Marinar, comandant, preşedinte

Realizator: M-aş bucura să îmi acceptaţi să spun cã întâmplarea, sau nu întâmplarea, Domnul le face pe toate, că suntem din aceeaşi aşezare: Basarabi. A fost sat, oraş, sat, oraş, Murfatlarul, cu alte cuvinte.

Traian Băsescu: S-a numit când Basarabi, când Murfatlar.

Realizator: Tocmai mă gândeam, vă mai amintiţi satul copilăriei dumneavoastră? Îl mai purtaţi în minte?

Traian Băsescu: Recunosc că destul de puţin, pentru cã noi locuiam la barăcile Brigăzii de Tancuri. În '51, când m-am nãscut eu, tata era ofiţer la Brigada de Tancuri Basarabi.

Realizator: Da, o unitate militară cunoscută.

Traian Băsescu: Da, cunoscută, mare şi acolo a fost şi cu fostul ministru al apărării - Dumnezeu să-l ierte! - cu Milea. Ei au fost prima promoţie de ofiţeri ai republicii, cum spuneau ei, şi s-au făcut nişte barăci, să locuim acolo. Deci nu am locuit în sat, ci în barăcile alea destinate ofiţerilor şi familiilor lor, care erau oarecum izolate de sat. Pe de altă parte însă, partea care mi-o aduc aminte mai mult decât cea de până la şapte ani, când am plecat din Basarabi, este partea dinspre Siminoc, unde locuiau rudele mamei mele şi bunicii noştri locuiau acolo, dar asta am descoperit-o mai bine venind de la Iaşi şi de la Bacău în vacanţe la bunicii noştri, la Basarabi.

Realizator: Da, eu îmi amintesc de unitatea militară, pentru că deşi lucrez în Radio, primul aparat de radio, de fapt, primul difuzor a fost tras prin fir de la unitatea militară, avea staţie de amplificare şi în felul acesta, tot satul era legat de unitatea militarã. Suntem, am trăit câţiva ani de zile, deci, în mijlocul podgoriei Murfatlarului, mai mult decât cunoscută. Mă întrebam şi m-am întrebat de multe ori, gândindu-mă la dumneavoastră, de ce v-aţi ales profesia de marinar?

Traian Băsescu: Am stat mult la Constanţa. Aveam rude în Constanţa. Orice dobrogean are în suflet marea, într-un fel sau altul, şi deşi am terminat liceul la Bacău, opţiunea a fost să revin la malul mării şi am dat examen de admitere la Institutul de Marină "Mircea cel Bătrân", la Facultatea Navigaţie.

Realizator: Da, şi nu aţi fost un absolvent oarecare. Iau drept mărturie la ceea ce spun acum faptul că aţi ajuns comandant de navă şi aţi condus - dacă nu greşesc - una dintre cele mai mari nave româneşti.

Traian Băsescu: Am condus cea mai mare navă a ţării, o navă de 306 metri lungime, 160 de mii de tone capacitate de transport; un gigant.

Realizator: Cum e când te vezi stăpân pe o navă din aceasta plutitoare şi mai ales când stăpân în jurul tău rămâne totuşi marea, sau apele oceanului?

Traian Băsescu: Riscurile cele mai mari vin de pe navă şi nu din afară, chiar dacă şi din afară ai surprize extraordinare, dar o navã de 306 metri care cară ţiţei, imaginaţi-vă cum este după ce descarci. Tacurile acelea gigantice rămân goale şi ai gaze de sondã. Este mult mai periculoasă nava când e goală, descărcată de ţiţei, decât când este încărcată. Atunci sunt tot soiul de proceduri să menţii o atmosferă neexplozivă în tancuri, pentru că sunt scările; 32 de metri erau de la puntea principală până la fundul navei, până la chilă şi în interiorul tancurilor sunt scări de metal. Oricând se poate desprinde o treaptă şi să facă scânteie, la trepidaţiile pe care le are nava. Păi o astfel de navă face faţă furtunii, dar alt tip de riscuri care pot fi, şi eu am trăit cu ele: să iei foc, să fii în zonă de bombardament cu o astfel de navă, pentru că îţi dai seama că nu mai ai nicio şansă dacă nava este lovită, fie de o rachetă, fie de o bombă. Am trecut prin realităţile acestea. Poate şi din acest motiv uneori zâmbesc când văd valurile de vorbe ale politicienilor, pentru cã nu se pot compara cu valurile de 16 metri din Atlantic, când zici că se prăvale pe tine un munte de apă.

