Războiul Gladiatorilor

Cseh Szabolcs Imre sau Szoby - pentru cei dragi, este cunoscut după referinţe clasice drept cel mai celebru cascador român.

Peste 120 de filme româneşti şi 40 de producţii străine poartă marca Szoby Cseh.

Mai puţin cunoscut este faptul că “omul care a sfidat moartea” a deschis un centru sportiv unic în România.


Profesionistul “cascadelor” salvează azi destine în cadrul unui program botezat Gladiator.

Maestrul şi Gladiatorii

Profesorul cu alură de părinte, filosofie de Don Quijote şi exigenţe de antrenor a închiriat o sală de sport şi a utilat-o cu echipamente performante. A adunat din stradă, din căminele de orfani şi din şcolile cartierului, copii de care societăţii îi e ruşine.

Aparent utopic, programul a pornit cu cinci ani în urmă, de la principiul că cel mai mare handicap al omului e indiferenţa. Gladiator include două programe.

Primul se axează pe instruirea, educaţia, antrenamentul tinerilor defavorizaţi. Ţinta propusă este prevenirea şi combaterea delincvenţei juvenile şi comportamentul anti-social.

Al doilea este un program-metodă destinat recuperării copiilor institutionalizaţi cu handicap psiho-motor.

Programul este pus în practică cu şapte profesori-antrenori - selectionaţi după criterii riguroase- care îiiniţiază pe copii în arta coordonării mişcărilor.

“Proiectul asta a fost visul meu încă de acum 12 ani şi l-am gândit ştiinţific, nu după ureche. L-am propus tuturor ministerelor care îmi spuneau extraordinar , e lăudabilă iniţiativa, dărâmă canoane vechi. Cum nu ieşeau însă bani, nu mişcau un deget.

"Singurul om care m-a sprijinit a fost primarul sectorului 3, Liviu Negoiţă”.

“Excluşii” cărora societatea le coase eticheta la gât sunt aici învăţaţi să spere. Szoby Cseh le împarte cu generozitate secretele care au făcut din el cel mai profesionist cascador al României: gândire creativă, viziune artistică, plastică a mişcării, curaj şi credinţă în Dumnezeu.

Inimă de părinte

Pe când singura meserie pe care o cunoştea, era meseria de copil, Szoby s-a confruntat cu autoritatea abuzivă. A avut o copilărie dificilă cu câţiva prieteni buni pe care i-a văzut sfârşind prin puşcării. Înţelege altfel lumea sărăciei şi firele invizibile care îi leagă pe săraci de legea străzii.

“Secretul e să-i înţelegi şi să-i iubeşti în ciuda faptului că sunt răi şi indiciplinaţi.

“Pariul meu este că cei mai răi ar putea deveni cei mai buni, pentru că au o forţă de luptă cu ei înşişi enormă".

Pornind de la cauze, niciodată de la efecte, Szoby Cseh crede că oamenii se pot transforma atât ca şi personalitate cât şi sub aspectul trăsăturilor psihofizice.

Agresivitate în oglindă

„Totul ţine de modul de viaţă de zi cu zi. Dacă e o spoială, cum e azi şcoala, acel rău deja există şi e mult mai uşor să se perpetueze.

"90% din sistemul educativ din România nu funcţionează.

"Copii nu iubesc regulile şi cred că uneori le încalcă tocmai pentru a ne demonstra că sunt greşite.

“Încerc să îi fac să fie mai interesaţi de ce fac la sală, decât de bătăile din cartier. Altfel, n-ai cum să-i fidelizezi, vor călca mereu pe normă” .

Szoby Cseh le livrează un soi de răsfăţ care se traduce în faptul că cuiva le pasă de ei.

Primii paşi încep în sala de la şcoala 22, de la exerciţii selectate de Szoby din mai multe sporturi: escaladă, gimnastică acrobatică, scrimă, arte marţiale, improvizaţie scenică şi elemente de cascadorie.

“Tehnica mea e bazată pe canalizarea energiei de bază a copilului în direcţii pozitive. Agresivitatea e ceva normal. Nu o poţi decât redirecţiona sau poţi să o faci să se atenueze însă rămâne întrebarea ce pui în locul rămas gol “?

Szoby Cseh mizează pe faptul că agresivitatea se poate tranforma în iniţiativă şi putere de muncă. Încet – încet îi învaţă pe elevii lui să spere. “Aparatele astea au fiecare un rol şi un rost.

Fiecare exerciţiu e o cale spre încredere în sine şi autodepăşire. Îi ajută să înţeleagă onoarea şi să poată fi acceptaţi într-o lume care îi "scuipă" în casele de copii.

