Audierile de la Guantanamo, "cenzurate"

În baza militară de la Guantanamo, unde au loc săptămâna aceasta audierile celor acuzaţi că ar fi pus la cale atacurile de la 11 septembrie, avocaţii apărării au cerut marţi să existe un loc în sala de judecată în care să poată avea conversaţii private cu acuzaţii.

Cererea vine după ce luni o parte a audierilor a fost cenzurată, deşi informaţiile e posibil să nu fi fost clasificate. Cenzura a apărut aparent fără ştiinţa judecătorului şi a ridicat întrebări legate de cine are acces la înregistrările audio din încăpere.

Avocaţii apărării pot să-şi închidă microfoanele când au conversaţii cu clienţii lor, însă, aşa cum a dezvăluit judecătorul astăzi, există o a doua înregistrare la care au acces cei care transcriu audierile.

Nu este clar exact ce permite tehnologia din încăpere să fie înregistrat, iar avocaţii apărării se plâng că întreaga comunicare cu clienţii lor este viciată.

De altfel la intrarea în sală este un afiş care avertizează că microfoanele ar putea fi timpul pornite.

O altă solicitare a avocaţilor a fost să li se permită să viziteze, timp de 48 de ore, Camp Seven, locul în care sunt ţinuţi deţinuţii consideraţi foarte importanţi şi de mare risc la Guantanamo şi a cărui locaţie nu se cunoaşte.

Audio: Baza militară de la Guantanamo, un amestec de birou modern al unei instituţii guvernamentale şi o sală de conferinţe.

Când intri în sala de judecată de la Guantanamo, parcă păşeşti într-un amestec de birou modern al unei instituţii guvernamentale şi o sală de conferinţe.

De-o parte a uriaşei încăperi sunt înşirate şase mese lungi de lemn, o combinaţie de negru şi culoarea mahonului. Acestea sunt destinate apărării.

De cealaltă parte sunt cele trei mese ale acuzatorilor. Toate mesele sunt prevăzute cu monitoare şi microfoane, iar lângă ele sunt scaune negre cu rotile.

Când de întorci însă spre scaunul judecătorului, poziţionat cumva pe un podium, mai sus de restul sălii, când vezi cele şase steaguri din dreapta judecătorului, cele cinci steme de pe perete, deasupra capului său, îţi dai seama că de fapt nu eşti doar într-o încăpere oficială, ci într-una în care cineva, în numele entităţilor prezente în mod simbolic în încăpere prin steaguri şi steme, are autoritate asupra a ceea ce se-ntâmplă în sală.

În stânga judecătorului, tot la înălţime mai mare faţă de restul meselor, sunt scaunele în care în mod normal ar sta juraţii. În audierile preliminare ale celor acuzaţi de atentatele de la 11 septembrie, scaunele acestea sunt goale.

Acuzaţii, îmbrăcaţi în haine de un alb impecabil

Cei cinci acuzaţi stau la capătul şirului de mese destinate apărării, pe scaune obişnuite. La picioarele lor sunt lanţuri în care pot fi imobilizaţi dacă judecătorul consideră că este necesar. Ieri, toţi cinci erau îmbrăcaţi în haine de un alb impecabil. Unii, printre care şi Khalid Sheikh Mohammed, considerat principalul organizator al atacurior, purtau şi veste de camuflaj.

La fel ca la sesiunea anterioară de audieri, Mohammed avea barba de culoare roşiatică (jurnaliştilor prezenţi data trecută la Guantanamo li s-a spus că şi-ar vopsi-o zdrobind fructe de genul murelor pe care le primeşte la micul dejun). Singura dată când acuzaţii au vorbit ieri a fost când judecătorul i-a întrebat dacă înţeleg că au dreptul să fie prezenţi la audieri.

Khalid a răspuns scurt da, la fel ca şi ceilalţi. Singurul care a vorbit mai mult a fost Walid bin Attash, nepotul lui Mohammed, care a spus că nu are motive să vină la audieri, că are probleme în comunicarea cu avocaţii şi că guvernul american nu vrea să ca ei să vorbească.

Lângă acuzaţi, de-a lungul încăperii, e un şir de scaune pe care stau militari. Ieri 14 militari urmăreau de acolo orice mişcare din sală, iar acuzaţii au fost liberi în cea mai mare parte a audierilor. La pauza de prânz, ieri unul dintre acuzaţi s-a rugat. Astăzi, niciunul dintre acuzaţi nu a vrut să fie prezent în sală.

În spatele încăperii, de partea opusă judecătorului, dincolo de un geam transparent, sunt trei rânduri de scaune.

Acolo stăm noi, jurnaliştii, câteva rude ale victimelor decedate în atacuri şi reprezentanţi ai unor ONG-uri – în total, cam 40 de persoane.

Vedem imaginile în timp real, dar sunetul ajunge la noi cu o întârziere de 40 de secunde, suficiente pentru a cenzura cele spuse în sală dacă e vorba de informaţii clasificiate.

Nu avem voie să facem înregistrări audio/video sau fotografii. Avem la noi doar un carneţel şi un pix.

Într-un tur pe care l-au organizat oficialii de la Guantanamo în sala de judecată, înainte să înceapă procesul acuzaţilor în cazul atentatelor de la 11 septembrie, am avut ocazia să mă aşez în scaunul masiv al judecătorului.

Am atins ciocănelul de pe masa acestuia, mai mic decât mi-aş fi închipuit, am privit spre ceasul digital de pe masa judecătorului, spre LCD-ul uriaş din stânga lui, pe care sunt afişate documente în cadrul audierilor, şi în final, câteva secunde bune, spre sala goală.

Senzaţia care m-a copleşit nu a fost, aşa cum m-aş fi aşteptat, de putere, autoritate, ci mai degrabă de stânjeneală.

Pe alocuri, audierile au părut o conversaţie, în general amicală, între judecător şi avocaţii apărării şi acuzatori. Uneori însă, tonul judecătorului a devenit mai tăios şi a părut să le dea lecţii şi reprezentanţilor acuzării şi celor ai apărării.

După ce sistemul de cenzurare a audierilor a fost declanşat ieri, fără să fie clar de cine anume, timp de aproximativ două minute, judecătorul a părut deranjat de situaţie. Explicaţii complete asupra a ceea ce s-a întâmplat încă nu au venit, dar judecătorul a anunţat astăzi că el este singurul care poate decide ce se poate prezenta în mod deschis în curte şi ce nu.

Fiind audieri preliminare, ele stabilesc cadrul general în care se va desfăşura procesul.

Discuţiile sunt legate de aspecte tehnice – modul în care comunică avocaţii apărării cu acuzaţii, ce poate şi ce nu poate fi adus în discuţie în cadrul audierilor, în ce măsură sunt relevante condiţiile în care stau deţinuţii.

De cele mai multe ori, ceea ce se întâmplă în sala de judecată e întortocheat, ca drumul şerpuit pe care trebuie să-l facă maşinile între barierele de securitate pentru a intra în Camp Justice, locul unde este sala de judecată.