Deschidere şi diversitate culturală la Radioul public

Realizator: Bună dimineaţa şi bun regăsit, stimaţi prieteni, la o nouă ediţie a emisiunii "Iarba verde de acasă". Astăzi, pentru noi e o zi deosebită. Suntem în ajunul Zilei Radioului. 82 de ani de radio public în România. Mult? Puţin? Sigur, la scara timpului este destul de puţin.

La scara realizărilor, aş zice că s-au făcut multe, foarte multe lucruri şi mai cu seamă, ceea ce este esenţial, Radioul public românesc şi-a menţinut coloana vertrebrală, s-a menţinut ca o instituţie de cultură de primă mărime. Astăzi, invitatul nostru, evident, unul special.

Este cel care are pe umeri sarcina conducerii corăbiei mai departe, prin valurile mărilor şi ale oceanelor, care nu sunt nici puţine şi nu sunt nici mici. Să sperăm că n-o să traversăm niciun tsunami.

Deci îl salutăm la emisiunea noastră pe dl András István Demeter, preşedintele director general al Societăţii Române de Radiodifuziune. Bună dimineaţa. La mulţi ani şi vă mulţumesc că suntem împreună.

András István Demeter: Bună dimineaţa, bine ne-am regăsit cu toţii - cu dvs şi cu ascultătorii noştri.

Realizator: 82 de ani de Radio în România. Dvs sunteţi aici de puţină vreme şi, venind cu un ochi proaspăt, aţi avut posibilitatea să vă daţi seama dacă ceea ce ştiaţi, dacă ceea ce vă imaginaţi despre această instituţie, pus faţă în faţă cu ceea ce aţi găsit, rimează cumva, adică nu v-a dezamăgit.

András István Demeter: Să ştiţi că rimează, să ştiţi că nu m-a dezamăgit, să ştiţi că în lucruri esenţiale constatările după trei luni şi jumătate, aproape patru nu diferă de informaţia pe care o are sau de percepţia pe care o are cetăţeanul obişnuit, cum am fost şi eu, despre Radio România.

Evident, în detalii, în anumite aspecte, sunt şi cred că e şi firesc să existe probleme, întrebări care mai trebuie lămurite, aspecte care sunt urgente, iminente, arzătoare şi aspecte pe care va trebui să le rezolvăm pe parcursul unui mandat sau chiar al mai multor mandate, dacă ne gândim de exemplu la problema sediului Societăţii Române de Radiodifuziune sau, într-un sens mai lărgit, la întreaga problemă legată de patrimoniul acestei societăţi, fie vorba de studiourile teritoriale sau de alte spaţii care există, spaţii primitoare, dar fie neîncăpătoare, fie periculoase chiar.

Realizator: Se spune că este un început în tot sfârşitul. Dvs sunteţi la început şi, chiar dacă este zi de sărbătoare, eu profit de faptul că dvs sunteţi un om tânăr, cu o experienţă însă demnă de invidiat, vă felicit pentru ea, fiindcă este necesar un asemenea om aici, dar nu v-a copleşit această sarcină, mai ales când aţi văzut că este o uzină imensă, o uzină cu foc continuu practic?

András István Demeter: Este o uzină imensă, iar acest foc continuu iată că reprezintă una din problemele pe care va trebui să le rezolvăm. De exemplu, dintr-o abordare oarecum ciudată, această uzină, care lucrează concret 365 de zile pe an, 7 zile din 7, 24 de ore din 24, ore, minute care presupun de regulă şi sâmbete, şi duminici, care presupun şi sărbători legale, iacătă că nu reuşeşte să gestioneze într-un mod elegant şi într-un mod firesc această obligaţie de continuitate cu nişte drepturi şi libertăţi fundamentale ale oamenilor în sensul dreptului la zile libere, la sâmbete şi duminici, şi se transformă întregul echilibru într-un fel de goană după sporuri, ceea ce cred că, din punct de vedere al relaţiilor interpersonale şi profesionale, ar trebui într-un viitor cât mai apropiat să-şi găsească o soluţie user-friendly, în sensul în care toţi cei care asigură funcţionarea Radioului să scape de o povară să zic aşa mentală şi să aibă convingerea că este nevoie de ei şi că tot ce fac ei pentru Radio în această continuitate, în acest foc continuu, cum dvs spuneaţi, este răsplătit pe măsură.