Realizator: Tocmai că aţi trecut prin atâtea momente, v-a fost frică vreodată?

Traian Băsescu: Da, frica este un sentiment omenesc. Totul este ca în momentele de cumpănă să continui să ai sânge rece şi să iei decizia corectă. Spre exemplu, mi-aduc aminte când a luat foc, puteam foarte bine să abandonez complet nava, pentru că era o situaţie clasică de abandon al navei. Nava era descărcată, era posibil să facă explozie în orice clipă şi, totuşi, deşi mi-a fost frică de faptul că o să mor cu tot cu echipaj acolo, luciditatea a spus: "Dar mai sunt şanse să stingem nava". Şi atunci am dat o dispoziţie foarte interesantă. Am spus..., ordinul a fost: pot abandona nava cei care care nu sunt căsătoriţi şi nu au copii acasã. Restul rãmân la bord cu comandantul. Sigur că tot echipajul ştia că am copii şi sunt căsătorit şi nu au abandonat nava.

Realizator: Vorbiţi despre echipaj şi este foarte interesant. Care este raportul acesta între comandant, comandantul de navă şi echipaj, pentru că, pe de o parte, disciplina pe navă cred că este esenţială, dar, pe de altă parte, atâtea luni împreună, se leagă şi o amiciţie?

Traian Băsescu: Nu, spre exemplu, poate nu o să credeţi, dar asta era în vremea comunistă, da? Eu aveam la bordul navei un apartament mai mare decât cel pe care îl aveam acasă - şi acasă aveam un apartament cu patru camere, deci, reţineţi, înainte de '89, aveam ospătar care era la dispoziţia comandantului de dimineaţa până seara, iar, la bordul navei, sigur, echipajul se leagă, dar, oricât vi s-ar părea de curios, era Clubul ofiţerilor, Clubul echipajului. Eu nu am auzit la bordul navei vreodată să se spună, în vremea comuniştilor, "tovarăşe comandant". Păi îl trimiteai la plimbare de nu se vedea pe cel care ţi-ar fi spus "tovarăşe". În flotă s-a spus "domnule comandant", "domnule ofiţer", de când ne ştim. Sigur, greutăţile te legau. Ţineai la timonier, ţineai la motorist, pentru că nu aveai cum să nu ţii, exact pentru că erau parte a echipajului tău, dar nu se amestecau pantofii în echipaj, pentru că astea erau regulamentele marinei.

Realizator: Am înţeles. Se vede şi din ochii dumneavostră puţin umeziţi când vorbiţi despre profesie. V-a plãăcut mult, înţeleg, marinăria...?

Traian Băsescu: Mult, foarte mult.

Realizator: De ce aţi părăsit-o?

