Occidentul ar trebui "să-i facă o ofertă" Rusiei

Occidentul trebuie să descurajeze folosirea cazului Crimeea ca precedent pentru ca Moscova să anexeze oficial cele 20 de procente din teritoriul Georgiei şi cele 12 procente din teritoriul Republicii Moldova pe care le ocupă forţele ruseşti.

Politologii americani cred că dincolo de acordarea de ajutor pentru consolidarea Guvernului de la Kiev, inclusiv un pachet vital de credite din partea FMI, recuperarea miliardelor de dolari furate de la stat în regimul Ianukovici şi de sprijin tehnic pentru a reduce corupţia guvernamentală, Occidentul ar trebui să îi facă o ofertă lui Putin şi Rusiei.

Analiştii propun nici mai mult nici mai puţin decât a conferi Ucrainei un rol similar celui al Finlandei în timpul Războiului Rece.

Anexarea Crimeei de către Rusia schimbă lupta pentru putere în Europa de Est, drept care SUA şi aliaţii săi trebuie să se concentreze imediat asupra pericolelor mai ample ale probabilei următoare mişcări a lui Vladimir Putin. James Rupert, de la Consiliul Atlantic, spune că ţinta liderului de la Kremlin este să refacă o mai mare influenţă rusească şi dacă este posibil, să obţină control asupra fostelor margini rusificate ale imperiilor rus şi sovietic.

În Ucraina, Putin va căuta să determine cel puţin federalizarea statului, care să slăbească suficient de mult influenţa Kievului asupra estului ucrainean, pentru ca el să fie dominat de Moscova în termeni economici şi de securitate.

În vreme ce Putin şi-ar realiza mai curând scopul fără a invada militar restul Ucrainei, el a demonstrat că o poate face, aşa încât evident că Occidentul trebuie să descurajeze o asemenea mişcare.

Occidentul trebuie, de asemenea, să descurajeze folosirea cazului Crimeea ca precedent pentru a anexa oficial cele 20 de procente din teritoriul Georgiei şi cele 12 procente din teritoriul Moldovei pe care le ocupă forţele ruseşti.

Rusia "va controla" mişcările Chişinăului

Dmitri Trenin, directorul Centrului din Moscova al Institutului think-tank american Carnegie Endowment for International Peace, spune că în mod special, Rusia va avea o poziţie activă în ce priveşte situaţia care priveşte Moldova, Transnistria, încercând să controleze mişcarea Chişinăului către Europa sau cel puţin - ceea ce pare, de fapt, mai realist - să reintegreze Transnistria, de exemplu, prin Odessa, cu ariile unde etnicii ruşi sunt o majoritate.

Şi, dacă planul lui Putin va reuşi, în mod virtual, întreaga parte de nord a coastei Mării Negre, de la Nistru, în vest, până la Inguri, în est, cu Sevastopol în centru, va fi din nou în mâna Rusiei.

Desigur că Rusia se va confrunta cu o ostilitate deschisă, sancţiuni şi costurile lor, din partea Statelor Unite şi a aliaţilor din Europa.

Rusia însă, spune Trenin, nu va ezita să lovească la rândul ei, oriunde şi oricum ar putea, "şi ceva ca un nou Război Rece ar putea urma". James Rupert, de la Consiliul Atlantic, sugerează, cumva, pe acelaşi fir logic, că dincolo de acordarea de ajutor pentru consolidarea Guvernului de la Kiev, inclusiv un pachet vital de credite din partea FMI, recuperarea miliardelor de dolari furate de la stat în regimul Ianukovici, sprijin tehnic pentru a reduce corupţia guvernamentală, Occidentul ar trebui să îi facă o ofertă lui Putin.

Liderul de la Kremlin a făcut clar în discurs şi acţiune că vrea o zonă tampon între ţara sa şi cei pe care îi vede potenţiali invadatori.

Tendinţă beligerantă

Expertul american se întreabă dacă Washingtonul trebuie să ignore abordarea lui Putin sau dacă, aşa cum sfătuiesc Henry Kissinger şi Zbigniew Brzezinski, nu ar trebui mai curând să ia în considerare cât de mult din zona de securitate poate oferi pentru a calma o Rusie care nu îşi va pierde prea curând forţa, dar nici insecurităţile, de unde şi tendinţa sa beligerantă.

Kissinger şi Brzezinski propun, nici mai mult, nici mai puţin, decât a conferi Ucrainei un rol similar celui al Finlandei din timpul Războiului Rece.

Ei cred că o asemenea situaţie ar corespunde şi viziunii ucrainenilor, care din 2002 încoace se opun în majoritate aderării la NATO.

Editorul şef al Consiliului Atlantic crede că o renunţare publică la orice plan de aderare la NATO ar putea ajuta la asigurarea unui viitor mai stabil, mai democratic şi mai liber pentru Ucraina.

"Dacă Putin persistă, nu este nimeni care să îl oprească"

Fostul ambasador american la NATO Kurt Volker recomandă Alianţei Nord-Atlantice, în schimb, ca în aceste momente, în care Rusia ameninţă să avanseze în estul Ucrainei şi, poate, să anexeze Transnistria smulgând-o Moldovei, să reînveţe logica descurajării, adică, voinţa de a folosi forţa, dacă este necesar, pentru a descuraja, de fapt, conflictul.

Acest tip de descurajare este cel mai convingător pentru a preveni incursiunile Rusiei în Ucraina şi alte părţi din estul Europei, este de părere Volker, unul dintre cei mai respectaţi experţi americani în securitate naţională.

"Cu toate acestea, astăzi, în vreme ce NATO vorbeşte de de-escaladare, Putin gândeşti în termenii dominanţei prin escaladare, aspect la care NATO excela, dar pe care astăzi refuză să îl ia în considerare.

"Dacă Putin persistă, nu este nimeni care să îl oprească", a spus Kurt Volker.