"Timpul a devenit esenţial" pentru SUA în legătură cu Siria

Elementul timp a devenit esenţial, a spus într-o audiere în Comitetul pentru Relaţii Externe al Senatului SUA, analistul de la Institutul Brookings din Washington, Martin Indyk.

Secretarul Apărării, Leon Panetta declara recent că în cazul în care situaţia din Siria scapă total de sub control s-ar putea dovedi doar preambulul unui dezastru umanitar.

Cu mai mult de 100 de cetăţeni sirieni ucişi zilnic şi cu numărul celor masacraţi depăşind 20.000 de oameni, cu sute de mii de sirieni fugind din principalele oraşe, Damasc şi Allepo în Iordania, Turcia şi Liban.

Sunt informaţii privind masacre sectariene, sunt declaraţii publice despre potenţialul folosirii de către regimul Assad a arsenalului chimic al Siriei, ca şi indicii că elemente jihadiste s-au alăturat luptei.

Martin Indyk spune că toate acestea sunt în mod special alarmante.

Şi aceasta în primul rând pentru că Siria nu este o ţară ca celelalte ţări arabe care au trecut prin revoluţii începînd cu ianuarie 2011.

Regimul sirian reprezintă o minoritate alawită care numără 1,5 milioane de oameni şi care este susţinută de o comunitate creştină de sirieni de 2,2 milioane de oameni.

Ceea ce reprezintă numai 20% din populaţie.

Alawiţii se tem că, în cazul în care regimul Assad cade, vor fi măcelăriţi, că adică nu există , un viitor pentru ei într-un regim post-Assad, într-o Sirie dominată de suniţi.

Şaisprezece luni de crime nu au condus la nici o dezertare majoră din partea celor aparţinând comunităţilor minoritare.

Numai ofiţeri şi diplomaţi suniţi se disociază acum de regimul Assad.

Se pare că primul ministru Riad Hijab ar fi sunit.

Cu spatele la zid, spune Martin Indyk, membrii regimului Assad consideră că nu au decât două opţiuni.

Fie să ucidă, fie să fie ucişi.

Dar deşi au voinţa şi mijloacele de a continua lupta, este, totuşi, imposibil să-ţi imaginezi că vor reuşi să înfrîngă majoritatea sunită care îşi consolidează experienţa de luptă şi obţine sprijin militar dinafară, de la state sunite ca Turcia, Qatar şi Arabia Saudită.

Imperative strategice ale intereselor americane cu privire la Siria

În faţa membrilor Congresului, Martin Indyk a expus câteva politici pe care SUA ar trebui să le urmărească pentru a răspunde probabilităţii ca ”lucrurile să se înrăutăţească înainte de a se ameliora, cu suferinţele umane crescând în mod dramatic.”

Martin Indyk a început prin a defini interesele principale ale SUA în ce priveşte Siria, aşezată în inima regiunii arabo-israeliene, având graniţe cu Libanul, Turcia, Irak, Iordania şi Israel.

Henry Kissinger spunea că nu poate exista un război arabo-israelian fără Egipt şi că nu poate exista o pace arabo-israeliană fără Siria.

De altfel administraţii americane succesive au încercat să aducă Siria pe un teren al păcii cu Israelul pentru a-şi asigura două interese strategice esenţiale: stabilitate într-o regiune volatilă dar vitală şi securitate pentru Israel.

În acest context analistul de la institutul Brookings crede că este un imperativ strategic al Americii de a pune capăt atitudinii Teheranului faţă de Siria prin care republica islamică încearcă să destabilizeze, prin aliaţii săi Hezbollah şi Hamas,situaţia de la graniţa Israelului.

De asemenea, Un imperativ strategic al intereselor americane esteacela de a împiedica Siria să-şi folosească armele de distrugere în masă.

Pe de altă parte, SUA au interesul de a reuşi să determine un progres în problema drepturilor omului în Siria.

Şi aceasta întrucât, spre deosebire de alte cazuri, ca Bahrainul, de pildă, în cazul căruia SUA au ales să facă mai curând o prioritate din stabilitatea vecinului, Arabia Saudită decât din susţinerea drepturilor cetăţenilor micului regat, în ce priveşte Siria nu există astfel de tensiuni între interesele strategice americane şi preocupările SUA pentru drepturilor omului.

Ambele, a recomandat Martin Indyk Congresului american, ar fi bine servite prin înlăturarea rapidă de la putere a regimului Assad.

Timpul este esenţial

Martin Indyk vorbeşte despre o combinaţie de măsuri pe care SUA ar trebui să le întreprindă.

Prima este aceea de a lucra cu Rusia asupra unui proces politic.

Este esenţial, crede analistul american, ca SUA să convingă Rusia că interesul său este mai bine apărat dacă ruşii lucrează împreună cu americanii decât împotriva lor.

Va fi important ca preşedintele SUA să angajeze un dialog intens şi frecvent cu preşedintele Vladimir Putin pentru a încerca să disipeze suspiciunile cu privire la motivaţiile Washington-ului şi pentru a-l convinge că Rusia şi SUA au un interes comun de a preveni escaladarea extremismului islamic lângă frontierele Rusiei prin acţiuni comune care să urmărească o tranziţie a puterii în Siria într-o manieră ordonată.

De asemenea, Martin Indyk crede că alawiţii şi creştinii din Siria trebuie să primească garanţii că vieţile şi interesele lor vor fi apărate într-un regim sunit post-Assad.

Ar fi nevoie de o forţă de protecţie sponsorizată de Naţiunile Unite.

Turcia are un rol cheie în promovarea unei tranziţii ordonate.

Primul ministru Erdogan şi ministrul de externe Davutoglu au vorbit despre crearea de coridoare umanitare la graniţa Turciei cu Siria care ar reclama, însă, un mandat al Naţiunilor Unite şi sprijinul NATO.

Dincolo de a-l determina pe Bashar al-Assad să părăseacă puterea, una din cele mai problematice provocări pentru o tranziţie ordonată este, în analiza experţilor americani, ca SUA să determine opoziţia siriană să-şi construiască o conducere coerentă şi credibilă.

Progresul în acest sens a fost frustrant de lent, crede analistul Martin Indyk.

El conchide că mizele sunt at\t de mari pentru interesele strategice ale SUA şi ar fi atât de mult de câştigat dacă s-ar preveni căderea în haos, încât America trebuie să facă tot ce poate pentru a acţiona rapid şi ferm.