"Scăderea credibilităţii, principala problemă a presei"

Realizator:Bună seara! Ziua Mondială a Libertăţii Presei găseşte presa românească în una dintre cele mai dificile perioade de după decembrie 1989, consideră Clubul Român de Presă, în mesajul de Ziua Mondială a Libertăţii Presei. O caracteristică a presei româneşti, expusă în diverse rânduri de reprezentanţii săi este lipsa unei unităţi, a unei stabilităţi în opinii.

De multe ori, mişcarea de oscilaţie a zguduit baza relaţiei dintre jurnalişti şi consumatorii de informaţii. Raportul pe anul 2009 al Agenţiei de Monitorizare a Presei arată că jurnaliştii se află la o răscruce. Vă invit, în această seară, să urmărim opiniile unor reprezentanţi ai breslei jurnaliştilor. Doamna Ioana Avădani, director al Centrului pentru jurnalism independent răspunde întrebărilor Antoniei Muşeţeanu.

Reporter- Antonia Muşeţeanu: Care au fost cele mai mari probleme ale presei în 2009?

Ioana Avădani: Multe au fost problemele presei în 2009. Cred că principala cu care ne confruntăm, care este mai degrabă un efect decât o cauză, este scăderea de credibilitate a presei, erodarea încrederii publicului. De la începutul presei democratice până acum, presa s-a bucurat de un grad de încredere undeva între 70-80%, venea pe locul trei după Biserica şi Armata.

Anul acesta, pentru prima oară, am scăzut spre 60%, ceea ce înseamnă că ne-am făcut meseria într-o manieră lispită de credibilitate, ne-am făcut meseria prost. De ce? Explicaţiile sunt multiple, cauzele nu pot fi detectate decât prin studii mai profundate. Una dintre explicaţii, care este şi cea mai vizibilă, probabil şi nu cea mai pertinentă, este lipsa resurselor.

Presa din România funcţionează pe abni puţini. Când ai bani puţini, investeşti puţin în materialele editoriale de calitate, te sileşti să ţii pluta la suprafaţă cu ce poţi: angajezi oameni care lucrează pe bani puţini, aceşti oameni care lucrează pe bani puţini au de obicei aşteptări profesioanle mai mici, sunt mai dispuşi la compromisuri, sunt mai puţin atenţi la standarde.

Dacă ai bani puţini, nu investeşti în pregătirea jurnaliştilor tăi şi asta este una dintre concluziile şocante ale studiului l-am făcut în ceea ce priveşte aşteptările de la mediul online. 95% din cei care au răspuns au spus că mediul online este viitorul presei sub toate formele; în jur de 70% sunt interesaţi să beneficieze de o formă de traning, sub o formă sau alta; doar între 17 şi 22% sunt dispuşi să plătească pentru acest traning. Şi atunci întrebarea mea de cercetător, persoană implicată în acest studiu, între 17 şi 70% este o bucată mare de presă. Pentru profesionalizarea acelei prese cine plăteşte? - şi este o întrebare foarte, foarte acută.

Reporter: Rapoartele prezentate astăzi au arătat că o problemă a jurnaliştilor şi şi a cetăţenilor, evident, este lipsa de tarnsparenţă şi accesibilitate la surse. De ce se întâmplă acest lucru?

Ioana Avădani: Este o întrebare foarte bună. Nu ştim de ce se întâmplă, dar suntem şi noi şocaţi. După cum am arătat şi înm rapoartele noastre, am depus aceeaşi cerere de informaţii la toate cele 15 ministere din cadrul guvernului, doar şapte au răspuns acestei cereri, plus una din instituţiile subordonate dintr-un al optulea minister.

Deci, jumătate din guvern a încălcat Legea liberului acces la informaţii. Mi se pare absolut îngrijorător, fie că acesta este rezultatul unei proaste organizări interne, care ar susţine că cererile s-au pierdut sau răspunsurile s-au pierdut, fie - şi aici îmi exprim o părere strict personală - este rezultatul unei aroganţe administrative, pe care o resimţim din ce în ce mai puternic. Instituţiile, autorităţile publice nu se mai simt, în niciun fel, obligate să servească cetăţanul în limitele unei legi existente.