“Tot ce fac are o amprentă psihică care dezvoltă individul şi-l reconstruieşte”.

Fiecare pas, e aici un pas în viaţă. “Să vezi cum le dispare agresivitatea în sală. E ca în filme. Îmbrăcată într-o mişcare artistică, energia lor pierde direcţia agresivă ”.

În lumea Gladiatorilor lui Szoby Cseh, se intră bolnav şi cu o istorie tristă dar se iese mai sănătos şi cu o perspectivă mai fericită.

“Mişcarea, competiţia îi schimbă, încep să îşi caute propria personalitate, intervine responsabilitatea. Totul e să găseşti o supapă şi să transformi răutatea, compativitatea, negarea în tenacitate şi perseverenţă”.

Salturi, cascade, şuruburi

Szoby Cseh lucreză cu instinctul de supravieţuire: „Varianta e să îi oferi o ocazie de a reutiliza aceea energie naturală, de bază să îl laşi să se reconstruiască, să îşi schimbe destinul prin propriile forţe. Nimeni nu îi ajută. Societatea le dă doi pumni în cap după ce termină stagiul la mine şi îl trimite la colţ cu şterge-o fir-ai al dracului de handicapat .

Pe mulţi îi încântă ideea de a fi cascadori. De aceea, partenerul lui Florin Piersic din seria Mărgelatu, îi selecţionează şi îi pregăteşte într-un regim cazon şi pentru pentru meseria de cascador.

“Tatăl” celor singuri a meşterit cu migală panoul pentru escalade şi scara de echilibru.

"Fac şi elemente de cascadorie ca şi puşcaşii marini, le dau două mii de clase, ei pot fi o trupă de intervenţie cum vedeţi în filme de Hollywood.

"De la campionii străzii la încăierări, ajung performeri la şuruburi şi salturi”.

Afecţiunea ca medicament

Lecţia de autocunoaştere începe pentru ei cu lucruri mărunte.

"Uneori chiar şi fără să-şi dea seama fac numai lucruri bune şi se activează în mintea lor un tipar - uite ce lucruri rele am făcut şi ce lucruri bune pot să fac.

"Anumite lucruri nu trebuie să le spui, le simt ei. Dacă le spui, le-ai devalorizat, le-ai banalizat.”

Hoţul de zâmbete aduce un argument în plus: “Li se tot vorbeşte ca la dirigenţie „ să fiţi cuminţi” şi li se impun zeci de reguli fabricate şi nici un dram de afecţiune. Dacă nu-l iubeşti pe copil, e inutil".

“Aceşti copii sunt în primul rând singuri iar celor din jur nici prin cap nu le trece să-i iubească. La mine în sală nu li s-a impus să fie cuminte i s-a impus însă o disciplină.

„Eu nu cred în copii cuminţi. La ei nu mai merge cu vorbe, le-a tot vorbit societatea şi au ajuns în pârnaie cu zeci de arestări” .

Cuvinte pentru ochi

Mitică e vedeta grupului. “Priveşte-l pe Mitică , cât e de fericit, când l-am adus aici mergea în patru labe. Mă pun şi eu la mintea lor însă trebuie să te şi impui".

"Cum altfel să-l educi şi să-l instruieşti? El este labil , nu stă în rând, nu ascultă, până mai ieri nu ştia care e stânga, care dreapta”.

Szoby Cseh are multe dovezi de reuşită şi nici un eşec. Cei ce până mai ieri aveau doar lacrimi au acum şi speranţe. Orfani, săraci, fără perspective şi fără zâmbete au reuşit să se reintegreze, să se descurce singuri alţii au fost admişi la facultate.

Programul de recuperare a copiilor cu handicap psiho-fizic, bazat pe o metodologie specială a dat roade.

Micuţii de la căminele de copii din sector III pot merge mai bine după numai câteva luni, îşi pot coordona gesturile: “Bagajul motric – atenţia , mişcarea, dragostea pot reactiva creierul lor oprit din evoluţie.

Relaţia cu părinţii dar şi mediul din jur sunt esenţiale în formare lor. Afecţiunea şi emoţiile benefice – conştiinţa de sine, pot înfrânge, în parte, dizabilitatea.

Metoda Szoby Cseh e “o cale” prin care copilul participa benevol , învaţă să accepte reguli şi primeşte satisfacţii: “Formăm aici o armată de micuţi luptători cu ei înşişi şi cu boala. Treptat, se alimentează cu forţa de a retransforma acesta energie de bază şi acceptă ca numai aşa pot să-şi valorifice potenţialul".

