A XX-a ediţie a Festivalului "George Enescu", la final

Ce-a de-a XX-a ediţie a Festivalului Internaţional "George Enescu" a ajuns la final.

Ultimul concert din seria "Mari orchestre ale lumii" este cel susţinut duminică seara de unul dintre cele mai apreciate ansambluri simfonice europene: Orchestra Naţională a Franţei, la al cărei pupitru dirijoral se află Daniele Gatti, directorul muzical al acesteia.

Festivalul Internaţional "George Enescu" s-a desfăşurat în şapte locaţii în perioada 1-25 septembrie.

Una dintre locaţiile principale a fost Ateneul Român.

Ateneul Român a fost construit în inima Bucureştilor în urmă cu 120 de ani şi este un edificiu-simbol al culturii române.

În anul 1885 a început construirea noului său sediu - Palatul Ateneul Român.

Bolta sălii este ornată cu elemente antropomorfe având ca sursă de inspiraţie basmele populare româneşti.

--fb2

Fresca de 75 de metri de pe peretele circular al sălii cuprinde 25 de episoade semnificative pentru istoria Românilor, simbolizând "cartea deschisă a istoriei naţionale pentru cei ce o privesc".

Un alt punct de reper în cadrul festivalul "George Enescu" l-a reprezentat Sala Palatului, construită în continuarea fostului Palat Regal, în prezent Muzeul Naţional de Artă al României.

Sala Mare a Palatului are o capacitate de 4060 locuri dispuse în formă de amfiteatru.

La Sala Palatului au avut loc toate evenimentele din cadrul seriei "Mari orchestre ale lumii", la fiecare ediţie a festivalului.

Spectacolele din cadrul festivalului Enescu au mai avut loc la Sala Radio, construită în 1959 şi inaugurată în 1961, este cea mai mare sală de concerte simfonice şi corale din ţară.

Este considerată cea mai buna sală de concert simfonic din Bucureşti din punct de vedere al acusticii, fiind recunoscută ca sală de concert cu condiţii egale de audiţie în oricare din cele aproape 1000 de locuri.

Cu o capacitate de 2200 locuri, Opera Naţională Bucureşti a găzduit şi ea o parte dintre concertele festivalului internaţional.

Deşi în România manifestări ale genului liric datează încă din secolul XIX, clădirea Operei Române este o construcţie relativ nouă.

A fost ridicată după planurile arhitectului Octav Doicescu în anul 1953.

În faţa clădirii se află statuia lui George Enescu, sculptură în bronz realizată de Ion Jalea.

Celelalte trei locaţii ale Festivalului Internaţional "George Enescu" au fost Teatrul Naţional din Bucureşti, Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi Piaţa Festivalului.

Festivalului "George Enescu" din 2011 a cuprins peste 160 de evenimente artistice, printre care concerte, spectacole de operă şi balet, simpozionul de muzicologie şi expoziţii de artă plastică.

În calitate de coproducător al evenimentului, Radioul Public a fost prezent în cadrul festivalului prin concertele susţinute de Orchestrele şi Corurile Radio.

Mai mult, prin posturile Radio România Cultural şi Radio România Muzical, radioul public a înregistrat şi a difuzat în direct majoritatea concertelor din cadrul manifestaţiei.

Orchestrele şi Corurile Radio au participat la cea de-a XX-a ediţie a Festivalului "George Enescu", cu cinci din totalul celor şase ansambluri: Orchestra Naţională Radio, Corul Academic Radio, Corul de Copii Radio, Orchestra de Cameră Radio şi Big Band-ul Radio.

Festivalul Enescu, organizat în şapte serii de concerte

Festivalul Internaţional "George Enescu" a fost gândit în şapte serii de concerte: "Mari orchestre ale lumii", "Recitaluri şi concerte camerale", "Concertele de la miezul nopţii", "World Music", "Spectacole de operă şi balet", "Muzica sec. XXI" şi "Enescu şi contemporanii săi".

Seria "Mari orchestre ale lumii”

Această serie a reunit laolaltă şi "mari solişti ai lumii" şi "mari dirijori ai lumii".

Daniel Barenboim, Zubin Mehta, Antonio Pappano, Horia Andreescu, Guenady Rojdestvensky, Franz Welser Möst au fost câteva dintre numele celor care au "dirijat” această serie.

Concertele marilor orchestre (Wiener Philharmoniker, London Symphony Orchestra, Academia Santa Cecilia di Roma, Staatskapelle Berlin, The Mariinsky Theatre Symphony Orchestra, Orchestre National de France) au celebrat numele şi creaţia lui Enescu, de la deschiderea seriei cu Simfonia I sub bagheta lui Christian Badea, trecând prin Simfonia a III-a cu Valery Gergiev şi încheind cu Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră, în interpretarea lui Han-Na Chang, alături de dirijorul Daniele Gatti.

