Transilvania Fest, la final

Greu de spus ce mi-a placut mai mult la Cluj, dar as spune ca voi ramane in suflet cu Biserica lui Horea din Parcul National Etnografic, cu uimirea indumnezeirii lui Nicola Ursu care tocmea din lemn de stejar, pe la 1773, minune de loc de inchinare, unde sfintii care abia se mai ghicesc pe pereti par sa-si aminteasca de barbatul acela special, incapatanat si prea cu fruntea sus…

Ghidul locului ne-a spus ca va intra in restaurare bisericuta-minune, dar si asa, fiorul cadelnitei si al cantecului din altar se simte daca esti atent, pentru ca cine a ridicat odata o temelie ramane pe veci constructor…

Se afla in Parcul Etnografic din Cluj sute de case si instalatii taranesti, dar se mai afla acolo si o alta intocmire rotunda din lemn, ca un chiosc foarte mare, unde se putea juca hora pe timp de ploaie. In locul acela ne-am adunat si noi, oaspetii Fundatiei Ratiu de la Turda pentru adescoperi ce specialitati culinare au gatit Ema Mortimer Lee, Jamie Walsh si Owen Farr, studentii de la Oxford School of Hospitality and Management.Li s-a oferit acestor studenti care au petrecut cinci saptamani in Romania, impreuna cu alti cativa colegi si profesori, ocazia de a gati englezeste cu ingrediente romanesti, iar rezultatul i-a surprins si pe ei.

Dar vedetele mesei au fost branzeturile romanesti, suncile, ceapa rosie de Turda, untul si painea de Cluj, luate din piata dupa multe degustari, fireste.

Regina mesei insa, a fost tarta cu lamaie si lavanda migalita de Ema si servita cu fructe de padure proaspete si smantana groasa.

Cultura si mancare, traditii si inovatie in gatit, la Transilvania Fest

Intre timp, in Piata Unirii, sub privirile lui Matei Corvin, zecile de chioscuri ale producatorilor si artizanilor transilvaneni erau pline de forfota, in ciuda unei ploi reci care nu a descurajat pe nimeni.

Am parcurs pe indelete zonele cu produse apicole, cu plante medicinale si alifii, cu palinci de Zalau, cu prajituri de casa, cu dulceturi si gemuri din toate fructele livezilor, cu zacusca, suc de rosii, muraturi, boia de ardei, usturoi de Cislau si sapunuri din sare de salina…, apoi zona cu cojoace, cu covoare, ba chiar si cu bice impletite in multe culori, cu chimire late din piele, cu ceramica ungureasca de o rara finete, dar si cu costume populare romanesti si maghiare.

Demonstratiile culinare s-au succedat pe scena festivalului alaturi de ansambluri folclorice, de teatru de papusi si chiar de un protest impotriva exploatarii miniere de la Rosia Montana.

Cu alte cuvinte, nu a lipsit nimic, cultura si mancare, traditii si inovatie in gatit, au petrecut pe cinste si mici si mari, iar mesterii si-au vandut produsele si au legat noi prietenii.

Românii "se bucură de aer, de apa, de pamant cum occidentalii nuo mai fac demult"

Intre inovatori i-am intalnit la Turnul Croitorilor, intre peretii care au vazut cinci secole de istorie, pe omul cu mierea, cel care a creeat cateva zeci de sortimente combinate de miere cu cafea, cu chimen, cu ciuperci, ca sa amintesc doar senzationalul din borcane, si pe cel care face branza si o ascunde sub pamant vreun an si jumatate pana prinde coaja cu mucegaiuri si gust mai ceva decat branzeturile frantuzesti.

Combinata cu pere, cu nuci si cu miere, branza aceasta usor iute, cu gust intens, poate sa concureze cu oricare alta din lumne, spre cinstea producatorului. Ce le lipseste acestor oameni este sa se faca stiuti, sa poata vinde, sa iasa in lume si sa arate ce stiu, iar lucrul acesta este parca, mai greu ca oricand.

De aceea prilejul oferit de Transilvania Fest care a adus experti din Marea Britanie sa vada, sa guste si sa spuna mai departe cum este Romania este de nepretuit .

Pe scena, in Piata Unirii, cheful londonez Paul Bloomfield, gatea tocanita de miel cum invatatse de la o batrana transilvaneana, in timp ce Martin Holden-White si sous-chef Kevill Boysie ii invatau pe romani sa pregateasca "trio de oua scotch", cel mai bun fel de mancare britanic pentru diminetile de dupa chef…

Iar ceva mai departe, la o taraba, scotianca Sara Meaker si Douglas McFarlane imi povesteau cum s-au stabilit ei langa Huedin, la Tarnat, de vreo opt ani, cum au facut o asociatie ca sa-i ajute pe tarani sa-si vanda produsele pe piata, cum au cumparat trei case vechi pe care localnicii voiau sa le darame si cum ii invata sa nu mai arunce lucrurile vechi, sa le pretuiasca si sa le pastreze.

Au fost multi turisti straini in Piata Unirii din Cluj zilele acestea si am vorbit cu ei.

Am vorbit mult cu britanicii implicati in Transilvania Fest si toti sunt de acord ca ne bucuram, noi romanii, de aer, de apa, de pamant si de fructele lui, asa cum ei in Occident nu se mai bucura de mult.