Realizator: Se spune despre radio, şi aşa şi este, că de aici se dă ora exactă. Important este dacă această oră exactă este percepută la fel de toată lumea. Adică se manifestă, după observaţiile pe care le aveţi până acum şi după ceea ce ştiaţi despre radioul românesc, se manifestă această instituţie, care este a tuturor pentru toţi, în mod egal pentru toată lumea? Are porţile deschise pentru toată lumea?

András István Demeter: Acest serviciu public - pentru că întotdeauna ezit să-i spun instituţie, deoarece asta ar însemna o minimalizare - dar dacă spun serviciu public mă gândesc mai degrabă la acest fenomen sau la acest mod de a fi, care este radioul, prin definiţie, prin misiunea ei presupune o diversitate: o diversitate de activităţi, o diversitate de responsabilităţi, o diversitate şi o policromie de oameni, de profesii, de meserii. De aici diversitatea culturală şi toate celelalte nu pot să fie departe.

Ori, în relaţiile pe care le-am avut ca om de teatru sau ca administrator cu radioul public, fie vorba de oricare din posturile sale locale sau centrale, cu acoperire naţională sau strict locală, întotdeauna am constatat aceeaşi deschidere. Ori acum, când am ajuns să fiu conducătorul acestei uzine, că mie aşa îmi place să-i spun...

Realizator: Da, este o uzină.

András István Demeter: ...sau acestei fabrici, cum îmi mai îmi place să-i spun, evident că se întăreşte această convingere a unei caracteristici care se poate exprima într-un simplu cuvânt: deschidere.

Realizator: Domnule preşedinte, fără îndoială este meritoriu să vrei şi am constatat în ce mă priveşte voinţa noului consiliu de administraţie, noului preşedinte de a pune lucrurile la punct acolo unde încă mai e câte ceva de făcut. Dar alta e să şi poţi şi m-aş referi acum, să zicem aşa, disponibilităţile financiare pe care le are instituţia, sunt acoperitoare nevoilor, sau altfel spus, exigenţelor unui serviciu public modern?

András István Demeter: La capitolul venituri, Radioul are până în prezent o certitudine, o siguranţă. Contribuţia şi a bugetului de stat, mai ales pe domeniul extinderii, domeniul investiţional, sau pe domeniul funcţionării Radio România Internaţional sau a formaţiilor muzicale este vitală, este esenţială şi nu trebuie să uităm aici şi această componentă, deosebit de costisitoare, care este transmiterea semnalului, care este rolul cărăuşului ca tot ce spunem noi aici în studio să ajungă, până la urmă, la ascultătorul din oricare colţ al ţării.

La fel, de cealaltă parte, este o componentă extrem de importantă pentru care însă noi trebuie să ducem o muncă mult mai asiduă şi mai dedicată de convingere. Este participarea cetăţeanului la acest serviciu public.

Este taxa de radio şi televiziune. Aceşti bănuţi pe care omul, indiferent că se află în perioada de criză, sau că se află într-o perioadă de normalitate economică şi financiară, întotdeauna se gândeşte atunci când trebuie să-i dea.

Şi atunci când omul primeşte, să-i spun aşa, factura şi vede acolo câţiva bani, pentru că taxa la nivelul european, taxa din România, comparativ cu nivelul european, este modică, este simbolică, atunci omul ar trebui să primească imediat, de îndată, o informaţie din partea Radioului că pentru aceşti bani ai şansa, dacă ai curiozitatea, de a primi de la noi următoarele.

Eu cred că Radioul, în ultimii ani, a pierdut din vedere importanţa acestei comunicări directe. Exista instrumentul Revistei Radio, într-o formă accesibilă, publicată pe suport de hârtie, ş.a.m.d.. Din varii motive contemporaneitatea în comunicare a transformat acest instrument într-un instrument eminamente electronic.

