Anonimov te corectează de nu te vezi!

Cine a zis că tinerii din ziua de astăzi nu sunt nici pe departe ceea ce au fost veteranii de acum a greşit îngrozitor de mult! ...

Sunt eu cea care o spun și nu prididesc s-o recunosc oricând va fi nevoie! Poate pentru că la rându-mi mă revendic din această generaţia a cărei părinţi au fost cândva consideraţi „golani”!

Eram încă mică pe vremea aceea – înainte de 1989 – când o „doamnă respectabilă” m-a acuzat la o coadă pentru că „i-am răspuns obraznic” că „părinţii mei nu pot fi decât arhitecţi, pentru că toate nenorocirile vin numai de la arhitecţi!”

Nu ştiu la ce se referea dumneaei; vă pot certifica, însă, că s-a înşelat în privinţa profesiei părinţilor mei.

Revedind ( Revenind ) totuşi la generaţia actuală de tineri, vreau să vă împărtăşesc din ceea ce am constat ( constatat ) eu căutând oameni frumoşi pentru rubricile mele de „Colţul Copiilor Mari”.

Tinerii din ziua de astăzi nu au numai un singur cuvânt de spus, ci fraze întregi, doar că nimeni nu-i ascultă şi caută fel de fel de modalităţi de exprimare.

Pentru ei, Internetul este o mană cerească, pentru că acolo nimeni nu-i poate trage încă la răspundere. Acolo i-am descoperit şi eu pe cei de la Anonimov.

Sunt câțiva oameni vizionari, care-şi câştigă existenţa cum pot şi ei ( Anonimov recomandă, aici, renunţarea la sintagma "cum pot şi ei" ), adesea muncind zi lumină ( zi-lumină ) într-un trust de presă, sau într-o companie multinaţională, dar cu idei ( Anonimov recomandă, aici, următoarea formulă: "dar care au idei" ) pline de savoare.

Radu – de exemplu – lucrează aproape 12 ore într-o zi, într-un trust celebru de presă, la departamentul „monitorizare”.

În timpul său liber îşi urmează pasiunea pentru limba română. La acest lucru v-aţi gândit? Dacă nu, lăsaţi-mă să vă ajut.

De şase luni, el a pus bazele grupului Anonimov, ale cărui atribuiţii sunt de a corecta orice text publicabil, dar şi de a traduce orice li se cere.

Audio: Interviu cu Radu Vasile.

Corectura se face în anonimat

Numele impune direct condiţia anonimatului, pentru că din punctul de vedere al lui Radu, orice act care ţine de corectură ( Anonimov recomandă, aici, următoarea completare: "alta decât cea pentru o lucrare de mari dimensiuni ) a fost, este şi va trebui să rămână anonim.

Pe de altă parte, sonoritatea slavă, este doar un joc de cuvinte, sau cel puţin aşa am fost asiguraţi.

Îşi aminteşte şi că la unul dintre evenimentele la care a participat cu Anonimov, au existat 3 ( Anonimov recomandă, aici, să scriem cu litere cifra 3, adică "trei" ) persoane în vârstă, care i-au recomandat pe rând ( Anonimov recomandă, aici, să renunţăm la "pe rând" ) frumos, dar ferm să renunţe la tenta slavă şi să-l reboteze pe Anonimov drept Anonimescu.

Ca o confidenţă, Radu îmi dă asigurări că nu va schimba nimic şi aceasta pentru că „îi place mai mult cum sună în varianta lui”.

Logo-ul imaginează un bărbat brunet, cu barbă şi ochelari, care îţi dă de la început senzaţia unei autorităţi în materie.

Intenţia iniţială a fost de a creiona personalitatea unui individ care să poată face corecturile şi să fie acceptat, să pară sigur pe sine şi pe cunoştiinţele sale, fără a se dovedi brutal sau crud, ci mai degrabă un prieten care-şi oferă sprijinul!

La vârsta lui, stăpâneşte foarte bine regulile şi uzanţele limbii române şi îi sprijină pe doritori să le descopere.

Recunoaşte că nu este în totalitate deacord cu deciziile recente ale Academiei Române în privinţa gramaticii, dar susţine că le respectă atât timp cât ele sunt în vigoare.

Un exemplu simplu, dat chiar de el ar fi cel al cuvintelor/cuvântului „nici un” sau „niciun”, „nici o” sau „nicio”.

Pe de altă parte, el admite că atât timp cât ceea ce este considerat greşit la un moment dat, este admis în limbă drept regulă, nu mai avem nici un caz de discutat, pentru că regulile se respectă, nu se comentează.

Anonimov s-a născut dintr-o nevoie

Radu îmi mărturiseşte şi că Anonimov s-a născut din nevoia de a avea pe piaţă o entitate care să-şi asume rolul şi să corecteze greşelile de limbă.

„Ce pot să vă spun este că eu până acum n-am întâlnit nici un text de mai mult de o pagină care să nu aibă măcar o greşeală. Nu exista niciunde un for care să corecteze, drept pentru care am decis să ne ocupăm noi de treaba aceasta. Eu sunt un pasionat încă din copilărie! Este un sport de fapt care necesită antrenament şi medicaţie corespunzătoare. Mi-aduc aminte din copilărie că deşi nu am făcut niciodată corectură activă şi implicată, sesizam de fiecare dată când citeam ceva greşelile de ortografie, semantică şi de gramatică, în general. Nu făceam nimic cu constatările mele, doar că mă simţeam bine observându-le. Dacă alegi să le spui oamenilor în faţă ce-au greşit, însă, îţi trebuie răbdare, responsabilitate, informaţie şi mult curaj!”

Anonimov are astăzi un site şi un cont de facebook unde puteţi găsi, dacă le accesaţi, un test de verificare a cunoştiinţelor în materie de limbă.

Extemporal-fulger la limba română în stradă

Testul a fost lansat în urmă cu aproape o lună cu ocazia proiectului „Şcoala în Stradă”.

Soţia lui Radu, Mirela, îmi spune că în cele trei zile în care s-a desfăşurat proiectul, peste 1.300 de persoane au acceptat propunerea de a da un extemporal la limba română în stradă.

Nu au făcut încă un bilanţ al promovabilităţii ( Anonimov recomandă ca aici să folosim în loc de "promovabilitate", "rata de promovare" ) ca după unele examene mari ale vieţii, dar ştiu că 4 ( Anonimov recomandă, aici, să scriem cifra 4 în litere" ) note au fost 10 curat.

Două dintre ele au aparţinut unor elevi de liceu care nu au prididit ( Anonimov: "nu s-au sfiit" ) să-şi ducă lucrările profesoarelor de limba română de la clasă şi să obţină de la ele promisiunea unui 10 direct în catalog.

Ceilalţi doi posesori ai notei maxime erau însă deja angajaţi – potrivit Mirelei – într-o redacţie şi implicit aveau cunoştiinţele ( Anonimov: "cunoştinţele" :-( ) necesare acumulate.

Audio: Interviu cu Mirela Vasile.

Testul conţine întrebări grilă, dar şi capcane. Una dintre ele este aceea care îl pune pe „elevul în cauză” să găsească forma corectă dintre „tăntălău” şi „tontălău”.

Experienţa a demonstrat că prima variantă este bifată aproape instinctiv, dar greşit de majoritatea participanţior la test.

Am aflat de la Mirela că cea de-a doua variantă este cea corectă ( Anonimov recomandă, aici, o virgulă ) pentru că rădăcina cuvântului este de fapt „tont”.

Proiectul nu s-a limitat însă la a da extemporale românilor, ci a recreat pe cât posibil atmosfera din liceu.

Au fost scoase, în consecinţă, în stradă, câteva bănci de clasă din 1961 şi o catedră, deasupra căreia se afla un steag fără stemă.

Unul dintre profesorii de la Anonimov mi-a declarat la acea dată că în cele trei zile de proiect nu au avut receaţie nici măcar cinci minute, pentru că doritorii au făcut coadă constantă la ei.

Rezultatele veneau pe loc, iar evaluaţii cereau o dovadă în plus a trecerii lor pe la verificări : extemporalele corectate pe e-mail, pentru a le păstra drept amintiri.

Cei de la Anonimov cred totuşi că în spatele acestei îmbulzeli ( Anonimov recomandă, aici, următoarea formulă: "această îmbulzeală se datorează ) la verificarea cunoştinţelor se datorează foarte mult caracterului ludic al proiectului, dar şi băncilor care le-au adus aminte tuturor trecătorilor de momente plăcute din viaţă, asociate, desigur, cu fiorul adolescenţei.

Audio: Ascultaţi şi în format audio reportajul despre Anonimov.