Retrospectivă 2017: Scena politică franceză

Realizator: Pavel Ionescu - Bun regăsit la obișnuita sinteză de final de an de la România Actualități.

Cum s-a rotit politica internațională în 2017, ce anume a pus în mișcare marile cancelarii și cum s-au raportat unul la altul centrii de putere din lume?

Ediția se concentrează asupra efectelor pe care le-a resimțit Uniunea Europeană, organizația care rămâne, în pofida numeroaselor mișcări centrifuge, a presiunilor externe și chiar a acțiunilor directe pentru a o destabiliza, poate cel mai de succes proiect politic, economic și social din ultimele decenii.

2017 a arătat, după un an de la declanșarea Brexit-ului, relansarea sentimentelor pro-europene, culmea, chiar printre britanicii care vor să o părăsească.

A ajutat foarte mult alegerea lui Emmanuel Macron, ca președinte în Franța, evitatea unei secesiuni în Spania, păstrarea status quo-ului în Germania, ca să enumerăm doar câteva.

Revista "The Economist" alege chiar la fiecare sfârșit de an, uneori mai inspirat, alteori mai puțin, după cum chiar publicația reunoaște, o țară care, indiferent de dimensiunea ei "s-a schimbat în bine în ultimele 12 luni sau a făcut lumea mai strălucitoare".

În 2017 a fost aleasă Franța, care a sfidat toate așteptările, nu doar pentru noul președinte și nici pentru formațiunea lui de începători în politică - La République En Marche! -, dar mai ales că a relansat speranța celor care consideră că vechea diviziune dintre stânga și dreapta e mai puțin importantă decât cea din națiunile deschise și cele închise.

"La jour de gloire est arrivé" - a titrat, așadar, publicația britanică, iar de la Paris, Anton Cazacu explică de ce s-a întâmplat acest lucru:

Reporter: Alegerea prezidențială din Franța a fost un eveniment important în 2017, atât pe plan intern, unde vechile formațiuni politice au fost practic scoase din joc de noul președinte Emmanuel Macron, care a îndepărtat în același timp și primejdia reprezentată de extrema dreaptă, cât și pe plan internațional, unde șeful statului, pro-european convins, a încercat să asume un leadership în mai multe domenii.

Emmanuel Macon: După o lungă confruntare democratică ați decis să-mi acordați încrederea și vreau să-mi exprim profunda recunoștință. Este o mare onoare și o mare responsabilitate, mai ales că nimic nu era prevăzut dinainte.

Reporter: Dar cine este Emmanuel Macron, care a împlinit doar 40 de ani în urmă cu câteva zile.

După studii de filosofie și de științe politice, el absolva prestigioasă Şcoală Națională de Administrație și devine inspector de finanțe. Este angajat la Banca Rothschild, la care devine în scurtă vreme asociat. În 2012 este numit în cabinetul președintelui socialist François Hollande, iar în 2014 devine ministrul economiei și finanțelor.

Demisionează însă doi ani mai târziu și fondează mișcarea politică En Marche! (În mișcare), cu care se lansează în cursa prezidențialelor.

După ce câștigă primul tur de scrutin, Emmanuel Macron o învinge la al doilea tur pe Marine Le Pen, lidera formațiuniii de extrema dreaptă Frontul Național.

Iată cum îl descria Marine Le Pen pe Emmanuel Macron în timpul duelului lor pentru funcția supremă.

Marine Le Pen: Domnul Macron este candidatul mondializării fără limite, al uberizării, al precarității, al brutalității sociale, al războiului generalizat, al privatizării marilor noastre grupuri economice, al marilor interese economice care vor să sfâșie Franța și al comunitarismului etnic și religios.

Reporter: European convins, după ce a fost ales șef al statului, Emmanuel Macron a continuat să caute sprijinul Germaniei, iar cancelarul Angela Merkel i l-a acordat fără rezerve chiar dacă partidul său creștin-democrat nu împărțea în totalitate viziunea noului președinte francez, mai ales pe plan economic și financiar.

Angela Merkel: Banca Centrală Europeană, Pactul de stabilitate și creștere economică arată uniunea dintre Franța și Germania. Deși existau viziuni diferite la început, până la urmă s-a ajuns la un punct de vedere comun.

Reporter: Formațiunea En Marche! (În mișcare), tranformată în Republica în Mișcare a președintelui Emmanuel Macron a obținut o largă majoritate la alegerile legislative de la începutul verii.

Forțele de dreapta s-au scindat, o parte din reprezentanții lor au venit în echipa președintelui și în Guvern, iar Partidul Socialist a fost marginalizat, principala forță de opoziție devenind formațiunea de extremă stângă, Les Insoumis, (Nesupuşii), condusă de Jean-Luc Mélenchon.

Acesta a criticat cu duritate reformele inițiate de Emmanuel Macron:

Jean-Luc Mélenchon: "Are o atitudine foarte dură, el cere regruparea clasei sociale dominante, spunând: acum există un șef, eu sunt acela și o să ne răfuim cu ei. Cu cine anume? Cu sindicatele, cu clasele populare. Într-adevăr, a declanșat o ofensivă pe toate fronturile: locuințele, pensiile, codul muncii. Domnul Macron este o persoană inteligentă, hotărâtă, care nu face lucrurile la întâmplare. Este Tony Blair și Margaret Thatcher în una și aceeași persoană".

Reporter: Guvernul lui Emmanuel Macron a luat rapid o serie întreagă de hotărâri pentru a flexibiliza piața munci și într-o conjunctură economică ceva mai favorabilă șomajul a început să scadă ușor.

Cert este că peste jumătate dintre francezi sunt mulțumiți de bilanțul global al președintelui la opt luni după intrarea sa în funcție.