Este doar în format pe pagină web, dar foarte multă lume din România nu are acces sau nu poate să acceseze oricând ar dori acest instrument. Ori eu şi colegii din conducerea Radioului analizăm foarte, foarte serios ca, pe cât se poate de curând, de la anul, să încercăm să găsim calea prin care toată bogăţia ofertei noastre să fie comunicată cât mai direct plătitorului de taxe.

Asta, pe deoparte, cred că ne va face un pic mai uşor de digerat atunci când e vorba de plată, dar în acelaşi timp poate să ne aducă oameni care, dintr-un motiv sau altul, până acum au rămas departe de aparatele de radio.

Pe lângă aceste două mari surse despre care v-am vorbit, echilibrul financiar-bugetar evident este asigurat şi dintr-o, destul de limitată, activitate de publicitate. Cam acestea sunt cele trei surse care trebuie să asigure necesarul pentru o extrem de mare bogăţie de capitole de cheltuieli.

Realizator: Ca omul care mă învârt mult între oameni, deşi uneori mă simt rătăcit printre unii oameni, dar spun ca omul care stă de vorbă cu publicul şi vin destule scrisori pe adresa emisiunii - ţin să le mulţumesc tuturor celor care scriu radioului, pentru că este foarte important pentru noi - oamenii spun despre radio un lucru care îmi place foarte tare: a spus la radio.

Ba în mediul rural se mai spune: a spus la aparat. Iniţial credeam că este televizorul. Nu, pentru ţărani radio este aparat. Până să ajungem la ce a spus la radio şi la proiectele dumneavoastră, aş reveni la o sarcină esenţială a radioului, aceea de a cultiva limba, fie că este vorba despre limba română, fie despre limba minorităţilor, care, iacă-tă, beneficiază de programe în cuprinsul programelor generale ale radioului. Din acest punct de vedere, care sunt preocupările Consiliului de Administraţie, ale dumneavoastră personal, mai ales că sunteţi şi actor? Rostirea contează foarte mult.

András István Demeter: Da, spre bucuria mea, indiferent de care redacţie am vorbi - că redacţia se adresează ascultătorilor în limba română sau în limba oricărei minorităţi care are acces la microfon şi a celora care o să aibă pe viitor - constat o preocupare, o preocupare destul de serioasă, care, ca orice preocupare, lasă loc de mai bine şi care, ca orice preocupare, până la urmă are şi scăpări, însă nu rămân neanalizate.

Or, asta este, cred, un element în plus pentru care citatul pe care l-aţi dat din rândurile ascultătorilor îşi menţine valabilitatea. E adevărat, pentru că am auzit la aparat sau la radio, este corect, pentru că aşa s-a spus la radio, asta, până la urmă, se susţine sau se menţine şi prin grija pe care o avem faţă de limba, indiferent care este ea, în care ne adresăm ascultătorilor.


Realizator: Aş vrea să ne vorbiţi, domnule preşedinte, acum, despre proiectele dumneavoastră şi ale Consiliului de Administraţie, pentru că ştiu, chiar în această săptămână, a avut loc o nouă întâlnire a Consiliului de Administraţie şi de fiecare dată acolo se dezbat lucruri, cel puţin noi, de dincolo de uşi, simţim, foarte serioase şi cu foarte multă seriozitate.

András István Demeter: Da, am norocul ca, după aceste trei luni şi ceva, să pot afirma că Societatea Română de Radiodifuziune are un Consiliu de Administraţie foarte bun, format din buni profesionişti, dar care nu sunt doar profesionişti în domeniile de unde vin, ci sunt oameni devotaţi şi oameni foarte, foarte aplicaţi. Adică, discuţiile în acest consiliu sunt întotdeauna la subiect, sunt discuţii aprinse, sunt discuţii cu foarte, foarte multe argumente din toate părţile.

