România "nu îşi poate permite" să nu aibă o capacitate aeriană
Analistul militar Cornel Codiţă afirmă că achiziţionarea unor avioane de tip F-16 din Portugalia oferă României un atu în cadrul politicii de securitate comune a NATO.
Articol de Cătălin Gomboş, 20 Iunie 2013, 14:47
România va achiziţiona 12 avioane multirol din Portugalia - potrivit unui proiect de lege aprobat de executiv.
Cele 12 aparate de tipul F-16, la mâna a doua, vor costa 628 de milioane de dolari.
Am discutat cu analistul militar Cornel Codiţă despre motivul pentru care România a ales acest tip de aparate şi despre necesitatea înnoirii flotei aeriene.
Cornel Codiţă afirmă că România nu îşi poate permite să nu aibă o forţă aeriană.
Cornel Codiţă: Practic, România se află într-o situaţie în care capacitatea aceasta de forţă aeriană este lipsă, nu-şi poate permite situaţia în care să nu aibă niciun fel de capacitate aeriană.
Redactor: Încă din 2008, dacă nu mă înşel eu, când se vorbea despre achiziţia de noi aparate, s-a vorbit, într-adevăr, şi despre F-16 la mâna a doua achiziţionate din SUA, însă şi de aparate mult mai performante, mă gândesc, de exemplu, la eurofighterul Taifun. Luând în calcul faptul că este totuşi un aparat la mâna a doua, că deja există în lume aparate de generaţia a V-a, nu este un pic, dacă nu învechit acum, nu-şi va pierde capacităţile prea repede acest aparat?
Cornel Codiţă: Ecuaţia despre care vorbim este o ecuaţie cu trei variabile. Unu, resursele pe care ţara le are la dispoziţie pentru o asemenea achiziţie, câţi bani avem; a doua variabilă, capacitatea tehnologică militară, operaţională a aparatului şi a treia variabilă, costurile per aparat. Din această ecuaţie România trebuie să găsească soluţia câştigătoare. Nu avem, din păcate, resurse foarte multe să ne permitem o sumă mare cu care să ne uităm la achiziţie.
F-16 produce nişte performanţe cu totul şi cu totul remarcabile pe variantele acestea îmbunătăţite care până în ziua de astăzi sunt îmbunătăţite, la ora când vorbim noi, iar costul pe aparat, pentru aceste aparate care au fost utilizate o perioadă, este mult mai scăzut decât un aparat nou, oricare ar fi el, şi atunci, ca să rezolve ecuaţia asta câştigătoare sigur că este nevoie de o decizie politică. La noi decizia politică a fost făcută şi după părerea mea este decizia politică corectă, cu banii pe care îi avem, cu performanţele de care avem nevoie şi cu costul per aparat altă soluţie mai bune decât achiziţia aceasta nu există.
Redactor: Cât de stringentă este această necesitate a achiziţionării unor aparate militare de zbor, în condiţiile în care România, ca stat membru NATO, ar putea beneficia de propecţia Alianţei? Cred că de altfel şi este cazul câtorva dintre membri.
Cornel Codiţă: Protecţia Alianţei să ştiţi că nu este abonament la capacităţile altora. Adică, protecţia Alianţei înseamnă eu îţi dau ţie ceva, tu îmi dai mie ceva, adică trebuie să ai la schimb. Dar am să vă dau un alt exemplu, care după părerea mea arată foarte clar cum stau lucrurile. Uitaţi-vă ce a făcut România cu o capacitate navală militară hiperminimală. Dintr-o dată, faptul că am avut cele două fregate a făcut posibil ca România să ofere o contribuţie, cât a fost ea de mică, aşa cum au considerat-o alţii, foarte mică etc., dar a fost o contribuţie.
Pe baza acestei contribuţii pot să mă bucur şi eu de sprijin, de apărare, de cooperare, de interacţiune cu alţii care au flote mult mai mari, care au capacităţi mult mai mari decât mine. Acelaşi lucru este cu avioanele. Dacă nu am nimic, nu vine nimeni să mă apere pentru că el are. Deci trebuie să am ceva, să ofer ceva ca să pot să primesc ceva în schimb. Asta este logica NATO.