Am văzut cam acelaşi tip de atitudine şi în vizitele noastre în teritoriu. Instituţia bate cetăţeanul, autoritatea bate cetăţeanul. Este îngrijorător atâta timp cât aşteptăm de la acest cetăţean să-şi plătească taxele, să respecte legea, să înţeleagă situaţia dificilă în care ne găsim ca societate, ca ţară. Ar trebui să-i dăm înapoi măcar respectarea drepturilor pe care le prevede legea.

Reporter: Acest acces îngreunat la informaţii poate fi considerat, până la urmă, o îngrădire a libertăţii de exprimare a presei?

Ioana Avădani: Cu siguranţă. Liberul acces la informaţii este un drept fundamnetal, dar este recunoscut că cei care se bucură, în prima instanţă, de acest drept, cei care îl folosesc ca instrument de lucru sunt jurnaliştii. Un restrâns acces la informaţii înseamnă o restrânsă libertate a presei, o restrânsă capacitate a preseid e a-şi face treaba.

Reporter: Care este situaţia cu clasa politică? S-au înregistrat în 2009 derapaje, au fost influenţe politice asupra presei?

Ioana Avădani : Da, şi da, şi da. 2008, 2009 au fost doi ani foarte dificili pentru toată lumea. Dacă ţineţi minte, am avut nenumărate rânduri de alegeri, câte două pe an. În momentul în care trăieşti perpetuu într-o campanie electorală, evident, tensiunile politice în rândul societăţii sunt destul de mari şi ele se reflectă în mod, i-aş spune, aproape natural în presă.

Dacă pornim de la constatarea că majoritatea presei locale este dependentă de unul sau altul dintre partidele politice - când spune dependentă, înţeleg fie prin acţionariat direct, fie prin influenţă, zonă de afaceri comune ş.a.m.d. - ne dăm seama şi cât de tulbure a fost peisajul mediatic în aceşti doi ani.

Campania electorală pentru prezidenţiale, din noiembrie-decembrie anul trecut, ne este încă foarte vie în minte, când am constatat nu numai că presa a relatat campania, dar presa a devenit subiect de campanie, candidaţii, partidele se acuzau reciproc pentru influenţele pe care le au asupra presei şi, mai mult decât atât, a devenit actor în campanie.

Diverse canale mediatice au început să se lupte între ele doar pentru că aveau opinii politice diferite. Suntem foarte departe de ceea ce ar fi trebuit să fie reflectarea în presă a campaniei electorale, ăasta ar fi rolul presei, să fie o tribună, un spaţiu de dezbatere, nu combatant.

Reporter: Va fi 2010 un an mai bun pentru presă, mai puţine presiuni, financiar mai bun?

Ioana Avădani: Mi-ar plăcea să pot să vă răspund da. Nu ştim încă. Există oarece semne de revigorare,dar am pierdut foarte mult în 2009, am pierdut titluri de publicaţii, am pierdut locuri de muncă în presă. Conform estimărilor Federaţiei Sindicatelor din Mass-media Mediasin, am pierdut cam 3.600 de locuri de muncă. NU cred că va fi suficient un an pentru recuperarea acestor piederi.

Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că piaţa de mass-media din România este extrem de aglomerată. Sunt foarte multe titluri, mai multe decât poate să susţină piaţa în mod real. O parte dintre acestea sunt susţinute prin injecţii de capital de către patronatul lor, ceea ce este O.K., fiecare poate să facă ce vrea cu banul lui, chiar să ţină în viaţă un ziar sau o televiziune, care pierde bani, ... lucrul devine criticabil, când aceste canale mediatice sunt ţinute în viaţă de bani publici.

Realizator: Criza economică pare să fi făcut schimbări serioase în corpul jurnaliştilor. Cele mai mari pierderi le-au avut de suferit instituţiile mici şi mijlocii, cu precădere în mediul rural. Aceasta este una din concluziile desprinse din dialogul purtat cu preşedintele Federaţiei Române a Jurnaliştilor Mediasind, domnul Cristian Godinac. Rapoartele despre presă şi condiţia jurnaliştilor ne indică o agravare a situaţiei. În ce persistă această situaţie?

