Interviu cu ambasadorul Italiei la Bucureşti

La începutul lunii iunie, mai exact în a doua zi a lunii, Italia sărbătoreşte Ziua sa Naţională, moment istoric, când a avut loc referendumul instituţional la care poporul italian a fost chemat atunci pentru a vota pentur o nouă formă de guvernare după cel de-al Doilea Război Mondial şi căderea regimului fascist.

Astăzi a devenit o tradiţie ca Festa della Repubblica, mai exact Ziua Naţională a Italiei, să fie şi un moment marcat în mod deosebit inclusiv în România, mai ales prin organizarea unui festival italian, aşa-numitul Festival italiano, despre care vom mai vorbi în continuare.

Domnule ambasador, v-aş ruga să faceţi foarte pe scurt la început o scurtă pagină de istorie a Zilei Naţionale a Italiei.

Mario Cospito: Practic, la 2 iunie 1946, printr-un referendum, populaţia italiană a decis trecerea de la monarhie la republică şi aceasta reprezintă data de 2 iunie, care este Sărbătoarea într-adevăr a Italiei. Anul acesta sărbătorim şi 150 de ani, atunci când a devenit independentă Italia.

Domnule ambasador, au loc ceremonii speciale la Roma sau în alte ţări cu această ocazie?

Mario Cospito: Cu siguranţă. Are loc o sărbătoare generală, în cadrul căreia vor avea loc defilări din partea forţelor armate, care sunt prezente acum în întreaga lume.

Domnule ambasador, spuneaţi cu un an în urmă cred, tot cu ocazia momentului deschiderii Festivalului italian în România faptul că acesta oferă celor interesaţi posibilitatea să admire, să asculte şi chiar să guste din minunile italiene. Care sunt, foarte pe scurt, aceste minuni la care vă refereaţi?

Mario Cospito: Am dorit să repetăm şi anul acesta experienţa fericită care a avut loc anul trecut. Cel mai important moment este Săptămâna italiană la Muzeul Satului, care a început la 28 mai şi se va încheia la data de 3 iunie.

Minunile Italiei în toate sensurile lor vor putea fi admirate nu numai la Muzeul Satului, ci şi la unele restaurante italiene, la unele magazine de mobilier şi magazine de îmbrăcăminte.

Să zicem că este o fereastră deschisă către Italia antică, dar şi mai ales o fereastră deschisă către Italia modernă pe care nu toţi românii o cunosc.

În ce domenii România şi Italia colaborează cel mai bine acum şi mai ales, unde credeţi că ar mai fi nevoie de o implicare a autorităţilor celor două ţări pentru ca lucrurile să meargă mai bine?

Mario Cospito: Colaborarea practic a fost extraordinară pentru că Italia a sprijinit România în momentul în care a dorit să adere la NATO şi la Uniunea Europeană. Dar stâlpul de bază, dacă vreţi al relaţiilor noastre, sunt relaţiile economice.

Ani de zile, Italia a fost primul partener economic al României, în ultimii doi ani Germania ne-a depăşit, dar oricum Italia rămâne un partener economic fundamental al acestei ţări.

Conform unor date pe care le deţinem, circa 800.000 de persoane lucrează pentru societăţi italiene în România.

Dacă la aceasta adăugăm şi numărul de 1.200.000 de români care lucrează în Italia avem practic o cifră de 2.000.000 de români care lucrează aici sau în Italia şi dacă adăugăm la acestea şi familiile care îi însoţesc vorbim, practic, de un procent de 20%, să zicem.

Comunităţi semnificative de italieni şi români, cum spuneaţi şi dumneavoastră, trăiesc în cele două ţări, în fiecare în ţara celuilalt, evident, pentru moment aş vrea să vă întreb însă cum v-au spus că se simt în România concetăţenii dumneavoastră?

Mario Cospito: Concetăţenii noştri au fost dintotdeauna primiţi foarte bine, mai ales după 1989, la Timişoara, iar acum sunt prezenţi aproape peste tot.

Dacă vreţi, vă dau şi unele date simpatice, în sensul că există cifra de 100.000 de cupluri mixte italo-române. Şi acesta este un lucru extraordinar pentru că asta înseamnă că până şi în dragoste românii şi italienii ştiu să se afirme.

