Strategia pe termen lung, soluţie la problemele de mediu

Autorităţile au atras în mod deosebit atenţia asupra risipei de alimente, însă acesta este doar unul din nenumăratele aspecte ale preocupării pentru protejarea mediului înconjurător şi a resurselor.

Mediul şi grija pentru respectarea lui nu există în mod izolat, atrage atenţia unul dintre activiştii români, Csibi Magor, de la filiala naţională a organizaţiei World Wide Fund.

El a explicat că atunci când se vorbeşte despre mediu se vorbeşte despre oameni, despre economie, despre toate sferele societăţii.

După cum ne-a spus Csibi Magor, mediul nu poate fi exclus ca importantă componentă a activităţii autorităţilor, de la cele locale până la guvern şi politicile pe termen lung ale acestuia.

Csibi Magor: De exemplu, când vorbim despre viitorul României pe termen mediu şi lung nu putem să ne imaginăm un astfel de viitor fără să pomenim o strategie sau o viziune asupra cum vrem să vedem dezvoltarea sau cum vrem să vedem exploatarea pădurilor, fără să pomenim /ce/ dorim să facem cu râurile, cu apele curgătoare şi cu apa dulce din România, fără să spunem ce fel de infrastructură ne dorim şi cum vrem să dezvoltăm această infrastructură, fără să ne gândim cum vrem să integrăm o economie în viaţa noastră de zi cu zi care respectă nu numai profitul, dar respectă individul, respectă societatea şi respectă natura. Par nişte lucruri extrem de greu de realizat, însă a integra mediul în viaţa noastră de zi cu zi, a integra mediul în gândirea noastră economică, în gândirea noastră politică nu este un efort. Mai degrabă ar trebui să fie ceva de la sine înţeles, care aduce beneficii multiple.

Realizator: Există în acest moment, în România, o viziune de acest gen?

Csibi Magor: Cred că una dintre cele mai mari probleme este lipsa viziunii în foarte multe domenii. De exemplu, când vorbim despre dezvoltarea infrastructurii ni se spune să arătăm urşii, pentru că altfel ei nu vor să se facă treceri pentru animale sălbatice peste autostradă. Când vorbim despre viitorul pădurilor, absolut toată lumea în declaraţii este împotriva tăierilor ilegale, împotriva supraexploatării pădurilor, dar când vine vorba de legi, când vine vorba de aplicare, de a face ceva concret stăm extrem de slab. Când vorbim de râuri, cam toţi ştim care este soluţia pentru râurile din România, toţi ştim că politica de îndiguire, recontrolarea râurilor implementată în ultimii 40-50-60 de ani a dat greş, dar tot mergem înainte de acest drum. Noi, de câţiva ani, tot presăm pe astfel de lucruri. Sunt deja schimbări. Pot să vă spun că la Codul silvic se înregistrează schimbări foarte clare, adică se vede că s-a schimbat optica, deja vorbim despre faptul că nu mai vrem să vindem lemn brut; vorbim, când vine vorba de râuri, de renaturare, ce nu am vorbit în ultima vreme, adică a fost un subiect ignorat.

Realizator: E o discuţie lungă, în această perioadă, cu privire la Codul silvic în dezbaterile parlamentare. Aţi simţit o schimbare de optică sau o deschidere din partea unor oameni sau din partea unor instituţii?

Csibi Magor: Cea mai mare problemă cu care ne confruntăm este că ciclul politic este unul relativ scurt şi în acest fel este extrem de greu să venim noi cu viziuni pentru 10 ani, 20 de ani, 50 de ani pentru nişte oameni care se gândesc doar la un ciclu electoral, o perspectivă destul limitată. Ne-a îngreunat munca faptul că au fost extrem de multe administraţii succesive în ultimii ani în România, a fost un climat destul de instabil. Însă ce pot să vă spun este că s-a simţit o îmbunătăţire drastică a relaţiei noastre cu autorităţile. Majoritatea începe să simtă şi începe să vadă şi perspectiva noastră.

Realizator: Sunteţi optimist. Se extinde acest sentiment şi asupra felului în care populaţia din România înţelege sau nu lucruri precum reciclare, curăţenie, protejarea naturii?

Csibi Magor: Am un optimism moderat. Avem un ritm de creştere, avem un ritm de conştientizare şi în rândul autorităţilor şi în rândul oamenilor, însă eu cred că acest ritm trebuie să fie mult mai accelerat, dacă vrem să vedem rezultate bune, dacă vrem să avem un impact real asupra naturii. Oamenii ştiu ce ar trebui şi ce nu ar trebui să facă, unde avem de recuperat sau unde avem de crescut foarte mult este nivelul de atitudine; conştientizează foarte bune problemele din jurul lor, însă fac prea puţin pentru a le îmbunătăţi.