Traian Băsescu: A fost o ofertă, o ofertă a companiei, nu a Securităţii, a companiei care avea oficii de reprezentare în câteva puncte-cheie pe care le băteau navele româneşti cel mai mult, să plec să fiu reprezentantul companiei la Anvers şi, primind această ofertă, am spus "da". Ştiam de ce. Compania avea reprezentanţi la Londra, la Anvers, la Pireu şi la Singapore şi, de regulă, înainte de a promova un comandant către vârful companiei, către Departamentul transporturilor navale, stăteau un an-doi la astfel de agenţii, pentru a deprinde şi activitatea la uscat într-o zonă cu performanţă în domeniu. Asta s-a întâmplat şi cu mine. Eu am fost chemat de la Anvers, după ce a fost nenorocirea de pe Dunãre cu nava Mogoşoaia, când au murit 108 oameni, am fost chemat de la Anvers în octombrie '89, reţineţi, octombrie '89, şi am fost numit inspector şef al Navigaţiei Civile, pentru că s-a constatat nerespectarea regulamentelor de către nava Mogoşoaia şi s-a scufundat in Dunăre, a omorât 108 oameni, deci asta este motivaţia. Mi-a plăcut să plec. Mai era un lucru. Eram foarte tânăr şi aveam deja mulţi ani de coamnadă pe cea mai mare navă a ţării şi începusem să acţionez din rutină. Or, rutina este extrem de periculoasă la astfel de nave. Mi se părea totul uşor, totul simplu. Mi se părea că ce dacă este furtună sau ceaţă în Bosfor, eu intru cu nava de 306 metri, că ştiu Bosforul ca pe buzunarul meu. Ce dacă sunt navele ancorate la distanţe mici în radă, eu trec printre ele - şi mă analizam. Orice comandant de asemenea navă se autoevaluează, din când în când, şi tentaţia să te joci cu gigantul acela era atât de mare, încât m-am bucurat când mi s-a făcut o ofertă. Probabil numai cei care au făcut meseria pot să înţeleagă.

Realizator: Dar cred că din când în când vă mai apucă dorul de mare.

Traian Băsescu: Da, ca dovadă, şi când eram ministru mi-am făcut voiajul pentru menţinerea brevetului. Acum, m-am dus că mi se pare mie că psihic îmi dă acea stabilitate de care am nevoie. Faptul că eu ştiu că brevetul meu de comandant este valabil îmi dă un confort psihic deosebit.

Realizator: Seamănă, domule preşedinte, cumva viaţa de pe navă, raportul între comandant şi între cei care execută ordinele cu ceea ce vi s-a întâmplat mai târziu, pentru că aţi ajuns din comandant de navă comandantul unei ţări, care e ceva puţin mai mare decât o navă...?

Traian Băsescu: Da, aşa este. În primul rând, aş pleca de la ceea ce am spus şi în Parlament, este cea mai mare onoare pe care o poate avea vreun român - aceea de a fi preşedintele ţării lui. Nimic nu se poate compara cu asta din punct de vedere al respectului, din punct de vedere al onoarei care ţi se face să fii preşedintele României. Dar lucrurile n-au nimic în comun din punct de vedere al activităţii şi princpiile sunt cu totul altele. La bordul navelor există - lucru pe care-l ştie orice marinar -, la bordul navei se spune că între pavilion şi Dumnezeu e comandantul, ceea ce spune tot despre ceea ce înseamnă disciplina la bord; ca preşedinte al României nu poţi acţiona ca un comandant de navă. Democraţia are alte principii. Acum n-aş vrea să înţelegeţi că la bordul navelor noastre sau şcoala Marinei Române este de a crea dictatori. Parcă văd că or să sară tot soiul de speculanţi. Nu, dar acestea sunt regulile marinei civile. Dacă autoritatea comandantului, a secundului, a mecanicului-şef ar fi pusă sub semnul întrebării la bordul navei..., gândiţi-vă, un echipaj supărat în mijlocul Pacificului... Pe când dincoace sunt regulile democratice care funcţionează. Asta am vrut să vă spun, că nu se pot compara. Eu am fost un comandant foarte sever, niciodată absurd. Şi, deşi preluasem a treia navă din seria navelor de 160.000 de tone, dar primele două se scufundaseră, se scufundaseră când eu am luat cea de-a treia navă pentru NAVROM, am luat-o din Şantierul de la Constanţa... Primele două au beneficiat de comandanţi cu multă experienţă de la numire. Eu eram un comandant cu doar doi ani experienţă când am luat nava "Biruinţa". Însă trebuie să vă spun foarte precis, în serviciul pe care-l făcusem până atunci problema formării unui echipaj pentru "Biruinţa" după ce primele două se scufundaseră - "Independenţa" şi "Unirea", aşa se numeau primele două nave de 160.000 de tone - compania avea o mare problemă să găsească echipaj pentru cea de-a treia navă. Eu comandam atunci o navă de 85.000 de tone, care rămăsese cea mai mare, "Crişana", navă de 85.000 de tone. M-a chemat directorul, m-a întrebat dacă vreau să iau "Biruinţa", am spus: Domnule director, lăsaţi-mă să discut şi cu soţia până mâine. Dar eu, primul loc în care m-am dus, m-am dus la bord, am convocat echipajul şi am întrebat: Măi, dacă eu plec pe "Biruinţa", voi mergeţi cu mine? Un singur om nu a mers din echipajul pe care-l aveam pe "Crişana", nu a mers pe "Biruinţa", pentru că era un lucru. Toţi spuneau: cu Băsescu ai o mare certitudine - unu, regulamentele la bord dacă le-ai încălcat te lasă în primul port, te debarcă; doi, sigur te aduce acasă. Şi atunci am verificat această realitate. Când i-am întrebat, am convocat echipajul, i-am adus de acasă, că eram la Constanţa sub descărcare cu "Crişana", au venit, când am întrebat: Mergem pe "Biruinţa"? Da, mergem. Un singur om n-a vrut, restul, tot echipajul s-a mutat pe 'Biruinţa'.

Realizator: Păi vedeţi că lucrurile se repetă? Şi românii au zis: Mergem cu dumneavoastră... Au zis-o şi la început, au zis-o şi la referendum, ceea ce trebuie să recunoaştem că demonstra ceva. Se pune întrebarea acum: dumneavoastră sunteţi mulţumit de ce aţi făcut pentru ei, pentru echipajul acesta mare cât o ţară...?

Traian Băsescu: De 22 de milioane... Deci, domnule Verman, n-aş vrea să se creadă că mă consider comandantul ţării, sunt preşedinte, cu mult mai puţină putere decât un comandant. Sunt preşedinte al României. Eu însumi nu sunt entuziasmat. Sunt convins că se puteau face mai multe. România nu mai este cea din 2004, indiscutabil. Şi doar dacă vă aduc aminte că în 2007 am intrat în Uniunea Europeană, chestiune care a fost imperativă ca mandat pentru mine în 2004, intrarea în 2007 în Uniune, s-a introdus cota de 16%, s-a introdus pensia minimă, a crescut salariul de la 818 lei, salariul mediu brut, la 1.901 lei în iulie, acum, salariul brut, pensiile au crescut şi ele consistent, nivelul de sărăcie s-a redus de la 4,1 milioane în decembrie 2004 la 1,2 milioane de săraci în 2009. Deci, România s-a schimbat, dar sunt convins că se putea face mai mult.

Realizator: Ce vă imputaţi în primul rând?

Traian Băsescu: Sunt mai multe lucruri pe care mi le imput, dar cred că mai bine aş vorbi despre rateu. Rateul a fost în perioada 2007-2008, doi ani pe care noi i-am pierdut în reforma statului datorită relaţiei... - şi, iată un motiv de reproş. E de văzut care au fost rădăcinile, dacă nu cumva suspendarea, dacă nu cumva eliminarea PD-L de la guvernare. Dar relaţia preşedinte - prim-ministru practic a făcut ca eu să nu mai am instrumentele, guvernul fiind unul din aceste instrumente, să declanşez procesele de modernizare a ţării, neavând o relaţie optimă cu premierul. Şi atunci a trebuit să recurg la metode greoaie, de genul: pentru introducerea votului uninominal a trebuit să fac un referendum; ca să se ia mãsuri pe patrimoniu, a trebuit să fac o comisie prezidenţială, să îi trimit premierului raportul, să spun, uite, se distruge patrimoniul natural, trebuie să reglementaţi puţin legislaţia. Deci perioada 2007-2008 a fost o întârziere în reformarea statului. Acolo s-a pierdut. Ceea ce Guvernul Boc face acum, defrişarea agenţiilor, le reduce ca număr, Legea unică a salarizării, Legea educaţiei, trebuiau făcute din 2007-2008. Toţi ştiam, aveam şi eu, avea şi premierul Tăriceanu, avea evaluările internaţionale cu privire la deprecierea masivă a sistemului de educaţie românesc. Eu a trebuit să fac o comisie ca să conving, să generez o dezbatere, când, dacă aş fi fost într-o relaţie în regulă cu premierul, probabil că reformele astea se puteau face şi să ştiţi că cele trei legi nu înseamnă încă reforma dusă până la capãt. Mai sunt multe de făcut pentru ca statul să se reformeze, să nu mai fie o povară. Dle Verman, prin dimensiunile lui, statul a ajuns o povară. Deci producem ca să ţinem în funcţiune statul, cu mulţi funcţionari, cu funcţionari dezinteresaţi, cu birocraţie. Trebuie amputată birocraţia.

Realizator: Suntem la emisiunea "Iarba verde de acasă", o ediţie specială, ediţia 500, onorată de prezenţa dlui preşedinte al României, Traian Băsescu. Fac ce fac şi mã gândesc la sat, mă gândesc că împreună am plecat dintr-un sat. Cum vedeţi situaţia, în primul rând, a agriculturii în acest moment? Am aici chiar o revistă, "Lumea satului", v-am vãzut în vizită în Insula Mare a Brăilei. Am simţit în ultima perioadă că aţi încercat să vă orientaţi către acest...

Traian Băsescu: Să mă apropii de agricultură.

Realizator: După mine, socotit un sector, deşi foarte important, neglijat o perioadă.

Traian Băsescu: Aşa este. Dle Verman, eu nu am considerat că trebuie sã intervin până când nu am primit toate semnalele din zona agriculturii, pentru că este în Ministerul Agriculturii. Semnalul ferm a fost: faceţi o comisie, vrem un diagnostic şi soluţii pe termen lung. Spusă de specialişti. Pentru că ei înşişi au controverse, ce trebuie făcut. Am considerat că e momentul optim şi din alt motiv: au început să intre către agricultori subvenţiile europene. Deci avem un suport financiar adiţional faţă de efortul bugetului. Dar, lucru care m-a făcut să mă îndrept, indiscutabil, să dau atenţie agriculturii, a fost legat de cifre statistice, care îmi arată că România, o ţară care poate furniza producţie agricolă pentru hrănirea a 80 de milioane de oameni, deci de patru ori mai mult decât populaţia noastră, importă 70% din alimente. Atunci mi-am dat seama că ceva este în neregulă în agricultura noastră. Şi, spre exemplu, discutând cu specialiştii, eu am înţeles câteva lucruri elementare, dincolo de a intra în lucruri complicate. Irigaţiile sunt fundamentale, în mod deosebit pentru zona de sud, un sistem de depozitare-distribuţie a legumelor produse de micii fermieri este fundamental, pentru că altfel vor continua să stea pe marginea drumului şi nu vor ajunge nici pepenii, nici - asta am văzut la Dăbuleni - nici pepenii, nici roşiile, nici vinetele, nici nimic de la ţăranul român nu va ajunge în hypermarketuri, pentru că un hypermarket nu cumpără de pe marginea drumului. Deci ăsta ar fi al doilea lucru. Şi cel mai important lucru este acela - eu vă spun ce am înţeles, poate specialiştii mă vor contrazice.

Realizator: Nu, e corect ce spuneţi.

Traian Băsescu: Cel mai important lucru este să punem în mediul rural întreprinderi mici şi mijlocii, pentru valorificarea producţiei. Acolo unde ea se produce. Fie cã sunt linii de procesat carne de porc, de vită, fie că sunt linii de panificaţie, fie că sunt linii de procesat lapte, trebuie să dirijăm în mediul rural industria alimentară. Pentru că altfel, satul va rămâne sărac. Nu vor reuşi să trăiască bine din vânzarea grâului, din vânzarea cărnii de porc. Se duc cu porcii, vin săracii, îi cresc un an de zile, se duc cu porcii vii la târg şi vând carnea tanda pe manda, cât a cheltuit, atâta ia, uneori nici atât. Şi atunci, soluţia pentru ca satul să se revigoreze este să amplasăm acolo liniile de procesare a producţiei agricole, pentru că asta înseamnă industrializarea satului, înseamnă locuri de muncă pentru generaţia tânără de la ţară, înseamnă că taxele rămân acolo, înseamnă că profitul rămâne tot în mediul rural. Acum le luăm carnea de acolo şi o facem salam la capitala de judeţ. Păi profitul se produce aici, la capitala de judeţ şi nu la cel care a produs carnea. Deci aceste lucruri mi se par de o urgenţă indiscutabilă.

Realizator: Ştiu că la iniţiativa pe care aţi avut-o fiinţează o comisie care trebuie să elaboreze un proiect. Avem cele mai mici semnale că vom avea în sfârşit, pentru că agricultorii se plâng de treaba asta, că nu prea ştim unde să ajungem. Un ţăran îmi spunea: domnule, în armată eu eram soldat şi zicea caporalul în vârful dealului: adunarea, şi mă duceam în vârful dealului. Unde mă duc?

Traian Băsescu: Da, avem această certitudine, dle Verman, obiectivul acestei comisii este următorul: să stabilească o strategie pe termen lung pentru agricultură şi vă rog să mă credeţi că avem o comisie demnă de tot respectul. Sunt academicieni, profesori universitari, fermieri, producãtori, procesatori, deci tot soiul, reprezentaţi acolo şi aleşi de ei ca fiind cei mai reprezentativi. Obiectivul este ca în maxim 9-10 luni să avem o strategie pe termen lung pentru agricultură şi industrie alimentară. De asemenea, până la sfârşitul anului vor da o listă de priorităţi, unde să ducem banii pentru agricultură pentru anul viitor. Deci este un obiectiv tactic, să nu aşteptăm până când termină tot studiul, ci să ne spună pentru la anul care sunt priorităţile.

Realizator: Eu spuneam, copil de la ţară fiind...

Traian Băsescu: Sistemul de depozitare...

Realizator: Vă socotesc şi pe dv la fel.

Traian Băsescu: Tot de acolo sunt, domnule.

Realizator: Dacă e vorba să ne uităm la arborele nostru genealogic, cred că nu există om să nu îşi aibă rădăcinile înfipte la ţară. Totuşi, despre sat s-a discutat, s-a procedat mai cu sfială. Am impresia, cu sfială s-a procedat şi când s-a negociat la UE. Noi parcă faţă de alte state, care veneau tot din estul Europei, suntem un pic mai lăsaţi deoparte.

Traian Băsescu: Nu aş spune asta, nu aş vrea să fiu în pielea celor care au negociat. După ce au negociat, acum, să spunem: "N-aţi făcut bine"...

Realizator: Trebuia să-i spun ceva atunci. Acum, s-a negociat, asta e negocierea; mergem inainte, că n-o putem schimba. Bun. Ce facem cu ştiinţa agricolă? După ani de zile, aţi promulgat în sfârşit legea, dar legea nu acţionează, stă - moartă.

Traian Băsescu: O s-o pună guvernul în aplicare. În orice caz, ce-am înţeles tot învârtindu-mă în ultima vreme printre oameni din agricultură? Că cercetarea este vitală. Iată, am avut iarna asta, când n-am avut zăpadă...

Realizator: Vă rog să subliniaţi: vitală. Aşa este.

Traian Băsescu: Da. Am avut iarna asta, când n-am avut zăpadă şi am avut nişte geruri. Ei, sămânţa românească a rezistat la ger, sămânţa luată de nu ştiu unde n-a rezistat la ger. Ceea ce înseamnă cã trebuie să nu neglijăm cercetarea pentru agricultură.

Realizator: Mai am o grijă... V-am auzit şi pe dvs - şi mi-a făcut satisfacţie - vorbind despre asta: îmbătrâneşte populaţia României?

Traian Băsescu: Da. Şi aici, mediul rural este de asemenea mai afectat şi ca speranţă de viaţă, şi categoria cea mai lovită din România sunt femeile din mediul rural. Trebuie să facem ceva pentru ele. Chiar aceste întreprinderi mici şi mijlocii la care mă gândesc vizează crearea de condiţii şi pentru ele. Mediul rural are o natalitate negativă: -4‰, deci mor cu patru la mie mai mulţi decât se nasc în mediul rural. Mediul urban este echilibrat: 0/0. Dacă aceste tendinţe nu le corectăm, vom avea o descreştere masivă de populaţie: până în 2025 vom rămâne 16,7 milioane, iar până în 2050 vom rămâne 11,2 milioane.

Realizator: Culmea este că populaţia planetei creşte.

Traian Băsescu: Da, aşa este. Dar asta e realitatea noastră, şi eu atenţionez pe români la toate aspectele, pentru că nu toţi sunt cu natalitate negativă în populaţia României. Avem şi categorii, grupuri care au natalitate pozitivă accelerată. Dar pentru a stimula creşterea natalităţii trebuie să luăm nişte măsuri, şi în mod deosebit, atenţie, rezerva mare - nu numai pentru natalitate, şi pentru creşterea productivităţii în muncă - este în mediul rural. În mediul rural este, pentru că avem 30% din populaţie care munceşte în mediul rural, în agricultură, cu o contribuţie mică la PIB. Este clar că România are marea rezervă de creştere de productivitate în mediul rural. De aceea vorbesc şi de o industrializare a satului, de genul IMM-uri care să valorifice producţia agricolă.

Realizator: N-ar putea fi o soluţie...? Ştiţi, suntem dintr-un sat şi vă întreb şi ca un prieten, consătean: sunt oameni trecuţi în şomaj, sunt problemele pe care recesiunea le-a generat... Ce se va întâmpla cu toată aceastã lume? Unde îşi va găsi totuşi locul?

Traian Băsescu: Eu aş trece întâi la o expresie sintetică: România merge înainte - cu mine, fără mine, cu Parlament, fără Parlament, România merge înainte. Cred că şi trăim într-o atmosferă indusă excesiv de televiziuni despre dezastrul de la noi. Ce fac televiziunile este o tocare a nervilor şi o descurajare sistematică a românilor. Dar privind la realităţi, eu n-aş fi îngrijorat din punct de vedere a ceea ce facem ...

Realizator: Eu v-am pus întrebarea pentru că îmi spunea şi mie un bătrân, discutând absolut, un bătrân care nu era într-o situaţie grea - zicea că democraţia se măsoară în plinătatea buzunarului; şi tind sî-i dau dreptate un pic.

Traian Băsescu: Da, dar uitaţi-vă la nivelul de sărăcie din alte ţări democratice. Priviţi la "banlieue"-ul din jurul Parisului, priviţi la săracii şi cerşetorii din New York; acolo nu mai sunt români. Deci, sărăcia este o realitate a întregii lumi.

Realizator: Mă gândeam acum să profit, că sunt cu dvs: în condiţiile în care veţi candida - şi sunt convins că veţi candida şi veţi câştiga - care sunt priorităţile, acum, când cunoaşteţi foarte bine lucrurile? Vă cunoaşteţi nava, ca să zic aşa...

