"Înşir'te mărgărite" inaugurează Sala Mare a Naţionalului bucureştean
Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti va fi inaugurată, în această seară, la capătul unui proces amplu de reconstrucţie, reabilitare şi modernizare a întregului edificiu.
Articol de Radiojurnal, 18 Aprilie 2015, 09:58
Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti va fi inaugurată, în această seară, la capătul unui proces amplu de reconstrucţie, reabilitare şi modernizare a întregului edificiu.
Spectacolul ales pentru acest eveniment este "Înşir'te mărgărite", versiune scenică de Dan Puric, după feeria-poem dramatic a lui Victor Eftimiu.
Piesa se bucură de o montare de anvergură: 80 de interpreţi, de la actori debutanţi la nume consacrate, 300 de costume minuţios lucrate în atelierele teatrului, muzică originală semnată de Gheorghe Zamfir, pantomimă, step, dans şi balet.
"A venit şi ziua în care Sala Mare îşi revendică locul privilegiat în clădirea teatrului, o sală care a revenit la forma iniţială, în sensul numărului de locuri şi, automat, la vechea şi buna acustică şi inteligibilitate până la urmă, şi vizibilitate, pentru că sala a fost maltratată după incendiul din '78, a fost mărită neverosimil de mult, i s-au stricat foarte multe virtuţi, iar, acum, ea revine exact la numărul de locuri pe care l-a avut, numai că aspectul sălii s-a schimbat fundamental, este o combinaţie arhitectonică între clasic şi modern şi, după părerea mea, este o reuşită", a spus directorul general al Teatrului Naţional din Bucureşti, Ion Caramitru.
Reporterul RRA, Mihaela Helmis, l-a întâlnit pe regizorul Dan Puric la repetiţiile de vineri dimineaţă.
Dan Puric: Basmul românesc e un pretext de reaşezare sufletească. Basmele, fiind făcute pentru copii, nu mint, ele merg pe structura noastră neîntinată. Aproape că este un miracol să avem un folclor atât de curat după o istorie oribilă, un contrapunct neaşteptat.
Reporter: Lucraţi, aveţi cu cine lucra, scena pe care o veţi inaugura, o veţi boteza în acest fel, cum vă ajută, cum este?
Dan Puric: Întotdeauna ai surprize, cum sunt reaşezate scaunele, cum este acustica făcută. Şi mai ales scena are un duh, trebuie să-l simţi, te poate respinge, scena e respingătoare, aşa cum sunt oamenii respingători. Şi sunt scene care te iau în braţe, te fac să pluteşti. Aştept cu emoţie lucrul acesta. Ştiu, ştiu ce mă aşteaptă.