Cristian Godinac: În primul rând, cred că putem să găsim un cuvânt al acestei situaţii de colaps economic, de sărăcie. Presa, atât instituţiile publice, dar şi instituţiile private, se află, din păcate, în pragul falimentului. Avem deja peste 4000 angajaţi disponibilizaţi din mass-media, avem deja mai multe zeci de publicaţii închise, piaţa de publicitate a scăzut, în jur de vreo 60%, vânzarea presei scrise, la fel, s-a înjumătăţit, iar - din păcate - refuzul guvernanţilor de a negocia serios cu organizaţiile din media, revendicări pentru salvarea breslei, aceste discuţii - din păcate - s-au transformat într-un dialog al surzilor.

Realizator: De ce cereţi un ajutor din partea guvernului? Cei mai mulţi jurnalişti sunt angajaţi la instituţii de presă private.

Cristian Godinac: Dar noi nu cerem un ajutor, strict un ajutor guvernului, îi cerem să respecte Constituţia, să respecte normele europene. În majoritatea statelor europene, toate guvernele - mai ales în, nemaivorbind acum de o perioadă de criză - aplică măsuri economice de relaxare fiscală, pentru toată presa, pentru că libertatea de exprimare este un drept prevăzut în Constituţie şi în toate normele europene, şi atunci, în momentul în care tu, ca guvern, restrângi modul de funcţionare - practic - de independenţă economică a instituţiilor, aplicând o fiscalitate excesivă, atunci bineînţeles că poţi afecta şi libertatea de exprimare.

În majoritatea statelor europene, vă dau un exemplu, TVA-ul se află între 0-5%, sunt subvenţii directe aplicate, şi milioane de euro, vorbim de milioane euro instituţiilor de media - presa privată, presa scrisă, instituţiile publice. Noi, pentru că suntem la SRR; avem cea mai mică taxă din Europa.

Această taxă n-a mai fost majorată din 2003, dacă nu greşesc. Instituţiile, şi radioul, şi televiziunea publică au ajuns la limita supravieţuirii. Nu poţi să ai şi cea mai mică taxă, să acorzi şi anumite servicii gratuit, iar tu, ca guvern, să nu acorzi compensaţii, aşa cum le poţi acorda şi altor categorii - pentru pensionari, guvernul, de exemplu, plăteşte acele bilete pe RATB, în schimb serviciile pentru radio şi televiziune nu sunt compensate.

TVA-ul, la fel, sunt bani, care - vorbim acum de televiziune - se plătesc bani grei, la stat. Instituţiile publice nu au fost sprijinite. Acum auzim că se pregăteşte o anumită depolitizare a celor două societăţi. Chiar azi dimineaţă am fost la Senat, la Comisia de Cultură, ne-am întâlnit cu preşedintele comisiei şi am solicitat să nu modifice Legea de funcţionare şi organizare a SRR şi SRTV, până când nu avem o dezbatere foarte clară.

Realizator: Domnule Godinac, reprezentanţii jurnaliştilor vorbesc insistent de o relaţie cu consumatorul de ştiri şi informaţii, fracturate de o lipsă de încredere. Deci ce ar fi putut provoca o astfel de clasificare?

Cristian Godinac: Aici este vorba şi de problemele din breasla noastră, pentru că am văzut cu toţii ce s-a întâmplat, în campania electorală, când mai multe societăţi de presă, trusturi de presă s-au transformat în organe de propagandă.

Aici mai avem şi o problemă cu respectarea codului deontologic, există un cod deontologic unic, anexat la contractul colectiv de muncă, la nivel de ramură mass-media.

E un cod deontologic, care e obligatoriu a fi respectat de către toate instituţiile şi de către toţi jurnaliştii. Din păcate, şi multe instituţii media, mulţi jurnalişti nu respectă aceste drepturi, ceea ce duce, inevitabil, la o decredibilizare a profesiei.

Realizator: Păi dacă i se pune în faţă codul deontologic şi el are, de partea sa, protecţia propriului salariu sau a propriei existenţe, a funcţionării sale ca jurnalist, la acel trust, să zicem, sau acea instituţie de presă.