Şi argumentele, mă bucur să constat acest lucru de la şedinţă la şedinţă, sunt nişte argumente pertinente, fundamentate, bine puse în pagină. Deci, până la urmă, orice iese ca o decizie, o hotărâre, o măsură sau un proiect din acest Consiliu de Administraţie poartă amprenta unor oameni foarte bine pregătiţi şi unor oameni care nu lasă nimic la voia întâmplării.

La moment de sărbătoare, dar şi de bilanţ, pentru că aniversarea - şi în viaţa omului şi în viaţa organizaţiei şi în viaţa unei societăţi mici şi în viaţa unui uriaş, precum suntem noi - este prilej de bucurie, dar şi prilej de bilanţ, de o superficială sau mai aprofundată analiză.

Or, în aceste momente eu cred că, în primul rând, ar trebui să vorbim despre modul în care Radioul, organizaţia şi membrii săi reuşesc, sau nu reuşesc, să exploateze potenţialul uriaş care este în această organizaţie şi să-l potenţeze, de exemplu, anual, prin marcarea, în diferite forme, a "Zilei Radioului".

Motiv pentru care, pe 1 noiembrie, o să lansăm o mică provocare, astfel încât să facem un proiect prin care urmărim şi pregătim deja de pe acum organizarea aniversării Radioului în fiecare an cu câte o ţintă. A fost un mare moment şi foarte spectaculos şi important moment: aniversare a 80 de ani. Va fi cea de 85 de ani, dar între ele, iată că ne aflăm la a 82-a aniversare.

Realizator: Să vedem ce facem la 100.

András István Demeter: Să vădem ce facem, aşa, şi să fie aceasta o preocupare foarte serioasă şi nu la ultimul moment lăsată factorilor de decizie şi prin aceştia, până la urmă, a fiecărui suflet, a fiecărui om, a fiecărei persoane care este într-una din multiplele raporturi existente cu Radiodifuziunea Română.

Tot legat de această zi aş vrea să menţionez că mi-am propus să încep consultarea publică a tuturor oamenilor din Radio, fie vorba de personal de execuţie, fie de personal de conducere, asupra unui document pe care Consiliul de Administraţie (CA) îl apreciază ca fiind fundamental pentru activitatea sa.

Anume, să încep consultarea publică pe documentul care poartă o denumire mai tehnică:"Priorităţile şi obiectivele strategice de dezvoltare ale CA a SRR pentru perioada 2010-2014".

În şedinţa Consiliului, despre care aţi pomenit şi dvs., din această săptămână, s-a făcut, aşa cum am stabilit-o încă din miez de vară, o primă lectură a acestui document şi m-am bucurat foarte mult că grupurile de lucru constituite pentru cele nouă domenii mari identificate de Consiliu - de la editorial la cultural, de la tehnic la financiar, de la comunicare şi marketing la resurse umane - aceste grupuri de lucru au reuşit să facă un document a cărei dezbatere a fost aproape unanim apreciativă în cadrul şedinţei.

Având în vedere faptul că la şedinţa extraordinară de la mijlocul lunii noiembrie este planificată adoptarea acestui document prin vot, aceste două săptămâni, practic, cred că ne vor fi nu numai suficiente, ci şi necesare pentru a primi un răspuns, un feedback, s-ar spune, într-o eră a globalizării, din partea celorlalte niveluri ale managementului, sau din partea însăşi a aşa-zisului executiv cu o mie de feţe.

M-aş bucura foarte mult ca, odată postat şi pe paginele web ale Radioului, pe intranet sau, acolo unde nu avem acces la internet, pe suport de hârtie, m-aş bucura foarte mult dacă am primi răspunsuri sau întrebări din partea salariaţilor, pentru că priorităţile şi obiectivele strategice ale C.A., până la urmă şi nu în ultimul rând, trebuie să fie priorităţi şi obiective strategice ale tuturor celor din Radio.