Înaintea Zilei Naţionale am citit mai multe despre lucrurile pe care le spuneaţi şi dumneavoastră cu această ocazie, într-un ziar regional al românilor din Italia, sper să îl pronunţ corect "Marche Romania", vorbeaţi de faptul că au existat prea mult timp bariere în Europa, mulţi italieni şi europeni de altfel, din alte ţări, de alte naţionalităţi cred că gândesc aşa.

De unde însă credeţi că a apărut acel val să spunem de intoleranţă faţă de imigranţii care de altfel, să zicem moment despre care vorbea deschis dacă îmi aduc bine aminte, într-un discurs tot cu ocazia Zilei Naţionale a Italiei, chiar şi preşedintele George Napolitano.

Mario Cospito: Au existat acest bariere întotdeauna indiferent dacă vorbim de perioada războiului rece sau mai recent. Probabil că barierele la care vă referiţi dumneavoastră sunt de natură socială.

Practic vorbim despre o primă reacţie pe care ar avea-o orice corp în momentul în care primeşte un obiect străin, dacă vreţi.

Dar este o reacţie în sensul că recunoaşte acel corp, ca fiind un corp prieten şi practic totul ajunge la aşa-numita fiziologie a lucrurilor. Cam asta s-a întâmplat între Italia şi România în ultimii ani.

Astăzi, şi m-a bucurat acest lucru după ce am citit un recent, un foarte recent interviu al dumneavoastră într-un cotidan central, românii, spuneaţi în acel interviu, nu mai sunt o problemă în Italia. În ce sens credeţi că au fost ei mai mult o problemă atunci în Italia?

Mario Cospito: Mă refeream la ceea ce s-a întâmplat cu ceva timp în urmă şi anume la unele cazuri de criminalitate gravă în Italia.

Când probabil şi datorită amplificării care a fost dată de mass-media română şi italiană a evenimentelor, s-a creat impresia în opinia publică italiană că românii ar avea tendinţa de a comite infracţiuni şi în România senzaţia că dintr-o dată italieni ar fi devenit rasişti, xenofobi, ş.a.m.d.

Nici într-un caz şi nici în celălalt, situaţia nu era reală, opinia publică italiană a înţeles imediat că acele episoade erau răzleţe şi erau comise de câţiva indivizi şi care nu aveau nici o legătură cu acea parte a comunităţii române care lucra acolo cinstit şi sper că şi românii din România au înţeles foarte bine că italienii întodeauna au fost şi vor fi un popor care îi va găzdui cu plăcere.

Mario Cospito: Şi eu, practic, vă prezint acum un calcul matematic, dacă vreţi. Pe vremea când a avut loc cazul Reggiani, numărul românilor prezenţi în Italia era în jur de 600.000. Astăzi, numărul s-a dublat, vorbim de 1.200.000.

Domnule ambasador, pentru că am amintit de acele probleme, mulţi oameni politici, oameni de cultură, italieni mai ales, la momentul respectiv, dar şi mai târziu cred, au atras atenţia asupra a ceea ce spuneaţi şi dumneavoastră, faptului că majoritatea celor peste un milion de români aflaţi în ţara dumneavoastră sunt oameni corecţi, care trăiesc în mod cinstit.

Plecând de la faptul că unii dintre conaţionali, ai noştri de această dată, români aflaţi în Italia, ocupă chiar posturi în administraţia locală, ceea ce mi se pare un lucru foarte interesant. Ne puteţi da şi câteva exemple de succes, şi nu neapărat din fotbal, al românilor în ţara dumneavoastră?

Mario Cospito: Avem foarte multe exemple. Pot să vă spun, de pildă, că am descoperit că prima balerină de teatrul din Palermo este chiar o româncă. Unul din marii cântăreţi de la Orera Scala din Milano este un român.

Sunt şi foarte mulţi oameni de ştiinţă care lucrează în centre de cercetare italiene, ca să nu mai vorbesc de cântăreţi, muzicieni, sculptori, pictori, regizori, dar aş dori să-i citez şi pe cei care muncesc în fiecare zi.

