Retrospectivă 2017: Scena politică din Germania

"Retrospectiva internaţională - Uniunea Europeană 2017" - Realizator: Pavel Ionescu - Pentru Germania, 2017 nu a fost neapărat un an norocos, în condiţiile în care establishmentul politic al ţării, destul de tradiţionalist, a fost puternic zguduit de alegerile parlamentare.

Motorul economic al Uniunii Europene va începe noul an fără guvern.

La mai bine de trei luni de la scrutinul care a consfinţit, pe de o parte prăbuşirea cotei politice a conservatorilor şi socialiştilor, iar pe de alta, intrarea în Bundestag a unui partid naţionalst şi eurofob.

Nicicând în istoria Republicii Federale, spune corespondentul nostru, alegerile nu au fost urmate de o aşteptare într-atât de îndelungată pentru formarea noului executiv.

O premieră absolută şi din nefericire nu este singurul eveniment ale cărui reverberaţii vor tulbura Germania de acum înainte.

Cum s-a ajuns aici, ne spune de la Bonn Vlad Drăghicescu.

Reporter: Ia sfârşit un an nefast pentru Angela Merkel, percepută ca unul dintre puţinii apărători ai valorilor occidentale după venirea la putere a lui Donald Trump.

După o victorie amară cât o înfârngere în alegerile din 24 septembrie, care au adus Uniunii Creştin-Democrate doar 33% din voturi, cel mai slab scor din ultimii aproape 60 de ani pentru conservatori, planul cancelarului de a pune rapid pe picioare un executv a eşuat.

Ar fi fost pentrua patra oară în ultimii ani când Merkel apare în faţa presei pentru a prezenta documentul de formare a unei coaliţii de guvernare care să îi asigure un nou mandat. Cifrele salbe ale propriei formaţuni, precum şi accederea în Bundestag a populiştilor de la Alternativa pentru Germania, care a devenit a treia fortă politică a ţării, cu 12,6% din voturi, s-au dovedit a fi lovituri prea dure chiar şi pentru redutabila Doamnă de fier de la Berlin.

Acest dezastru electoral a fost cauzat în special de poltica Angelei Merkel faţă de refugiaţi, care a erodat relaţiile cu filiala conservatoare bavareză şi a produs o puternică polarizare în societatea germană, dar şi de o campanie electorală anostă, din care au lipsit dezbaterle profunde despre viitorul ţării şi care a consemnat un singur duel între Merkel şi contracandidatul ei, Martin Schulz, şeful Partdului Social Democrat.

O campanie electorală în care Merkel a fost mai fluierată ca niciodată în timpul turneelor electorale din ţară. "Nu ştiu ce am fi putut face diferit în această camapnie electorală pe care am gândit-o foarte bine", a spus după alegeri cancelarul german, o reacţie pe care presa germană a catalogat-o simplu: arogantă.

În acest context, după alegeri, Angela Merkel şi-a pus mari speranţe în aşa-numita coaliţie Jamaica, alături de Partidul Liberal şi Partidul Verzilor.

Însă, în seara zilei de 19 noiembrie, şeful liberalilor, Christian Lindner, s-a retras de la negocieri, explicând că partidul său nu poate accepta compromisuri imorale: "Dacă patru partide nu reuşesc să ajungă la un compomis după atâtea negoieri, e clar că ele nu pot forma un guvern stabil. Mai bine nu guvernăm, decât să guvernăm prost".

Germanii sunt consideraţi mari iubitori de stabilitae, inclusiv în plan politic. Helmut Kohl, care a murit în luna iunie, a fost cancelar timp de 16 ani.

Angela Merkel, discipola lui, se află la putere de 12 ani, numai că gestul liberalilor de a torpila negocierile a pus-o pe doamna cancelar într-o siuaţie dificilă, mandatul ei depinzând acum de intrarea la guvernare a Partidului Social Democrat, iar Germania se vede confruntată cu o situaţie atipică şi fără precedent - nu are guvern, la mai bine de trei luni după alegeri.

Anul 2017 i-a purtat pe socialiştii germani de la agonie la extraz.

În ianuarie, vicecancelarul Sigmar Gabriel, în care nimeni nu vedea un adversar de temut pentru Merkel, se retrăgea din fruntea Partidului Social Democrat, locul său fiind luat de fostul preşedinte al Parlamentului European, Martin Schulz, care a fost votat cu sută la sută din voturi, un om cu o îndelungată prezenţă în aparatul birocratic european, dar lipsit de experienţă politică la nivel naţional.

A urmat o perioadă de-a dreptul euforică pentru SPD, care părea să-i asigure lui Schulz un rol aproape mesianic, iar numeroşi analişti preconizau o revenire fulminantă a social-democraţilor, care chiar sperau la obţinerea postului de cancelar.

Totul a fost însă doar un foc de paie. Socialiştii au pierdut succesiv alegerile regionale din mai multe landuri, inclusiv în Renania de Nord - Westfalia, un fief al social-democrţiei.

Aşa s-a întâmplat şi pe 24 septembrie, când numai 20,5% dintre germani au ales SPD, cel mai prost scor din istoria partidului. Ideea reeditării Marii Coaliţii alături de cancelar este controversată în SPD, partid care nu ută că în ultimii aproape zece ani cine a guvernat cu Merkel a sucombat. "Pe noi nu ne sperie alegerile nicipae.

De aceea am ales să intrăm în opoziţie", spunea, la scurt timp după eşuarea negocierilor de formare a coaliţiei Jamaica, Martin Schulz.

Într-o atare situaţie, preşedintele german Frank-Walter Steinmeier, fost lider social-democrat şi ministru de externe, şi-a asumat rolul de mediaor în încercarea de a evita organizarea de alegeri anticipae.

El a chemat la consultări toate partidele politice şi a reuşit să schimbe atitudinea lui Martin Schulz care a aceeptat într-un final să poarte discuţii deschise cu Angela Merkel. Acest pas s-ar putea dovedi fatal pentru domnul Sculz, contestat nu doar de aripa de tineret a partidului, ci şi de unii lideri locali ai SPD.

Este puţin probabil ca Germania să aibă un guvern înainte de Paşti. De această degringoladă politică profită AfD, primul partid de extremă dreapta care a intrat în Bundestag după 1950. Dacă social-democratii şi conservatorii continuă marea coaliţie, populiştii se transformă în principală forţă de opoziţie.

Dacă negocierile pică, iar Steinmeier organizează alegeri anticipate, este foarte probabil ca AfD să îşi consolideze rolul pe scena politică germană.