Xenofobie sau nu față de români în Italia?

Manifestată într-o oarecare măsură și până în 2008, xenofobia - de care mulți români îi acuză pe italieni - a atins cele mai înalte cote în momentele care au marcat condamnarea la închisoare pe viață în Italia a românului Nicolae Romulus Mailat pentru uciderea italiencei Giovanna Regianni. Fenomenul, diminuat apoi, a continuat să scadă, dar în ultimul timp au apărut din ce în ce mai multe episoade în care cetățeni români din Italia sunt discriminați la locul de muncă sau în viața de zi cu zi, pe stradă sau în alte spații publice. Fenomenul îi afectează nu numai pe români, ci și pe alți emigranți stabiliți în Peninsulă, asta, în condițiile în care totalul emigranților depășește cifra de 5 milioane.

Fenomenul de xenofobie în Italia față de cetățenii români apare în mod surprinzator chiar și atunci când conaționalii noștri - care trăiesc și plătesc taxele ca toți italienii – reușesc să se afirme în anumite meserii. Mărioara Sivu din Florența este psiholog în cadrul Ministerului de Justitie, însă ca să ajungă până aici, a avut mai multe etape de trecut, cu atât mai mult cu cât are un handicap la piciorul stâng. ”Din păcate, da. Eu cred ca un 60% din populație are o venă de rasism” răspunde la întrebarea noastră Mărioara Sivu, referindu-se în mod special la ”o mass-media care influențează și o neinformare și o lipssă de deschidere de a-i privi pe cei ce vin aici nu ca pe persoane, ci ca pe ceva care îi distruge, nu ca pe o îmbogățire a lor culturală”.

”Altfel de români”

Proprietarul unui hotel din capitala italiană, Ovidiu Burdușa recunoaște că au existat momente în care a evitat să vorbească în limba română în mijlocul italienilor, din cauza unor prejudecăți. ”Xenofobia înseamnă frica de străini sau frica de necunoscut. Uneori eu înteleg această atitudine de teamă, de respingere și ura față de persoanele străine care vin în Italia. Îmi aduc aminte cu tristețe de 2007, când la Roma a avut loc cazul Mailat. A fost o perioadă tristă, în care eram alături de soția mea în metrou și ajunsesem la un compromis: să nu vorbim în limba română. Deci au fost aceste momente și eu personal nu le înteleg din două motive, pentru că în primul rând, Italia pâna nu demult era o țară care a exportat foarte mulți imigranti, iar pe de altă parte, în marea lor majoritate, aceste persoane care vin în Italia sunt astăzi bine integrate și aduc o contribuție importantă la economia Italiei” spune Ovidiu Burdușa. Proprietarul a mai menționat că există ”po parte dintre clienții” hotelului său care nu sunt prea încântați când descoperă că el și soția sunt români, însă Ovidiu ține să precizeze că ”este satisfacția noastră de a arăta că suntem altfel de români”.

Chiar și pe șantiere, lipsa locurilor de muncă poate determina un fenomen de discriminare față de imigranți, așa cum a observat Adrian Moșteanu, sindicalist de la Filca Latina. ”În ultima vreme discriminarea nu mai este o problemă. O problemă este găsirea unui loc de muncă. A început să fie un fel de război între săraci, nu între români și italieni, pentru că, practic, se bat pe aceleași locuri de muncă, locuri care în ultima vreme au devenit puține” explică Adrian Moșteanu.

Românii din Italia pot lua poziție în cazurile de discriminare suferite de alți conaționali

Autoritătile române din Italia monitorizează cea mai mare parte a acestor cazuri și intervin atunci când este posibil. Ambasadoarea României la Roma, Dana Constantinescu, îi încurajează pe co-naționalii noștri din Peninsulă, simpli cetățeni sau politicieni sau președinti de asociații, să ia poziție în mod public în aceste cazuri, pentru că ”mai multe voci avizate reflectă numărul și calitatea românilor prezenți în Italia”.

