SUA, atitudine precaută faţă de regimul iranian

Mesajul transmis de preşedinte Barack Obama regimului de la Teheran de a permite protestatarilor să-şi exprime nemulţumirile, în ciuda faptului că nu a cerut înlăturarea regimului, a fost unul dintre cele mai puternice şi explicite de până acum de sprijinire a unei revolte de stradă.

Administraţia Obama a evitat până acum să facă astfel de declaraţii după disputatele alegeri din Iran din 2009.

Cu toate acestea, retorica preşedintelui Obama a fost ceva mai precaută faţă de guvernul iranian decât faţă de cel egiptean.

Preşedintele Barack Obama, ca şi anterior secretarul de Stat Hillary Clinton, i-a acuzat pe liderii iranieni de ipocrizie pentru a fi încurajat protestele din Egipt pe care le-au descris ca pe o continuare a revoluţiei iraniene după care şi-au reprimat proprii cetăţeni care au ieşit în stradă.

Oficialii de la Casa Albă spun că, totuşi, tonul este precaut şi că este determinat de aceleaşi îngrijorări care au ghidat răspunsul în 2009: acela că un mesaj foarte clar care să ceară înlăturarea guvernului i-ar da spaţiu de manevră preşedintelui Ahmadinejad pentru a pretinde că protestele de masă sunt o creaţie a guvernelor occidentale şi a Israelului.

Barack Obama a adăugat că noii lideri militari ai Egiptului trimit semnale bune despre avansul către democraţie după trei decenii de regim autocrat sub preşedinţia lui Hosni Mubarak.

Preşedintele american a insistat asupra contrastului dintre reprimarea brutală a protestatarilor din Iran şi atitudinea mai reţinută a armatei egiptene în timpul demonstraţiilor.

Profesorul Rashid Khalidi de la Universitatea Columbia sugerează că retorica administraţiei cu privire la Iran este una distinctă faţă de cea din Egipt deoarece cazurile sunt foarte diferite.

"În Egipt guvernul nu mai avea nici un fel de legitimitate. Până în momentul în care Mubarak a plecat de la putere îşi pierduse aproape întregul sprijin.

"În Iran guvernul nu are, probabil, o susţinere majoritară dar are sprijin, este un regim foarte puternic, o teocraţie opusă democraţiei şi idealurilor unei majorităţi a iranienilor", a spus Rashid Khalidi.

Liderii iranieni "sunt gata să deschidă focul"

Profesorul de la Universitatea Columbia susţine că liderii iranieni sunt gata să ordone deschiderea focului, ceea ce reprezintă un aspect cheie ţinând cont că în Egipt armata nu a vrut să tragă în manifestanţi.

"În China, de pildă şi în Iran nu numai că regimurile sunt puternice dar au suficientă cruzime pentru a fi gata să tragă în populaţie", a precizat Rashid Khalidi.

Michael Vlahos, de la Departamentul Analiză al Universităţii John Hopkins, vine cu o explicaţie a faptului că instituţiile militare din Iran şi Egipt sunt atât de diferite.

"În Egipt armata are o tradiţie aproape alegorică, de la începutul secolului 19, când i-a învins pe otomani, aşa încât în special după 1973, există credinţa că ea reprezintă identitatea egipteană şi idealul de a fi gardienii naţiunii.

"În Iran Garda Revoluţionară este reprezentarea ideologică a identităţii iraniene post-revoluţionare şi reprezintă revoluţia, nu poporul", a declarat Michael Vlahos.

SUA răspund diferit în două crize simultane

Administraţia Obama răspunde diferit, chiar acum, în două crize simultane, când două guverne au reprimat protestele şi au blocat accesul la internet.

În cazul Iran administraţia a încurajat protestatarii să iasă pe străzi în vreme ce în cazul Bahrain, un aliat strategic important al SUA în regiune, i-a cerut regelui să asculte şi să soluţioneze nemulţumirile populaţiei.

În ceea ce priveşte Iranul, preşedintele Obama s-a adresat direct protestatarilor, în timp ce în cazul Bahrain şi altor ţări din regiune el s-a adresat direct liderilor lor.

Analiştii spun că aceasta ilustrează cât de dificilă a devenit diplomaţia în regiune.

Sancţiuni pentru Iran

Miercuri, la Capitoliu, un grup de senatori a înaintat un proiect de lege menit să înnăsprească sancţiunile în legătură cu programul nuclear al Iranului.

Rezoluţia ar cere companiilor internaţionale care operează pe pieţele americane să-şi facă publice investiţiile în Republica Islamică.

Membrii Congresului spun că respectivele companii trebuie să aleagă între a face afaceri cu Iranul ori a avea acces la economia americană.

Membrii Congresului au citat un recent raport al Fundaţiei pentru Apărarea Democraţiilor care menţionează trei mari firme care au legături cu programul energetic al Iranului, între care trei chinezeşti, două japoneze şi una franceză.

În aceeaşi zi, la Capitoliu, directorul comunităţii naţionale a informaţiilor, James Clapper, a declarat în Congres că există o serioasă dezbatere în Iran în legătură cu modul în care să procedeze în faţa sancţiunilor internaţionale.

Serviciile secrete americane au strîns informaţii care demonstrează că liderii iranieni sunt divizaţi cu privire la cum să folosească programul nuclear.