„Nu am curaj să mă întorc cu spatele la sală pentru că sunt imprevizibili. Sunt lucruri pe care trebuie să le simţi, să-ţi facă plăcere dar să stăpâneşti şi tehnica.

“Se simte dacă o faci pentru bani. Eu am selecţionat profesorii şi încerc să-i motivez aşa încât să nu îi intereseze numai banul. Eu am fost angajat la Studiourile Buftea, timp de 20 de ani pe un post de consilier de lupte. Dublam actorii în cele mai periculoase cascade şi nu am zis niciodată Unde-s banii mei ?”

Paraşuta pentru normalitate

Satisfacţia profesorului e să-i vadă pe elevii lor că îşi câştigă aici „armele” cu care pot reuşi în viaţă.

“Condiţia este să îţi faci munca cu plăcere şi dăruire, altfel nu ridici ştacheta. Am dat şase profesori afară până acum. Au fost comozi şi nu s-au implicat. Aici dacă faci câteva greşeli de relaţionare, beneficiarii profită, se aliază pentru că nu sunt încă transformaţi. Păstrează încă sâmburele răului”.

„Noi nu avem vacanţă pentru că dacă îi laşi „acasă”, într-o lună se reîntorc la cartier. Alternativa e bătaia de după bloc, în stradă, la întins mâna sau la furăciune”.

„Am avut scene când delicvenţii de cartier, penalii, au venit după ei, de ciudă că ce tot vin la mine la sală, se dau şmecheri şi sunt delicvenţi de-ai lor".

"Am chemat poliţia şi aşa am făcut ordine. Copiii mei le dădeau o bătaie alora de le suna apa în cap se pentru că ei ştiu arte marţiale şi box” .

„Poliţia nu mai are răbdare, sunt năpădiţi de lume de proastă calitate. Pe cei vulnerabili cartierele îi perfecţionează în direcţia furăciunii şi nimănui nu-i trece prin cap să aibă respect faţă de celălalt. Rămâne cu energia congenitală de a da totul la o parte şi nu ştiu ce altceva să facă cu ea.

Braţul scurt al legii

Szoby mai are un of. El crede că legea e pentru proşti şi pentru săraci şi ar vrea să extindă programul de educare: „Am avut să fac şi un proiect pentru copiii de banii gata, care sunt mai periculoşi pentru societate, chiar dacă nu omoară decît cu maşina” .

Viabil şi eficient, programul lui Szoby Cseh a fost deja preluat de francezi.

Pe linia de resocializare, integrare are mare succes. Însă nu şi în România unde lipsesc legile si bunuavoinţa dar şi soluţiile pentru prevenirea şi combaterea delicveţei.

Statisticile indică faptul că delincvenţa juvenilă este în creştere, perspective ocupaţionale sunt firave. Aptitudinile dobândite în acest program pot fi o soluţie pentru un viitor mai puţin cenuşiu şi o meserie precum alpinismul utilitar, cascadorie cinematografică, activităţi militare.

Chiar dacă iniţiativa lui Szoby Cseh este lăudabilă, autorităţile nu l-au susţinut în demersul de a primi macar o sală de antrenament în fiecare sector al capitalei .

“Sunt deziluzionat pentru că şi cei ce au lucrat proiectul nu au înţeles exact cum stau lucrurile. Mulţi tineri provin din familii dezorganizate, sărace. Ei merg direct spre puşcărie sau cartiere. Eu vă spun însă, se pot schimba aceşti copii proveniţi din mediu ostil.

“Încerc să îi reintegrez, dau telefoane să îi implic în diferite activităţi să poată câştiga o pâine. Nu numai că statul nu mă ajută ci mereu mi se pun frâne. Cartierele se alimentează cu infractori. Deci îi pasă cuiva până la urmă ? ”

Nu fii violent, fii inteligent

Szoby salvează 100 de copii pe an. Pornind cu metodă, de la principiul Nu fii violent, fii inteligent a suprapus disciplina militară peste libertatea personală.

Rezultatele sunt remarcabile. Ştie că vor lupta toată viaţa cu handicapul lor. Aşa că nu îşi face iluzii.

Szoby Cseh mizează doar pe ameliorarea bolii şi nu pe vindecarea lor.

„Nu am pretenţia să îi vindec dar îi văd cum renasc pe fond afectiv.

"E un miracol. Ca să nu dureze doar trei zile e nevoie însă de o cadenţă, de o continuitate. 90% dintre copii reuşesc să-şi schimbe atitudinea.

"Nimeni nu e pierdut pentru societate. Trebuie doar să ne intereseze. Singurul handicap adevărat e de fapt indiferenţa”, spune Szoby Cseh.