Dana Constantinescu: ”După cum știți, autoritățile italiene, în mod special carabinierii sunt cei care în primul rând, au competențe în a înregistra și ancheta aceste cazuri, înțelese ca acte de violență sau de distrugere de bunuri împotriva străinilor. În ceea ce ne privește pe noi, la Ambasadă monitorizăm climatul din Italia din acest punct de vedere și acordăm asistență consulară în cazurile practice când ne este solicitat sprijinul. Nu avem o evidență precisă a plângerilor adresate de cetățenii români către autoritățile italiene pe această temă, însă solicitările de asistență consulară în acest domeniu au fost aproape inexistente. În schimb, cred că trebuie menționat și am fost destul de activi în acest domeniu, în a combate declarații xenofobe ale unor politicieni locali italieni, făcute de cele mai multe ori prin intermediul rețelelor sociale; cele câteva cazuri au avut drept protagoniști, politicieni, consilieri locali, aș spune, mai degrabă dornici de publicitate cu orice chip, decât fideli unor proiecte politice antiromânești.

E.P. Cum încercați să interveniți în cazul în care aflați de un episod de xenofobie?

D.C. Ambasada are permanent un canal de comunicare deschis cu UNAR, autoritatea italiană împotriva discriminării. Aceasta este prima instituție, care dă un verdict referitor la natura xenofobă a unui gest sau a unei declarații. Noi am luat poziție față de toate cazurile care ne-au fost semnalate. Cel mai recent - sau nu știu dacă cel mai recent, dar a fost mediatizat destul de mult în toamna aceasta,(2014) - un caz al unui consilier local din Monte Silvano. În acest caz - și de fapt eu aș spune că e o notă generală - primarul localității Monte Silvano a avut o reacție extrem de promptă și aceasta a fost preluată și de presa locală și dacă nu mă înșel chiar la nivelul presei centrale, ocazie cu care, primarul s-a delimitat și a condamnat acest gen de acțiuni și de atitudine. Profit însă de ocazie ca să încurajez și pe ceilalți parteneri ai Ambasadei: asociațiile, cetățenii, politicienii chiar, să ia poziție în mod public în aceste cazuri, pentru că mai multe voci avizate, reflectă numărul și calitatea românilor prezenți în Italia.

O altă față a xenofobiei

Atașatul pe presă al Ambasadei României la Roma, Ovidiu Pufu are și o altă explicație a acestor acte de xenofobie din Italia: ”Xenofobia nu se manifestă exclusiv în cadrul comunității gazdă, în cazul de față cea italiană, ci și în rândul comunităților oaspete. Xenofobia se poate manifesta și sub forma unei respingeri a culturii și a regulilor din țara gazdă. Am constatat că principalii factori care alimentează xenofobia sunt tendința de a generaliza coroborată cu un sentiment de frustrare. În concluzie, vina nu este întotdeauna a celuilalt, cel diferit de mine și nu toți ceilalți au obiective diferite de mine chiar dacă apațin unei alte comunități” consideră Ovidiu Pufu de la Ambasada României la Roma. ”Tot în rândul declarațiilor xenofobe putem fără greutate să includem și o declarație pe care o auzim adesea în rândul cetățenilor români și anume generalizarea că toți italieni sunt rasiști” completează atașatul de presă de la Ambasadă.

Chiar așa: nu toți italienii sunt xenofobi. Mai mult de atât, în școli - unde există cel mai adesea clase cu mulți copii de imigranti, - profesorii încearcă tot mai mult să îi învețe pe cei mici să conviețuiască fără a face diferențe între ei, așa cum ne spune și directorul școlii Corrado Melone din Ladispoli, profesor Riccardo Agresti: ”Problemele de acest tip sunt create de adulți. Copiii sunt inocenți. Din păcate, adulții italieni fac astfel de greșeli, de multe ori șocante. Asta din ignoranță, cred eu. În schimb, noi în școală încercăm să eliminam ignoranța în favoarea înțelegerii și a dragostei față de celălalt, a cunoașterii unora cu alții, fără diferențe. Ignoranța duce la dușmănie și la prostie” consideră directorul școlii Corrado Melone din Ladispoli, profesor Riccardo Agresti.