat pentru că din acord lipsesc măsuri consistente care să scadă deficitul, iar proiectul a fost dezbătut ore în şir.

Votul final, venit la ora locală 11 noaptea (6 dimineaţa, ora României), a adus şi acceptul Camerei Reprezentanţilor, iar preşedintele Obama a anunţat că va semna legea.

Înţelegerea la care au ajuns politicienii este într-o oarecare măsură o victorie pentru preşedintele Obama, care a reuşit să impună taxarea suplimentară a americanilor bogaţi, pe de altă parte este şi o reuşită a republicanilor, care au obţinut în negocieri destul de multe concesii (printre altele, reducerile de taxe au fost prelungite acum permanent, nu vor mai trebui reînnoite).