"Oameni care nu contează"

Romanul românesc actual şi-a găsit un binemeritat loc la recentul Târg de Carte Gaudeamus - organizat de Radio Romania, târg desfăşurat in Pavilionul Central al Romexpo Bucureşti, în perioada18-22 noiembrie 2015.

"Oameni care nu contează" este romanul pe care Răsvan Popescu* l-a lansat vineri, 20.11.2015, volum aparut la Editura “Paralela 45”.

După lansare, Ianna Ioniţă, de la Radio România Actualităţi, a stat de vorbă** cu Răsvan Popescu despre noul său roman:

Ianna Ioniţă: Printre surprizele de anul acesta de la Gaudeamus, cartea lui Răsvan Popescu, scriitor, jurnalist şi scenarist, "Oameni care nu contează". Răsvan Popescu ne propune un roman al chipurilor şi vocilor ce-şi caută cu o tulbure nerăbdare locul într-o lume din ce în ce mai lipsită de coerenţă, o lume neîngăduitoare ieşită din istorie. De unde ideea acestei cărţi, domnule Răsvan Popescu?

Răsvan Popescu: Păi cred că, uitaţi-vă la lumea aceasta în care sunt mişcări şi în care este destul de greu să-ţi găseşti un loc. Personajele sunt oameni care vin din medii care nu-i favorizează, oameni care au pornit cu stângul în viaţă, unii la limita infracţiunii şi aşa mai departe şi care, mă rog, sunt împinşi într-un fel, pentru că nu-şi găsesc un loc aici, să-şi caute un loc sub soare în lumea mare. Si lumea asta mare nu-i aşteaptă neapărat cu braţele deschise. Deci cam de aici este ideea. Este prima dată când proiectez personajele în străinătate, însemnând şantiere din străinătate, de la limita dintre lumi, războaie de afară şi aşa mai departe.

Ianna Ioniţă: Si oameni mărunţi despre care scrieţi că au uneori parte de minuni pe măsură. Într-o bună zi, de exemplu, mamaie descoperi o cruce într-un cartof. Tocmai îl mărunţea pentru ciorbă. Este un capitol în care vorbiţi despre preotul de mahala.

Răsvan Popescu: Dacă tot aţi adus vorba, am să vă spun că întâmplător am avut ocazia să vorbesc despre carte, foarte pe scurt, cu Patriarhul Daniel, de curând, şi dânsul mi-a mai citit o carte, a citit "Cutia cu maimuţe" şi chiar mi-a spus impresiile dânsului şi acuma m-a întrebat “ce mai scrii?” Si i-am spus, “Preafericite, un roman - <<Oameni care nu contează>>”. Si el a spus “nu există aşa ceva” şi într-adevăr cred că are dreptate. Cel puţin în faţa lui Dumnezeu nu există oameni care nu contează. Deci cam în cheia asta trebuie citită cartea.

Ianna Ioniţă: Dar până la Dumnezeu, ştiţi că mai este o vorbă, “până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii”.

Răsvan Popescu: Da, este adevărat, deci dacă vorbim de lumea aceasta, trebuie să te zbaţi ca să contezi. Trebuie să-ţi ceri dreptul de a conta şi chiar asta fac personajele mele. Deci sunt oameni care neavând un destin favorabil îşi cer vehement dreptul la ceva bun de la viaţă, se iau cu destinul de piept.

Ianna Ioniţă: Am mai citit în cartea dumneavoastră, iarăşi un punct de vedere, politica nu se face pentru aplauze la congrese, trebuie chiar să dai satisfacţie.

Răsvan Popescu: Da, pentru că oamenii până la urmă asta aşteaptă. Nu le trebuie lideri providenţiali sau care să le facă cu mâna de departe, trebuie chiar să aibă ceva de câştigat de undeva.

Ianna Ioniţă: Si pot cu adevărat exista asemenea lideri?

Răsvan Popescu: Sigur că da şi depinde de cei care votează ca să aducă în faţă, dacă vreţi, lideri care chiar dau această satisfacţie.

Ianna Ioniţă: Oferă cartea dumneavoastră răspunsul pentru societatea actuală?

Răsvan Popescu: Nu, în sensul că nu rezolvă problemele. Pune problemele. Un scriitor nu rezolvă, ştiu eu, marile disfuncţii din lumea de astăzi. Pur şi simplu le priveşte prin ochii unor personaje care sunt oameni de fiecare zi, sunt oameni de lângă noi, sunt oameni pentru care eu am, să zic aşa, un fel de continuitate. Adică pentru dezmoşteniţii sorţii, dacă pot să spun aşa, am avut ochi încă de la romanul şi filmul, ecranizarea domnului Lucian Pintilie, care s-a chemat "Prea târziu". Deci am început de acolo cu lumea aceea strivită, lumea aceea fără cer, lumea minerească, să zic aşa. Am trecut ulterior prin "Ceva bun de la viaţă", în regia domnului Dan Piţa, am avut şi "Omul cu cioc şi gheare" unde iarăşi povestea se petrecea într-un mediu, dacă vreţi, mai promiscu aşa şi tot la limita infracţiunii şi am ajuns acuma cu "Oameni care nu contează" să împing aceste personaje, dacă vreţi să spunem, oameni mărunţi, oameni anonimi în afară unde să-şi caute un loc sub Soare şi unde, pe limba lor, să spunem aşa, dau din coate, încearcă şi ei să facă un ban grămadă, cum ar spune personajul central.

Ianna Ioniţă: Pentru că radiografiaţi societatea aşa cum este ea în acest moment, în opinia dumneavoastră care credeţi că este cea mai mare nemulţumire a acestor oameni obişnuiţi, a acestor oameni care pentru societatea actuală par că nu contează?

Răsvan Popescu: Păi simplul fapt că se văd nevoiţi să plece în lume ca să-şi caute un destin mai bun, cred că defineşte clar care este nemulţumirea principală. Nu ai loc aici, te duci să-l cauţi. Nu ajungi aici, nu-ţi convine, ajungi în situaţia să cauţi în afară, deja cred că este un mod de a defini în limitele în care poate să o facă un om azi, o societate care nu dă satisfacţie în măsura în care ne-am dori, nu?

Ianna Ioniţă: Credeţi că într-un oarecare termen ar putea apărea o continuare a cărţii dumneavoastră, "Oameni care contează"?

Răsvan Popescu: Păi ideea până la urmă este cea pe care v-am spus-o în discuţia şi cu Partriahul. Până la urmă toţi oamenii contează.

*****

* Răsvan Popescu este şi vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA)

** Interviul cu Răsvan Popescu a fost difuzat la Radio România Actualităţi în emisiunea “Agenda globală” din data de 20 noiembrie 2015.