Pinhas Avivi:“Situaţia internă din Iran e favorabilă negocierilor”

Alegerile din Iran nu au adus aparent mari schimbări. Şi în niciun caz, după violenţele din iunie, nimeni nu se aştepta ca în situaţia în care schimbările vor avea totuşi loc, schimbările să fie "în bine". În acest context însă, Pinhas Avivi face o figură aparte. El crede că acum, pentru prima oară după mulţi ani, guvernul iranian are de luptat şi cu opoziţia şi cu o situaţie economică dificilă, şi aceste date l-ar putea forţa "la moderaţie şi deschidere". Discuţia cu domnul Avivi a pornit de la perspectiva Israelului asupra noului context din Iran şi implicit din Orientul Mijlociu.

Israelul nu poate accepta o situaţie în care Iranul deţine un amestec periculos, compus din dorinţa de a exporta revoluţia islamică combinată cu deţinerea de rachete cu raza lungă de acţiune şi cu posibile focoase nucleare. Noi vrem să evităm asta şi nu vorbesc aici de intervenţie militară ci de eforturi diplomatice.

Lumea trebuie să inţeleagă că dacă o ţară dezvoltă arme nucleare, nu se pune problema dacă vor fi folosite sau nu. Dacă Iranul ar putea deţine arma nucleară, automat va forţa alte ţări din zona să obţină acelaşi lucru. Nu aş vrea să fim în situaţia în care fiecare ţară din Orientul Mijlociu va avea arma nucleară, pentru că e doar o chestiune de timp până o organizaţie teroristă poate să pună mâna pe aşa ceva.

Cred că ne aflăm chiar înaintea momentului în care nu va mai fi cale de întoarcere. Cred că acum încă se mai poate face ceva prin metode politice tocmai datorită situaţiei interne din Iran: probleme cu opoziţia, cu economia şi cu un guvern care nu mai e aşa puternic ca inainte. Poate că acum ar fi mai deschişi la o soluţie.

Problema este că nu există o coaliţie reală o voce unică în negocieri cu Iranul. Rusia şi China joacă mereu diferit. În plus, sancţiunile economice împotriva Iranului nu sunt aplicate sută la sută, nici de ţări europene, deci cum pot ele să aibă un efect?

Faptul că sancţiunile nu sunt pe deplin aplicate crează o situaţie periculoasă, dar, chiar sancţiuni aplicate parţial şi la nivel redus, în condiţiile interne din Iran, au efecte semnificative. Multe companii care inainte erau gata să investească in Iran, acum sunt reţinute. De vreme ce asupra unei ţări planează sancţiuni, chiar daca nu au fost încă aplicate, de ce să investească?

Din informaţiile noastre, multe companii nu mai vor să investească in Iran. E adevarat că sunt încă unele companii şi ţări care cumpară mărfuri din Iran sau vând mărfuri Iranului, dar majoritatea marilor investitori nu vor să îşi investească banii într-un loc periculos ca Iranul.

În ce priveşte Rusia, despre care ştiu mai multe decât despre China, eu nu cred că Moscova vrea ca Iranul să obţină arma nucleară. Problema e doar să convingem Rusia că ne apropiem de momentul în care nu va mai fi cale de întoarcere cu programul nuclear iranian. Dar cred că Rusia incepe să ineţeleagă că pericolul iranian este nu doar pentru noi ci şi pentru ea.

Care este în prezent poziţia autorităţilor din Israel legată de soluţia două state în conflictul israeliano-palestinian?

Noi sprijinim puternic ideea de doua state pentru simplul motiv ca nu văd altă soluţie logică. Cred că majoritatea israelienilor înţeleg că palestinienii au dreptul la un stat independent, aşa cum avem şi noi dreptul.

Dacă toată lumea e de accord, de ce nu se întamplă nimic?

E o problemă pe care şi noi încercăm să o înţelegem. Pentru prima dată, aşa cum s-a văzut şi la întalnirea de la Annapolis, statele arabe moderate sunt mult mai dispuse ca în trecut să sprijine un acord în acest sens.

Dar acum avem altă problemă: suntem gata să vorbim de soluţia 2 state, nu 3 state. Mă refer aici la Fatah şi Hamas, Cisiordania şi Gaza. E nevoie să avem un singur partener politic de discuţie care să spijine ideea de pace cu Israelul şi nu doar o pauză, o întrerupere a ostilităţilor. Bunăvoinţă în Israel există, dar e nevoie şi de un partener unic de negociere.