Şi am să vă dau două exemple: atunci când a avut loc cutremurul în zona Abruzzo, L'Aquila, dacă nu mă înşel, au murit în jur de zece români, precum şi atunci când, de curând, în Sicilia a avut loc o aluviune şi acolo au decedat trei români.

De fiecare dată, erau persoane care ofereau asistenţă unor persoane care aveau nevoie la rândul lor, şi vorbesc despre bătrâni sau copii.

Practic, şi la aceste persoane trebuie să ne gândim atunci când vorbim despre oameni care au avut succes în Italia.

Într-un cuvânt, dacă ar fi să sintetizaţi toate acestea, de ce preferă românii Italia? Într-un singur cuvânt sau într-o singură frază.

Mario Cospito: Este o întrebare bună şi ceea ce admir este faptul că românii au un respect deosebit pentru latinitate şi pentru Roma, în general.

La dumneavoastră aveţi un imn naţional, care reprezintă Roma, iar peste câteva zile va veni în vizită la Bucureşti chiar primarul oraşului Roma.

Iar, practic, cuvântul "Roma" se regăseşte în cuvântul "România", dacă vreţi, şi ceea ce m-a uimit foarte tare este, într-adevăr, latinitatea.

Produsele italiene sunt foarte prezente, chiar omniprezente în România. Produsele româneşti sunt într-o anumită măsură, să spunem, preferate în Italia?

Mario Cospito: Din păcate, nu pot să vă spun acest lucru. Comunitatea dumneavoastră încercă să facă eforturi în acest sens şi există câteva magazine, să le numim etnice, dacă vreţi româneşte.

Din păcate, produsul cel mai cunoscut, dacă vreţi, în Italia şi în întreaga lume, rămâne Dracula.

Am reuşit măcar să introducem un brand, de care cred că ar trebui să fim mândri. Domnul ambasador, turismul a avut de suferit de pe urma, să spunem, unor campanii, mai mult sau mai puţin documentate în presă de-a lungul ultimilor ani?

Mario Cospito: După cum deseori am spus şi autorităţilor române, turismul este un sector fundamental pentru relaţiile dintre cele două ţări. Italienii sunt practic astăzi primii turişti străini care vizitează România.

Şi un număr mare de români se deplasează în Italia pentru a-şi vizita rudele, dar şi pentru a face turism în Italia.

Acesta este un sector care într-adevăr ar trebui să se îmbunătăţească, dar dumneavoastră ar trebui să faceţi eforturi pentru a-i ajuta pe italieni să se mişte prin România.

Câţi italieni s-au mutat definitiv din cele pe care le ştiţi dumneavoastră în România şi în ce domenii, mai ales, s-au activat ei şi activează mai mult? Unde au fost, unde au mers investiţiile companiilor italiene în România?

Mario Cospito: Deci întrerpinzătorii noştri au început să investească în sectoare tradiţionale, cum ar fi încălţămintea şi textilele, dar astăzi ei se află peste tot.

Avem o mare societate care activează în sectorul energetic, avem şi societăţi care produc cauciucuri, care produc utilaje agricole, orez, avem o societate italiană foarte mare care produce orez, pe 3.000 de hectare.

Practic, pot să fiu liniştit şi să vă spun că nu există un sector în care cel puţin o societate italiană să nu fie prezentă în România.

Şi o ultimă întrebare, ce credeţi domnule ambasador că uneşte în mod personal, să spunem, cele două ţări, în afară de legenda altminteri foarte frumoasă a lupoaicei cu care am crescut şi noi şi inclusiv eu, generaţia mea, statuiei lupoaicei amplasată la Piaţa Romană de care cred şi noi şi dumneavoastră suntem foarte mândri?

Mario Cospito: Am spus înainte că e vorba de o legătură lingvistică în primul rând, pentru că faptul că există această afinitate, de aceea probabil că românii merg foarte mult în Italia.

Dar un alt element este cu siguranţă afecţiunea şi dragostea pe care italienii şi românii o au pentru familie.

Acest lucru poate părea secundar pentru unele civilizaţii care nu sunt ca ale noastre, dar pentru un italian şi un român sunt fundamentale, iar acest lucru l-au înţeles atât românii care trăiesc în Italia, cât şi italienii care locuiesc în România.

Audio: