"Ziua limbii române" şi "Ziua limbii noastre"
Interviu cu Iurie Reniţă, ambasadorul Republicii Moldova la Bucureşti şi Stejărel Olaru, secretar de stat Departamentul românilor de pretutindeni, MAE.
Articol de Felix Crainicu, 31 August 2013, 10:27
Realizator: RRA, "Matinal", "Ziua limbii române" în România, "Ziua limbii noastre" în Republica Moldova. Avem bucuria şi totodată onoarea de a-i avea în studiou pe dl Iurie Reniţă, ambasador al Republicii Moldova la Bucureşti şi pe dl Stejărel Olaru, secretar de stat Departamentul românilor de pretutindeni, MAE. Este o poveste, este o realitate, este ceva care aşteptam de mult, poate, "Ziua limbii române". Dle Stejărel Olaru?
Stejărel Olaru: Are un istoric şi aici dl ambasador sunt sigur că mă va completa. Ne putem aduce aminte de vara anului 1989, sfârşitul lui august, când zeci de mii de tineri în Republica Moldova au cerut instituirea, sărbătorirea parctic la nivel naţional a limbii române. Lucrul acesta s-a întâmplat, evident, cu sincopele pe care le cunoaştem, de-a lungul anilor până în prezent şi abia din 2009 sărbătorirea limbii române, "Ziua limbii române" a revenit pe 31 august şi se desfăşoară ca un eveniment distinct, clar, naţional, extrem de important. Din acest an, şi noi, România, sărbătorim această zi şi ne-am propus ca în fiecare an să colaborăm în diversele noastre manifestări cu autorităţile de la Chişinău pentru ca manifestările dedicate limbii române să fie organizate împreună, tocmai pentru a sublinia unitatea celor două capitale din această perspectivă a sărbătoririi limbii române.
Audio: Interviu cu ambasadorul Republicii Moldova la Bucureşti, Iurie Reniţă şi secretarul de stat în MAE la Departamentul românilor de pretutindeni, Stejărel Olaru.
Realizator: Dle ambasador.
Iurie Reniţă: Chiar de la început doresc să remarc faptul că dreptul pentru a te exprima în limba maternă, dreptul la vorba română, a fost unul din dezideratele majore ale mişcării de eliberare naţională, care a demarat începând cu anul 1986 - 1987, primele mişcări şi acest deziderat a fost preluat de zeci şi zeci de mii de oameni, care a culminat cu adoptarea unei legi care oarecum a reparat o mare nedreptate istorică şi a conferit limbii române un statut binemeritat, un statut să zic pe care urma să îl aibă. Dar în virtutea circumstanţelor istorice şi a situaţiei istorice de atunci şi a perioadei pe care am parcurs-o într-un imperiu sovietic, evident că anterior a fost imposibil, dar anul 1989 a fost cel care a reparat şi a adus la locul adecvat şi cuvenit limba română.
Realizator: Ce înseamnă acum, în 2013 această zi mai întâi pentru dumneavoastră, pentru locuitorii Republicii Moldova?
Iurie Reniţă: Evident este un eveniment extrem de important, deoarece ne oferă posibilitatea să ne sincronizăm şi cu Bucureştiul şi mă bucur foarte mult aici că s-a produs o sincronizare a mai multor acţiuni, dar în cazul de faţă şi pe domeniul lingvistic, ceea ce era şi firesc, de altfel, să se producă şi e o confirmare a faptului că vorbim şi avem aceeaşi limbă. Acţiunile noastre comune - şi în cazul de faţă, inclusiv şi cele lingvistice - demonstrează comuniunea noastră lingvistică, istorică şi culturală şi e bine când aceste acţiuni se produc, se derulează atât la Chişinău, cât şi la Bucureşti...
Realizator: Domnule Olaru, cum comentaţi această sincronizare?
Stejărel Olaru: Este extrem de importantă, pentru că - vedeţi? - se pot întreba oamenii: Domnule, dar e atât de necesar să sărbătorim limba română? Este foarte necesar. De ce? Pentru că, dincolo de simbolistica ei, practic imposibilitatea de a vorbi limba română în Basarabia, într-o perioadă sau alta, a fost, dacă vreţi, cel mai evident criteriu al slavizării sau al rusificării populaţiei române din teritoriul respectiv, pentru că, practic, după 1945, politica de personal a fost aceea de a pune ca factori de decizie în puncte cheie ale societăţii persoane, să zicem, rusofone, da? Ori, din acel moment, limba română nu mai era sau era foarte puţin utilizată. Revin, aşadar, la ceea ce spuneam, un indicator extrem de clar al asimilării populaţiei - da? - al pierderii identităţii româneşti a populaţiei din acest spaţiu, iar datoria noastră, obligaţia noastră morală este să ne luptăm pentru limba noastră astfel încât românii, oriunde s-ar afla ei, să o poată vorbi, fără a fi îngrădiţi în vreun fel sau altul. Sigur, poţi alege în mod liber ce limbă vrei să vorbeşti, în ce limbă vrei să te exprimi, nimeni nu te împiedică să faci asta, dar, repet, ne luptăm ca nu cumva, de acum înainte, să mai existe restricţii în ceea ce priveşte folosirea limbii române în acest spaţiu. Deci, de aceea am vrut să subliniez importanţa evenimentului şi totodată importanţa corelării celor două capitale în a marca acest eveniment.
Realizator: Vreţi să adăugaţi ceva?
Iurie Reniţă: M-am bucurat foarte mult atunci când m-am familiarizat cu mai multe acţiuni comune pe care Departamentul Românilor de Pretutindeni le-a organizat în strânsă colaborare cu colegii de la Chişinău şi, dincolo de faptul că sunt mesaje necesare, ele comportă iarăşi o capacitate a noastră de a ne edifica şi de a promova valorile noastre comune, fiindcă ele sunt valorile naţionale, valorile istorice, culturale, lingvistice şi e bine că, zicem, sincronizăm acţiunile atât la Chişinău, cât şi la Bucureşti. Aceleaşi acţiuni sunt necesare şi, de altfel, cu multă satisfacţie trebuie se remarc, se produc şi în alte domenii. Dincolo de aspectele lingvistice, deşi suntem într-o zi specială, deosebită, pe ambele maluri ale Prutului, dar remarcăm că această sincronizare se produce concomitent şi pe domeniile politic, economic, cultural, deci este tocmai ceea ce este necesar. Conjunctura actuală politică, generală, dintre Chişinău şi Bucureşti, este una extrem de favorabilă. Trebuie să recunoaştem...
Stejărel Olaru: Aşa este, dle ambasador.
Iurie Reniţă: Şi este de datoria - ziceaţi şi dvs., dle secretar de stat - de obligaţiunea noastră ca să o valorificăm, aici este extrem de important. Şi chiar dacă suntem într-o zi de sărbătoare m-aş referi la necesitatea, dincolo de aspectul foarte frumos al capacităţii noastre de a livra mesaje frumoase, este necesar de a livra şi acţiuni concrete. Aici este extrem de important şi este foarte bine că reuşim şi perseverăm anume pe aceste domenii, ziceam inclusiv politic, cultural, educaţional şi, evident, lingvistic.
Stejărel Olaru: Mai ales că pentru mulţi dintre noi limba română, practic, sau haideţi să spunem altfel, pentru cei care locuiesc în afara graniţelor, în special, dar nu numai, ci şi pentru cei care locuiesc în interiorul graniţelor României, limba română este adevărata casă sau este ţara la care se raportează în mod direct, este un bun pe care nu ni-l poate lua nimeni şi pentru care trebuie să ne luptăm permanent. Limba română este adesea în pericol în multe din comunităţile de români care locuiesc în afara graniţelor ţării. A fost într-un mare pericol în Republica Moldova. În continuare avem probleme cu... să zicem, întâmpinăm obstacole, da, în ceea ce priveşte manifestările în limba română în Ucraina sau în Serbia. Ne trezim că peste noapte apar limbi sau se încearcă standardizarea unor limbi care, de fapt, fac parte din limba română. Ne trezim că există limbă vlahă, ne trezim că există limbă moldovenească, care de fapt nu este limbă română. Or, în realitate, toate aceste lucruri ţin de strategii foarte bine gândite în unele cancelarii, da, care au menirea de a asimila populaţiile româneşti, comunităţile româneşti din zonele respective. Or, obligaţia noastră, spuneam, este de demonstrăm în mod onest, în mod corect, tuturor, că de fapt nu există astfel de diferenţe. Ori, pentru a demonstra acest lucru, încercăm să desfăşurăm tot felul de programe culturale. Finanţăm astfel de programe, finanţăm studii, finanţăm specialişti în domeniu, care au un caracter ştiinţific, înalt, da, şi încercăm să lucrăm îndeaproape şi cu Academia Română şi cu Academia de la Chişinău pe aceste teme, pentru a înlătura, cum vă spuneam, astfel de obstacole. Dar despre proiectele departamentului, cu siguranţă, aveţi dvs întrebări... ealizator: Da, până atunci însă vreau să vă întreb, să rămânem un pic pe acest tărâm. Cum se traduc toate aceste lucruri în sufletul omului de rând, care vorbeşte pe stradă coerent limba română, într-o parte sau într-alta a lumii? e de o parte îi avem pe bunici, care au trăit o anumită istorie, pe de alta parte vin copiii din urmă. În ce măsură trebuie să ne emoţioneze o astfel de "Zi a limbii române" sau a limbii noastre, în ce măsură trebuie să ne trezească anumite sentimente?
Iurie Reniţă: Evident că 31 august este un prilej de mândrie şi de sărbătoare şi mă bucur foarte mult că tânăra generaţie, mă refer cea din Republica Moldova, vorbeşte, studiază româna, vorbesc tinerii, elevii, liceenii, vorbesc o română firească, o română care este necesară în activitatea lor cotidiană. Este îmbucurător faptul acesta şi constat cu multă satisfacţie că avem şi anume realizări, dar nu este cazul să ne lamentăm şi să considerăm că am reuşit. Avem foarte multe de realizat şi, iarăşi, zic, prin eforturile comune, prin programe speciale, prin acţiuni şi mai mici şi mai de amploare, iarăşi comune, este necesar de a menţine şi de a perpetua promovarea şi cunoaşterea limbii române. În ce ne priveşte, suntem într-un mediu, să-i zic mediatic, special, în Republica Moldova, evident - şi a făcut referire domnul secretar de stat - fiecare are dreptul să se exprime, să cunoască o limbă anume, dar este de obligaţiunea noastră să promovăm limba de stat care este în Republica Moldova - şi mă refer aici la limba română - chiar dacă există şi până în prezent sensibilităţi politice, trebuie să recunoaştem, vizavi de limba română, este necesar şi mă conduc în activitatea mea şi recunosc aspectul ştiinţific al limbii, care este limba română. Deci aici este important şi mă bucur că, chiar mai recent, la discuţiile pe care le-a purtat doamna ministru Maia Sandu, aici, la Bucureşti, cu domnul ministru Pricopie şi la Chişinău, chiar foarte recent, pe agendă au figurat şi acţiunile concrete ce se impun pentru a consolida acţiunile şi programele comune pentru a consolida limba română în Republica Moldova şi ziceam chiar domnul ministru Pricopie făcea referire la necesitatea consolidării limbii române literare corecte - şi în România sunt realităţi - şi de aceea cred că e foarte bine şi e necesar ca să avem asemenea acţiun cât mai multe comune.
Realizator: Domnule secretar de stat Olaru, aminteaţi de anumte programe, de anumite sponsorizări. Puteţi să punctaţi, vă rog?
Stejerel Olaru: Sigur. Susţinem financiar o serie întreagă de ziare şi reviste atât la Chişinău cât şi în alte comunităţi istorice, în alte ţări din vecinătatea României unde sunt comunităţI de români. E adevărat că anul acesta am decis ca o parte din revistele culturale să fie cumva transferate către Institutul Cultural Român, ei să fie autoritatea finanţatoare în cadrul proiectului, încercând cumva să ne cristalizăm mai bine strategia acestui domeniu, dar accentuând totodată faptul că ziarele, revistele, au nevoie în continuare de susţinere şi vor primi această susţinere pe maI departe. Pe lângă acestea, evident, derulăm în continuare ş nu ne vom opri prin a desfăşura astfel de programe legate de achiziţionare de cărţi în lImba română pe care să le transferăm bibliotecilor, şcolilor, celor care au nevoie, comuntăţilor, în general, şi care solicită acest lucru. Spre deosebire de alţi ani astfel de proiecte nu le mai desfăşurăm decât la solicitarea beneficIarului, pentru că am constatat că se umpleau magaziile de cărţi şi nimeni nu prImea. Şi atunci am zis să fim mult mai riguroşi: dacă primim solicitări cumpărăm şi trimitem. Şi în acelaşI timp încercăm - vă spuneam la un moment dat - încercăm să susţinem spre republicare şi relansare cărţi fundamentale scrise de adevăraţi specialişti, filologi, despre limba română, cărţi care sunt instrumente ale specialiştilor şi pe care vrem să le trimitem în bibliotecile mari, în universităţile mari, şi care tratează tema pe care o discutăm astăzi, limba română. În acest sens chiar am vrut să-i dau, să-i ofer cadou domnului ambasador Reniţă o copie după o carte pe care noi o apreciem foarte mult, e vorba de un filolog romanist, chiar german Klaus Heitmann, care a scris o carte şi care a fost publicată la Chişinău, că de acolo am procurat-o, dintr-o bibliotecă pe care vrem să o reedităm...
Iurie Reniţă: Mulţumesc, mulţumesc.
Stejărel Olaru: ...în anii '90, o carte despre limbă şi politică în Republica Moldova şi care vorbeşte extrem de profesonist şi foarte bine fundamentat ştiinţific despre limba română vorbită în Basarabia. Sau Sanda Golopenţia cu volumul ei "România Globală", care face o analiză foarte, foarte interesantă despre felul în care a evoluat limba română în toate aceste comunităţi istorice din vecinătatea României, pentru că, vă imaginaţi, în Valea Timocului nu se vorbeşte ca la Bucureşti, sau la Cernăuţi, nu se vorbeşte ca la Craiova. Există nuanţele regiunii respective, dar în definitiv tot despre limba română vorbim.
