SUA cer preşedintelui egiptean noi măsuri

Casa Alba i-a cerut preşedintelui egiptean, Hosni Mubarak, să acţioneze rapid pentru a răspunde protestelor, arătând că numirea unui nou guvern nu este de ajuns.

Oficialii americani spun că Preşedintele Obama nu cere plecarea de la putere a lui Hosni Mubarak şi că egiptenii vor trebui să decidă calea pe care o vor urma.

Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Robert Gibbs, a spus într-o conferinţă de presă că administraţia americană doreşte o tranziţie în Egipt, care să includă negocieri între o ampla serie de grupări, alegeri libere şi corecte şi schimbări constituţionale pentru un proces mai democratic.

Oficiali ai Administratiei Obama spun că formula aleasă de Casa Alba şi de Secretarul de Stat Hillary Clinton în acest sens semnalează dorinţa Washington-ului de a se forma un guvern interimar, care să conducă ţara până la alegerile prezidenţiale din septembrie .

Hillary Clinton, care a aparut duminică la nu mai puţin de cinci televiziuni, a evitat să răspundă explicit atunci când a fost întrebată dacă administraţia doreşte ca Hosni Mubarak să renunţe la putere.

Analiştii spun însa că Washington-ul doreşte să fie de partea învingatorului şi nu de partea greşită a istoriei.

Hillary Clinton susţine că Statele Unite nu pledează pentru nici un rezultat specific al crizei, dar a adăugat că "nimeni nu este mulţumit" de măsurile pe care Mubarak le-a luat de când au început protestele pentru libertate politică şi economică.

Deşi adoptă cu precauţie calea delicată a echilibrului, încercând să-şi onoreze un vechi aliat în persoana preşedintelui Mubarak , Statele Unite se aliniază din ce în ce mai mult cu protestatarii.

Luni, Casa Albă i-a cerut liderului egiptean să revoce legea urgenţei sub incidenţa căreia a condus din 1981.

Schimbarea de ton a administraţiei Obama nu a avut efecte vizibile în Egipt

În vreme ce administraţia americană încearcă să fie cu un pas înaintea situaţiei, ea pare, totuşi, depăşită de viteza evoluţiilor de la faţa locului.

Schimbarea tonului în mesajul trimis de Washington nu a avut efecte vizibile în Cairo şi în celelalte oraşe egiptene, unde protestele anti-guvernamentale au continuat cu demonstranţii înca reacţionând la declaraţiile anterioare ale administraţiei americane, care îi cereau lui Hosni Mubarak să aplice reformele necesare, implicând ca acesta va ramâne la putere.

Vicepreşedintele Institutului Carnegie Endowment , Marwan Muasher, fost ministru de externe al Iordaniei, este de părere că administraţia americană priveşte criza numai din două prisme: nevoia de stabilitate şi procesul de pace din Israel.

Egiptul şi Iordania sunt singurele guverne arabe care au făcut pace cu Israelul şi care reprezintă actori principali pentru eforturile de pace israeliano-palestiniene sprijinite de Statele Unite.

Armata ar putea avea un rol hotărâtor în procesul de tranziţiedin Egipt

Experţii în spatiul egiptean spun că armata va fi un jucător esenţial în orice acord de a-l înlatura pe Hosni Mubarak de la putere.

Armata egipteană ar putea servi ca o putere crucială a tranziţiei.

Hosni Mubarak însuşi a fost şef al forţelor aeriene egiptene şi a condus campania aeriană împotriva Israelului, în razboiul din 1973.

Preşedintele egiptean are încredere în armată şi o întelege, spune directorul Programului pentrui Orientul Mijlociu de la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale, Jon Alterman.

De altfel, numirea Vicepreşedintelui Omar Suleiman, fost şef al informaţiilor armatei confirmă această afirmaţie.

Guvernul egiptean nu este numai un guvern Mubarak, ci şi un guvern militar.

"Armata nu a fost niciodata în afara puterii în Egipt. Armata a preluat puterea în 1952 şi a continuat să aibă generali care au condus Egiptul, chiar dacă generali în costume civile. De când spaţiul pentru dialog politic în Egipt s-a deschis, singurul aspect despre care nu s-a putut vorbi în ultimii 10 ani de când s-a relaxat cenzura, a fost armata. Cred că sub multe aspecte armata nu a plecat niciodata de la putere în Egipt şi va deveni mai vizibilă, dar cred că, mai curând, îşi va reafirma rolul, decât să aibă unul nou."

"Se ridică, deci, întrebarea cum ar putea încerca armata să integreze unele din forţele de opoziţie. Oamenii nu ştiu ce gândeşte armata despre acest lucru, oamenii nu ştiu ce gîndeşte armata despre o mulţime de alte lucruri. Aceasta a fost o dezbatere internă în Egipt. Sigur, este unul din lucrurile în legatura cu care oamenii trebuie să –şi pună întrebări, în special israelienii. Care va fi atitudinea noului guvern faţă de Israel? Chiar numai discuţiile despre schimbare în Egipt afectează analiza Israelului", afirmă analistul Jon Alterman.

Regimul Mubarak, "o sursă de stabilitate"

Jon Alterman precizează că Israelul a văzut în regimul Mubarak o sursă de stabilitate în regiune.

"A fost un partener strategic pentru Israel într-o serie întreaga de probleme. De la a controla atitudinea Hamas în Gaza, şi până la similaritatea de perspectivă privind ameninţarea iraniană. Orice schimbare în Egipt va fi foarte îngrijorătoare pentru israelieni.

"Orice nouă conducere în Egipt, fie ea o continuare a guvernului Mubarak într-o forma sau alta , ori un tip de acord între opoziţie şi guvernul Mubarak, sau un guvern de opozitie, oricare ar fi el, viitorul guvern al Egiptului va fi mai puţin înclinat să auda cererile Statelor Unite, ceea ce va avea consecinţe nu numai pentru Israel, ci cu siguranţă, şi pentru Statele Unite, care s-au bazat pe un Egipt foarte cooperant. Orice tranziţie de putere va însemna că toate acestea trebuie reexaminate şi în unele cazuri renegociate." spune Jon Alterman.

De aceea discursul Washingtonului a încercat să echilibreze o balanţă delicată între a sprijini drepturile demonstranţilor şi a încerca să menţină stabilitatea în Egipt, sprijinind regimul Mubarak. Dar, administraţia americană are o prea mică influenţă în Egipt, spune analistul.

"Statele Unite au o foarte mică influenţă atât asupra demonstranţilor, cât şi asupra unui guvern egiptean care simte că aceasta este o luptă existenţială. Provocarea pentru Statele Unite este cum să joace un rol constructiv fără să se pună în poziţia de a plăti un preţ, fără a fi obţinut nimic."

"Cred că administraţia Obama a dorit cu siguranţă un guvern mai reprezentativ în Egipt, multi au criticat-o pentru că nu a fost foarte vocală în acest sens. Dar acum, dacă ne uităm la opţiuni, pare că cele proaste sunt mult mai numeroase decît cele bune ", afirmă acesta.