Seria Recitaluri şi concerte camerale

Acaeastă serie a cuprins muzici şi artişti diferiţi, de la specialişti ai repertoriului vechi precum Ton Koopman şi Amsterdam Baroque Orchestra, la sonorităţi ale lui Murray Perahia şi Saint Martin in the Fields sau cele pline de viaţă ale lui Gidon Kremer, orchestre cu solişti instrumentişti (printre care se va număra şi Vlad Stănculeasa, laureatul Concursului „George Enescu” 2007) sau solişti vocali în programe atât clasice, dar şi alcătuite din selecţii ale secolului XX, nelipsite de prime audiţii româneşti şi străine, acesta ar fi o primă serie a concertelor camerale.

Completarea vine din recitalurile solistice ale pianiştilor Akiko Ebi şi Yundi Li şi a cvartetelor Voces, Fine Arts Quartet şi Jerusalem Chamber Music Festival.

Seria Concertele de la miezul nopţii

Serile cu arii vechi cântate de Nuria Rial şi Austrian Baroque Company, muzica pe instrumente de epocă a celor din Venice Baroque Orchestra, condusă de Giuliano Carmignola sau opera barocă, cu vocile deosebite ale Il Complesso Barocco şi de vocea centrală a Annei Hallenberg, sub îndrumarea lui Alan Curtis.

Au fost interpretate integrala simfoniilor lui Schumann în tandem cu câteva lucrări concertante, în viziunea lui Christian Zacharias şi a Orchestre de Chambre de Lausanne.

Muzica lui Schumann şi a lui Mendelssohn, a fost expusă într-un alt grup de concerte tematice, dirijate de Cristian Mandeal, la pupitrul orchestrei Kremerata Salzburg.

Epoca clasică se încheie cu Orchestra of Age of Enlightenment, întregită de Choir of the Enlightenment, alături de dirijorii Trevor Pinock şi Adam Fischer.

Seria World Music

În cea de-a XX-a ediţie a festivalului a fost introdusă această nouă categorie de evenimente, cu preluarea de la accente etnice la introspecţii soul(Dhafer Youssef), de la ritmuri sacadate de rock, jazz sau folk (Chava Alberstein), la îndelungi căutări ale sinelui, de la paşi pasionali de tango (Gustavo Beytelmann sau Yasmin Levy) la călătorii pe malurile Adriaticii (Mario Brunello – Odusia).

În seria World Music, muzica lumii atrage prin diversitate, toate însă cu acelaşi mesaj: muzica este un limbaj universal, catalizator de trăiri, idei şi pasiuni.

Seria Spectacole de operă și balet

De la Ceaikovski – un Evgheni Oneghin în regia lui Ion Caramitru, la Wagner – cu Lohengrin dirijat de Cristian Mandeal, Opera Naţională din Bucureşti a oferit montări uriaşe, fără a uita, opera Oedipe de George Enescu, în montare nouă semnată de Anda Tăbăcaru Hogea.

Au participat artişti lirici de renume ca Mihael Botha, Petra Lang, Emily Magee alături de Marius Brenciu şi Levente Molnar.

Două dintre spectacolele de balet programate în această ediţie au purtat semnătura unui coregraf francez de renume, Thierry Malandain, în timp ce “Noche Bach”, reprezentând o demonstraţie de virtuozitate din partea Companiei naţionale de balet din Chile, a evoluat sub coordonarea lui Gigi Căciuleanu.

Finalul de festival a păstrat o surpriză a Companiei de balet a Operei Naţionale din capitală, care a ieşit din tiparele repertoriale de stagiune datorită unui spectacol ce are ca premisă prezenţa a trei mari creatori coregrafi: George Balanchine, Jiri Kilian şi William Forsythe.

Seria Muzica sec.XXI

Amatorii de muzică nouă au avut în program numeroase piese.

În acest context, "clasice” au reuşit să fie Simfoniile a 4-a şi a 5-a ale lui George Enescu, în orchestraţia lui Pascal Bentoiu, la fel şi nume precum Arvo Pärt, John Adams, Darius Milhaud, Leonard Bernstein.

Întreaga serie de concerte a avut ca dominantă aspectul românesc: ansamblurile (Hyperion, Profil, Archaeus, trio Contraste, cvartetul Florilegium, Camerata Regală şi filarmonici din ţară), corurile de cameră, dirijorii (Tiberiu Soare, Cristian Lupeş) şi soliştii (Laura Buruiană, Dana Borşan).