Realizator: Şi practic astfel de instrumente le puneţi la dispoziţia celor care le solicită.
Stejărel Olaru: Sigur că da.
Iurie Reniţă: În context, aş aprecia foarte mult contribuţia Bucureştiului şi mă refer aici şi la donaţiile de cărţi care se fac. Se fac şi prin intermediul instituţiilor guvernamentale - mă refer la Departamentul de Stat pentru românii de pretutindeni - dar şi de la cetăţeni, direct, prin intermediul ambasadei. Zilnic suntem abordaţi cu solicitările de a transmite o carte românească la Chişinău şi mai recent chiar avem o solicitare consistentă şi am adunat peste 5.000 de titluri de cărţi româneşti care urmează să ajungă în Transnistria. Deci, evident, în continuare e necesară prezenţa cărţii româneşti, expresiei româneşti în Republica Moldova şi cu referire în special şi în zona transnistreană, unde ştim că sunt şcolile respective care studiază în limba română. Remarca mea se referă la faptul că mesajul de aici, de la Bucureşti, care vine către Chişinău, este nu doar unul oficial, dar este şi unul de suflet, de la om la om, care vine şi acestaeste extrem de consistent.
Realizator: Uşor, uşor, ne apropiem de finalul intervenţiei noastre. O anumită sincronizare de care vorbeaţi la începutul interviului, "Ziua limbii noastre" -" Ziua limbii române", poate un altfel de pod de flori? Puteţi concluziona?
Iurie Reniţă: Ei bine, vedeţi că ne aflăm tocmai într-o conjunctură festivă, deoarece pe 27 august am sărbătirit "Ziua independenţei Republicii Moldova". 27 august, în contextul în care am făcut referire şi la sincronizarea multidimensională, am purces la o acţiune extrem de importantă, care va marca destionul viitor al Republicii Moldova - şi o zic cu toată fermitatea - destinul european al Republicii Moldova, e un proiect de amploare, de anvergură, un proiect care, dacă doriţi, tocmai s-a produs lansarea lui de "Ziua independenţei" şi am să stărui asupra faptului că e un proiect care e un fel de nouă declaraţie de independenţă, de această dată energetică, a Republicii Moldova. Vizita şi prezenţa premierului român, a domnului Ponta, la Chişinău, a comisarului european Oettinger exact în această perioadă a conferit evenimentului o conotaţie nu doar economică, financiară, dar evident şi un puternic mesaj politic, demonstrând că Republica Moldova este o ţară eminamente şi prin excelenţă europeană şi locul ei este şi misiunea noastră este revenirea ei în marea familie europeană. Zicem şi e bine că actualmente parcurgem această etapă extrem de benefică şi ne sincronizăm, ne armonizăm acţiunile pe toate palierele. E bine că Bucureştiul sprijină constant şi foarte ferm acest mesaj, această opţiune, acest deziderat major: e vorba de integrarea europeană a Republicii Moldova. E vizita ministrului de externe aici, la Bucureşti, participarea la reuniunea anuală a diplomaţiei române. Vedeţi? E bine că acţionăm şi menţinem acest dialog politic, diplomatic, cultural, educaţional, permanent. El e necesar şi e important ca noi, cei care avem obligaţia de a administra aceste relaţii, să o facem cu multă responsabilitate, cu dexteritate şi atunci rezultatele neapărat vor fi. Deci, în contextul general, în context european, abordăm relaţia între Chişinău şi...
Realizator: Sigur că da...
Iurie Reniţă: ...Bucureşti şi este absolut firesc ca să se producă anume în această manieră.
Stejărel Olaru: Da, eu aş spune că românii, de multe ori în istoria lor, şi-au căutat şi şi-au descoperit identitatea similară, înrudită şi în felul ăsta şi-au întors privirile ba spre Roma, ba spre Paris, ori acum cred eu că e momentul să privim cu mai multă atenţie către Chişinău, pentru că: unu, este al doilea mare oraş românesc şi, în acelaşi timp, acolo se vorbeşte o limbă română foarte frumoasă. Ori, spuneam că trebuie să ne îndreptăm cu mai multă atenţie privirea spre Chişinău, tocmai pentru că ne regăsim cu fraţii noştri din Basarabia din punct de vedere identitar, ne dezvoltăm din nou cultura română împreună şi trebuie să ne asumăm acest filon identitar, fără rezerve şi fără obstacole, aşa după cum ne dorim.
Realizator: Domnilor, vă mulţumesc foarte mult pentru prezenţa în studio. O zi minunată mai departe!