Traian Băsescu: Marea prioritate este reforma statului. Statul nu trebuie să mai fie o povară pentru cetăţenii lui. În momentul de faţă aducem bani din taxe şi impozite şi garantăm cu ei funcţionarea statului. 1,45 milioane de bugetari! Clar trebuie găsite soluţii aici; este o prioritate. A doua: Constituţia. Eu am încercat; este clar că avem nevoie de o revizuire a Constituţiei. Opţiunea mea, având în vedere Tratatul de la Lisabona - care, să sperăm, intră în vigoare anul acesta -, ar fi pentru un Parlament unicameral, pentru că o altă cameră va fi la Bruxelles. Parlamentul de la Bruxelles va decide multe şi pentru noi. Şi atunci, pentru ce să ai două camere aici, când Parlamentul naţional trebuie să colaboreze cu Parlamentul de la Bruxelles? Ne ajunge o cameră aici şi una la Bruxelles.
O altă prioritate este să declanşăm o politică de promovare a României; România promovată în interiorul Uniunii Europene - nu cu clipuri de genul "Românii sunt cei mai deştepţi", dar iată, avem întâmplarea de la Turism, în care trei români formidabili, pe imagini extraordinare, apar la Eurosport, la CNN... Europenii ştiu foarte puţine despre noi şi au ajuns să ne caracterizeze după incidente care se întâmplă în Italia, în Spania, sau în Marea Britanie sau în Franţa. Trebuie să îi atragem să ne afle cultura, să ne afle istoria, să ne afle obiceiurile, să ne afle bunătatea - că, până la urmă, românii sunt oameni buni. Dar aici avem o problemă: că trebuie să se termine şi cu generaţia asta, pe care eu o apreciez, generaţia tânără, dar sunt pe la unele televiziuni oamenii iresponsabili. Şi eu cred că iresponsabilitatea nu are ce căuta a fi promovată în mediul public prin televiziuni, fie ele şi private. I-aţi văzut cum vorbesc? Că le e scârbă de România, că ar vrea să plece... Un alt aspect, dincolo de a promova realităţile României, ca să fim respectaţi şi de cetăţeni, nu numai de guverne - avem nevoie să fim respectaţi de italieni, de spanioli, de britanici; cu guvernele, după intrarea în Uniunea Europeană, avem alt statut. Dar românii au nevoie să fie respectaţi de toţi. Şi marea problemă este: se respectă românii la ei acasă? Uitaţi-vă cum se vorbeşte despre stat, uitaţi-vă că sunt ticăloşi care şi-au permis să-l acuze de terorism pe şeful statului numai pentru că primesc doi bani de afară sau dinăuntru. Uitaţi-vă că vedeţi aproape în fiecare seară pe la talkshow-uri: "Mi-e scârbă de România" - de stat, de instituţie... Deci, trebuie să ne promovăm în exterior, dar şi în interior. Ce pot să înţeleg eu de la un ziarist care merge atât de departe încât să-şi denigreze propria ţară şi propriul stat?! Înţeleg în primul rând că nu-şi cunoaşte ţara, nu-i cunoaşte cultura, tradiţiile, obiceiurile; nu-i iubeşte pe români un astfel de ziarist.

Realizator: Pentru că ne apropiem de finalul întâlnirii noastre, putem, ca o concluzie, aşa: fii optimist, că vom trăi cu adevărat bine, odată şi-odată?

Traian Băsescu: Categoric da, dar este o urare pe care noi între noi trebuie să ne-o facem tot timpul: "Să trăiţi bine!" - şi dvs şi cei care ne ascultă.

Realizator: Aşadar, sunteţi la o emisiune care se adresează întregii populaţii, dar vorbeam şi despre satul nostru. Ce le-aţi spune oamenilor din Basarabi şi ce le-aţi spune celor care le sunt concetăţeni în această ţară?

Traian Băsescu: Celor din Basarabi, ca şi celor din toată România, din mediul rural - dar să corectăm, că Basarabi a devenit oraş -, nu am ce să le doresc altceva decât sănătate, în primul rând. Să fie convinşi că programele europene, finanţările europene, vor îmbunătăţi viaţa satului; banii de pe programele regionale de asemenea vor îmbunătăţi infrastructura satului. Şi trebuie să vă spun că eu constat, mergând în ţară, că satul românesc se schimbă şi se va schimba tot mai accelerat în mediul rural, la noi; dacă vom reuşi să mutăm măcar o parte sau să înfiinţăm măcar o parte din industria de procesare a alimentelor, mediul rural va deveni solid.

Realizator: Aţi fost prezent astăzi la aniversarea zilei noastre de naştere - 500 de ediţii. Ce ne spuneţi?

Traian Băsescu: Să mai faceţi 500 de ediţii vă doresc şi să facem împreună ediţia 1000. Iar ascultătorilor dvs le doresc multă sănătate şi, încă o dată: le doresc din suflet să trăiască bine.

Ascultaţi aici interviul cu preşedintele Traian Băsescu.