Invitaţii din străinătate, The London Schubert Players, Ensemble Orchestral de Paris cu Joseph Swensen, Kammarensemble cu Frank Ollu, John Axelrod, Sebastien Rouland şi nu numai, au presărat repertoriul cu interpretări angrenate în alte obiceiuri.

În muzica nouă stau reverberaţiile trecutului, aşa cum, florile sonore de azi devin rădăcini ale muzicii zilei de mâine.

Seria Enescu și contemporanii săi

Contemporani lui Enescu îi sunt şi aşa numiţii impresionişti, dar şi maeştrii şcolii ruse; filonul grupului “celor 6” compozitori francezi se completează cu compoziţiile unui Bartók sau Kurtág, în timp ce a doua şcoală vieneză pledează pentru noutate absolută, adevăr şi expresie.

Au fost susţinute recitaluri camerale, dar şi concerte simfonice, în combinaţii interpretative de prestigiu, precum: Itmar Golan şi Ilya Gringolts, Philippe Graffin şi Claire Desert, Boris Berezovsky, Adrian Brendel, Bianca şi Remus Manoleanu, Cvartetul Manderling, sau Gulbenkian Symphony Orchestra sub bagheta lui Lawrence Foster, Filarmonica Naţională Maghiară şi Zoltan Kocsis sau Berliner Kammerorchester şi Sabine Mayer.

Gala concursului internaţional "George Enescu"

În cadrul acestui festival a avut loc şi concursul internaţional "George Enescu", a cărui gală a laureaţilor a avut loc la Sala Radio din Bucureşti.

Printre câştigători s-au aflat şi doi români, Valentin Răduţiu care a obţinut premiul al II-lea la secţiunea Violoncel şi Mihai Ritivoiu care a obţinut premiul al III-lea la secţiunea pian.

Recunoaşterea internaţională a Festivalului George Enescu

La festivalul George Enescu au fost puse în vânzare peste 125.000 bilete sub formă de abonamente sau bilete individuale.

Potrivit organizatorilor, peste 16.000 de turişti străini au participat la concertele din Bucureşti şi din ţară, iar gradul de ocupare al sălilor de concerte a fost de peste 95 la sută.

Publicaţia britanică "The Independent" a inclus în "galaxia virtuoşilor" Festivalul George Enescu, alături de festivalele Verbier, Aix-en- Provence, Festivalul de Saint- Denis şi Bayreuth.

--fb1

Festivalul "George Enescu" 2011 a fost inclus într-o selecţie anuală a celor mai prestigioase destinaţii turistice tematice - culturale, muzicale şi artistice, realizată de revista economică austriacă Gewinn, notează Mediafax.

În primul număr din 2011 al revistei lunare austriece apare publicată această selecţie care are ca tematică cele mai importante evenimente culturale, muzicale şi artistice din acest an.

Deşi nu este un clasament propriu-zis, România este pe locul 16 ca destinaţie, recomandată pentru Festivalul "George Enescu" 2011.

Martin Harris, ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, a scris pe blogul său că este impresionat de organizarea şi programul Festivalului "George Enescu", de evoluţiile muzicienilor invitaţi, dar şi de pasiunea spectatorilor români pentru muzica clasică.

"Cât de bine este să te afli în Bucureşti, acum, când se desfăşoară Festivalul "George Enescu!", declară ambasadorul britanic în introducerea postării sale de pe blog.

"Festivalul din acest an are o puternică «aromă» britanică, mai zicea ambasadorul pe blogul său.

Istoricul Festivalului "George Enescu"

Festivalul George Enescu a luat naştere în septembrie 1958 cand a avut loc premiera spectacolului de operă "Oedipe" de George Enescu, sub bagheta dirijorului Constantin Silvestri.

Celebrul violonist Yehudi Menuhin s-a numărat printre personalităţile prezente la prima ediţie a festivalului.

Acest festival a avut loc apoi din trei în trei ani, în anii 1961, 1964 şi 1967.

Primele edţii au consacrat Festivalul pe plan internaţional, datorită invitaţilor de renume dar şi ai laureaţilor concursului ce au susţinut concerte memorabile, Claudio Arrau, Saşa Popov, Barbirolli, Aldo Ciccolini, Leonid Kogan, Ivan Petrov şi Lorin Maazel, Arthur Rubinstein, Patricia Johnson, Zubin Mehta, Andre Watts, Davis Oistrah şi Kurt Masur.

După 1970 regimul comunist a diminuat fondurile alocate Festivalului, iar din 1971 Concursul nu s-a mai organizat.

Participarea internaţională ce reprezenta punctul central de atracţie al Festivalului a fost înlocuită cu una naţională.

Odată cu ediţia din 1991, lucrurile au revenit la normal, Festivalul şi Concursul Internaţional "George Enescu” redevenind ceea ce fuseseră la început.