Liviu-Petru Zăpîrțan, noul ambasador al României la Vatican

Liviu-Petru Zăpîrțan – la început de mandat de ambasador al României la Vatican

Noul ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun, Liviu-Petru Zăpîrțan, și-a început activitatea de câteva zile, imediat după ce a fost primit într-o audiență privată de Papa Francisc.

Reporter: Dle ambasador, în urmă cu numai câteva zile ați fost primit la Vatican de Papa Francisc. Cum a fost întâlnirea cu Suveranul Pontif?

Liviu-Petru Zăpîrțan: Sub aspect protocolar, am fost impresionat de continuitatea ritualului pe care îl știam din istoria diplomației, dar sub aspect uman, pot să vă mărturisesc că am rămas profund impresionat de personalitatea Papei Francisc, o deschidere spirituală, o încercare de a înțelege exact problemele pe care le ridică momentul prezentării scrisorilor de acreditare, de înțelegere a mandatului pe care i l-am prezentat; toate acestea mi-au dat senzația unei omenii particulare a acestei mari personalități a lumii contemporane care este Papa Francisc.

Reporter: Relațiile bilaterale dintre România și Sfântul Scaun au peste 95 de ani. Care sunt obiectivele mandatului de ambasador pe care tocmai l-ați început?

Liviu-Petru Zăpîrțan: Relațiile României cu Sfântul Scaun au o particularitate pe care o dă chiar instituția Sfântului Scaun. Sfântul Scaun este și o organizare statală, dar și o organizare a Bisericii Catolice. În această dublă ipostază, de reprezentant al statului și al Bisericii, sigur, Sfântul Părinte are o autoritate morală în primul rând și aceasta se vede din felul în care se manifestă față de marile preocupări ale lumii contemporane. A remarcat toată lumea faptul că Papa Francisc este promotorul unei viziuni înnoitoare despre rolul Bisericii în societatea contemporană, despre nevoia de a remoraliza relațiile internaționale și, pe un plan mai concret, chiar relațiile dintre oameni. În timpul audienței pe care mi-a acordat-o, a reafirmat aceste preocupări pe care le are legate de pacea în lume, legate de protecția mediului, legate de sănătatea relațiilor dintre oameni, de viața de familie, de ceea ce el numește cultivarea persoanei umane.

Reporer: Vaticanul sprijină comunitatea de români din Italia. Sunt peste 250 de parohii ortodoxe române, dar și alte 100 catolice - cu slujbe în limba română - pe teritoriul italian.

Liviu-Petru Zăpîrțan: Da. Am primit un raport al unei organizații care se ocupă de prezența străinilor în Italia și am constatat că cei peste 1.200.000 de români care apar în aceste statistici sunt prezenți și în viața religiosă. Din primele relatări pe care le am, sunt peste 280 de parohii ortodoxe în Italia, peste 100 de parohii catolice, greco catolice față de care atât Biserica Romei, cât și autoritățile italiene manifestă – aș putea spune – o grijă aparte. Sigur pornim și de la faptul că între români și italieni - ca popoare - există afinități particulare, specifice, dar pornim și de la faptul că Biserica Romei și autoritățile italiene îi înconjoară pe români cu atenție, fapt care s-a văzut în multitudinea de gesturi pe care cele două auorităție le-au făcut; de exemplu este o preocupare pentru inserția socială a lucrătorilor și a familiilor acestora în viața societății italiene. Există preocuparea bisericii catolice de a asigura condiții de cultivare a credințelor românilor: sunt numeroase biserici care le-au fost acordate, sunt în grijă exclusivă și sunt numeroase biserici unde românii își pot profesa cultul fără nici un impediment. Este și un revers plăcut al acestei situații pentru că diminuarea forței credinței specifică lumii contemporane face ca multe biserici din Italia să fie fără credincioși și atunci prezența românilor înseamnă revigoarea vieții creștine în acele locuri și, nu în ultimul rând, chiar salvarea unor monumente istorice pe care românii le preiau și le îngrijesc.
Mă bucură faptul că în aceste raporturi intervin și autoritățile bisericești române: Episcopia Română din Italia este foarte activă în a gestiona problemele comunității ortodxe, iar celelalte biserici catolică și greco catolică sunt de asemenea preocupate de perpetuarea credinței, de continuitatea credinței, a limbii, a obiceiurilor pe care le au românii și care sunt considerate aici, în Italia, ca o completare a perspectivei culturale pe care italienii o au asupra noastră. E îmbucurător faptul că sunt o mulțime de asociații culturale centrate pe credință, centrate pe religie, ceea ce aduce un plus de căldură sufletească relațiilor dintre România, dintre poporul român, și Italia, respectiv poporul italian.

Reporter: La sfârșitul acestei săptamâni se încheie la Vatican Anul Sfânt al Milostivirii, cu un consistoriu și cu numirea a alți 17 noi cardinali. Care a fost impactul acestui Jubileu al Milostivirii, început în Decembrie 2015, în lume și de ce nu, chiar în România?

Liviu-Petru Zăpîrțan: Mi-e greu să îl calific; nu am elemente pentru a înțelege exact care au fost urmările mesajului pe care a dorit Papa să îl transmită lumii prin proclamarea Anului Milostivirii, dar este limpede faptul că aspectul moral al acestui mesaj este impresionant. S-a văzut aceasta din felul în care, de pildă, au fost organizate pelerinajele din diversele părți ale lumii, inclusiv din România, la Vatican și s-a văzut apoi din felul în care mesajele Papei au fost reflectate în diverse instituții internaționale, în mesajul pe care ierarhii diverselor biserici l-au preluat și transmis. Vă mărturisesc că zilele trecute am participat la un colocviu, la Institutul Pontifical Oriental, cu ocazia a 100 de ani de la înființarea acestei instituții, în care s-a vorbit despre modul în care în mod concret în Orientul Mijlociu poate fi reinstaurată pacea. Am fost profund impresionat de prezența a numeroase biserici care se manifestă în acest spațiu al Orientului Mijlociu din toate confesiunile; a fost pentru mine un exemplu de dialog, de înțelegere între biserici care altfel păreau a se situa pe poziții ireconciliabile. Sigur, am înțeles că din punct de vedere dogmatic problema acestui dialog se pune pe alt plan, dar ceea ce este îmbucurător este faptul că bisericile au înțeles că în fața marilor provocări ale lumii contemporane e vorba de a salva niște valori ale umanității trebuie să acționeze împreună.