Cristian Godinac: Tot prin lege există reglementări foarte clare. În codul deontologic, este prevăzută clauza de conştiinţă. Conform contractului pe ramură, dacă un jurnalist apelează la clauza de conştiinţă, patronul, angajatorul său nu poate să-i desfacă contractul individual de muncă. În cazul în care îi desface acel contract individual de muncă, foarte bine, se duce în instanţă şi câştigă procesul, fluierând.

Realizator: E posibil ca aceste constrângeri economice să-l îndemne pe patron să scape de anumiţi jurnalişti?

Cristian Godinac: Avem zeci de cazuri, avem zeci de procese declanşate împotriva unor trusturi mari de presă. Pe acest motiv s-au făcut disponibilizări abuzive, mulţi jurnalişti au fost nevoiţi să semneze încheierea contractului cu acordul părţilor, ceea ce înseamnă că au pierdut dreptul la şomaj, au pierdut salarii compensatorii, au pierdut posibilitatea să acţioneze în judecată pentru a primi sporurile din contractul pe ramură pe o perioadă de ultimii trei ani.

Alţii au acceptat două salarii compensatorii şi au acceptat dreptul la şomaj, dar foarte puţini s-au uitat în lege, s-au uitat în contractul colectiv dacă acele disponibilizări s-au făcut conform legii.

Realizator: În exercitarea profesiunii lor, jurnaliştii se împiedică de multe obstacole. Deontologia îi obligă să abordeze fiecare subiect cu multă atenţie şi conştienciozitate, spunem noi. De multe ori, informaţiile trebuincioase trebuie căutate la surse administrative. Cum arată relaţia jurnalistului român de astăzi cu oficialităţile, în condiţiile în care accesul la informaţii este legiferat de o bună bucată de vreme.

Cristian Godinac: Experienţa a arătat că foarte multe instituţii publice se fac că nu cunosc despre existenţa acestei legi. Sfatul nostru pentru fiecare jurnalist este să acţioneze în instanţă acea primărie, acea instituţie, acel consiliu judeţean, acel guvern, să zicem, în cazul în care nu primeşte la timp informaţiile necesare.

Realizator: Vedeţi o radicalizare a acţiunilor patronilor de presă faţă de libertăţile jurnalistului de profesie?

Cristian Godinac: Chiar acum două luni de zile am avut un meci destul de dur cu patronatul presei române constituit în cadrul Clubului Român de Presă. Dânşii doreau să renegoiecm contractul colectiv la nivel de ramură mass-media, dânşii l-au considerat ca fiind ţapul ispăşitor pentru situaţia de astăzi, le-am refuzat solicitarea, spunându-le foarte clar că nu prin micşorarea drepturilor angajaţilor din mass-media ieşim din criză, se rezolvă situaţia, ci prin negocieri concrete cu reprezentanţii guvernului, pentru că acolo este marea problemă, acolo este cheia.

Realizator: În oraşele mari, consumatorii de presă au un privilegiu: aleg dintr-un număr de ziare să fie informaţi, însă în mediul rural criza economică a produs schimbări esenţiale sau nu este aşa?

Cristian Godinac: Ba da. Din păcate, zeci, aşa cum am mai spus, zeci de publicaţii au dispărut. Presa locală are, întradevăr, cele mai mari probleme. În plus, există şi presiunea politică din partea primăriilor, a consiliilor judeţene, unele depind, vrem, nu vrem, de bugetele de publicitate ale primăriilor.

Sunt clanuri formate în teritoriu, e foarte greu să ai un ziar independent într-un judeţ portocaliu sau roşu sau ce culoare mai dorim să-i atribuim. Dar, organizaţiile, aşa cum am spus, şi sindicale şi patronale şi profesionale trebuie să, mai ales în această perioadă, trebuie să fie unite, pentru că rezolvarea este în altă parte.

Realizator: Ne oprim aici cu speranţa că am mai aflat ceva şi astăzi. Doamna Ioana Avădani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent, şi domnul Cristian Godinac, preşedintele Federaţiei Române a Jurnaliştilor MediaSind ne-au vorbit despre condiţia acestei bresle de Ziua Internaţională a Libertăţii Presei, 3 mai 2010. Mulţumesc ambilor invitaţi, de asemenea, şi ascultătorilor pentru răbdarea arătată!