Reporter: Cum sunt în prezent relațiile dintre Biserica Ortodoxă Română cu Biserica Italiană Catolică, în condițiile revigorării relațiilor Vaticanului cu Patriarhia Moscovei și după Sinodul Pan-ortodox din Creta?

Liviu-Petru Zăpîrțan: Sigur că încercările acestea de adoptare a unor poziții de principiu în relațiile internaționale pe care le fac diversele biserici au un rol de creare a unui climat și sunt convins că Biserica Catolică este foarte atentă la ceea ce se întâmplă în alte biserici. Întâlnirea dintre cei doi înalți reprezentanți ai Bisericii, Catolice și Ruse, a avut, fără îndoială, semnificația unui efort de refacere a unității creștinilor, însă, vedeți bine, sunt atâtea probleme care încă îi separă pe diverșii reprezentanți ai diferitelor biserici, inclusiv în cadrul celor creștine. Am înțeles, din cât urmăresc peisajul dezbaterilor sub acest aspect, faptul că este o dorință reciprocă a bisericilor creștine de a se apropia unele de altele și înteleg că perspectivele acestui dialog sunt reale. De pildă la acel seminar internațional pe care l-am invocat mai devreme, unul dintre Înalții Patriarhi din Orient a vorbit de pildă despre sărbătorirea în comun a Îmnvierii Domnului, sărbătorirea în comun a Paștelui. Ideea a fost aceasta: fiecare dintre biserici trebuie să înțeleagă că, dincolo de discuțiile dogmatice, se cer niște măsuri concrete de apropiere între creștini, care să înțeleagă că împreună au de rezolvat niște probleme ale lumii contemporane și că trebuie să o facă din perspectiva valorilor proprii.

Reporter: În 2018 se poate spera la o vizită apostolică a Papei Francisc în țara noastră?

Liviu-Petru Zăpîrțan: Aș vrea să vă spun cum stau lucrurile în clipa de față. Președintele României, în cadrul vizitei de anul trecut, pe care a realizat-o la Vatican a adresat Sfâmtului Părinte invitația de a veni în România în 2018 ca un semn de cinstire a unității naționale a românilor: sunt 100 de ani de la Marea Unire din 1918. Invitația Prețedintelui României a fost acceptată și suntem în stadiul acesta în care pregătim argumentele, pregătim terenul pentru realizarea acestei vizite. Noi ne-o dorim foarte mult și toate autoritățile române sunt pregătite să-l primească pe Sfâmtul Părinte în România. Cu prilejul prezentării scrisorilor de screditare, Sfântul Părinte s-a esprima în acest fel: … toată lumea știe că are faimoasa formula: ”Și nu uitați să vă rugați pentru mine!” ceea ce ne-a spus și nouă, celor care am fost prezenți la audiență: ”Rugați-vă pentru mine, ca să pot face vizita în România!” Deci acesta este stadiul în care ne aflăm. Sigur, noi ne dorim această vizită a Papei în România, cu mai multe argumente: în primul rând ar fi satisfacția și bucuria să îl vedem pe Papa de la Roma pe pământul românesc pentru că ne aducem aminte ce reverberație uriașă a avut vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România. Vizita unui Papa într-o țară nu este un fapt cotidian, nu se întâmplă toată ziua; se întâmplă în momente istorice și sunt convins că vom avea toate argumentele pentru ca această vizită să aibă loc.

Reporter: Ambasada României pe lângă Sfântul Scaun va sărbători și în acest an Ziua Națională, desigur în preajma zilei de 1 Decembrie.

Liviu-Petru Zăpîrțan: Pot să vă spun că am organizat o recepție de Ziua Națională a României pentru 28 noiembrie. Îi primim la acestă recepție pe reprezentanții Sfântului Scaun, ai Secretariatului de Stat și este o ocazie de a ne întâlni cu cei cu care lucrăm în activitatea diplomatică, așa cum sunt cardinalii, reprezentanții ierarhiei bisericii catolice; este un prilej de a ciocni o cupă de șampanie în cinstea Zilei Naționale. Pentru mine este și un prilej particular de a semnala aceasta importantă prezență a Ambasadei noastre în Roma. În calitatea mea de dascăl de universitate am urmărit evoluția istorică a relațiilor dintre România și Vatican; știu bine o parte și din asperitățile care s-au manifestat de-a lungul celor nouă decenii de relații diplomatice; nu neapărat între România și Vatican, ci în interiorul diverselor cercuri intelectuale din țara noastră și eu m-aș bucura ca Ziua Națională a României să fie un prilej de manifestare a tuturor românilor din țară și din Italia, în legătură cu acest moment - pot să spun înălțător, dar poate că înălțător este un cuvânt prea puțin încărcat de semnifacție, - aș spune chiar moment unic în istoria noastră națională, când ne-am construit instrumentul statal al organizării și conducerii noastre ca popor, când ființa națională s-a întrupat statal, politic și ne-a dat posibilitatea să ne afirmăm cu o voce clară în arena europeană și în scena internațională.