Realizator: Sunt şi câteva întrebări la care ascultătorii ar dori din partea dvs. să aibă un răspuns. Mai întâi, este vorba de condiţiile tehnice de difuzare a semnalului pentru unele programe. În speţă, iau, de pildă, Antena Satelor, un post care a avut o creştere spectaculoasă, dar care cu atât este mai spectaculoasă cu cât mijloacele prin care ajunge la urechea ascultătorilor sunt mai precare. Există proiecte?

András István Demeter: Există o preocupare atât la capitolul editorial, cât şi la Capitolul VI, tehnic, în această prioritizare a obiectivelor strategice, prin care, într-un termen relativ scurt, să identificăm soluţiile şi măsurile necesare pentru a rezolva, în primul rând, frecvenţele pe care Antena Satelor ajunge la ascultători.

Este destul de greu ca, într-o perioadă în care populaţia nu prea mai dispune de receptoare pe unde medii sau lungi, acest important şi foarte ascultat post să emită pe aceste unde.

Am avut discuţii în acest sens, am cuprins în aceste priorităţi la obiective şi la direcţii de acţiune în domeniul editorial şi tehnic toţi colegi din Radio şi, de ce nu?, la o adică şi ascultătorii, într-o formă sau alta, vor putea regăsi preocuparea conducerii Radioului şi pentru rezolvarea acestui aspect.

Realizator: Sigur, se poate spune, la urma-urmei, că ajungem la ascultători pe calea internetului, însă, iarăşi, şi dvs...

András István Demeter: Nu, eu am convingerea şi, din ce în ce mai mult, cu cât trece timpul, sau cu cât timpul meu petrecut în şi cu Radioul este mai mult, mai mare, am convingerea că atunci când înaintaşii noştri au înfiinţat Radioul, atunci când aceşti înaintaşi, în timpul fiinţării Radoiului, au inventat tot felul de mijloace de comunicare - le-aş spune conexe - de la orchestrele şi corurile radio pană la Editura Casa Radio şi altele asemenea, atunci ei au avut în vedere complexitatea fenomenului, necesitatea unei bogăţii a instrumentelor pentru un singur lucru: ca şi prin ele să convingă oamenii despre importanţa Radioului ca atare. Motiv pentru care eu am convingerea că noile media, indiferent care este forma lor de manifestare în prezent, indiferent care va fi forma acestor noi media, de manifestare, în viitorul apropiat sau îndepărtat, ele trebuie să aibă un singur rost: ca Radioul să poată să rămână ceea ce a fost şi ceea ce trebuie să fie radio.

Realizator: Serviciul public de radio din România este, trebuie s-o recunoaştem, cea mai mare instituţie de cultură din ţară. Din acest punct de vedere are obligaţii enorme pentru promovarea culturii valoroase, pentru că suntem într-o perioadă în care, s-o recunoaştedm, kitschul, vulgarităţile, şi-au făcut loc mai ales în programele media. Din acest punct de vedere, ce preocupări aveţi dvs, care sunteţk în fruntea acestui serviciu public?

Andras Istvan Demeter: Da, la capitolul 9 al acestui document care în această formă nu a mai existat în istoria conducerii Radioului, la capitolul 9, cultural, putem să scoatem în evidenţă şi am formulat cumva în felul următor obiectivul principal: promovarea cu precădere a diversităţii culturale, a valorilor şi creaţiilor autentice, atât naţionale cât şi europene, prin producerea, exploatarea şi fructificarea bunurilor şi valorilor culturale complexe, respectiv prin furnizarea de servicii cultural artistice, în scopul, până la urmă netăgăduit şi public şi deschis şi cunoscut de toată lumea, acela al diversificării audienţei.

Pentru atingerea acestui obiectiv am identificat opt direcţii strategice de acţiune şi am convingerea că vom reuşi într-un timp relativ scurt să avem rezultate palpabile, clare, în privinţa unei mai bune valorificări a potenţialului cultural existent în România.

Realizator: Îmi place să o spun, o şi cred, Radioul este şi cea mai mare bibliotecă, dacă vrem, de înregistrări vorbite, dispune de o fonotecă de invidiat pentru vremea care s-a scurs de când a avut loc prima emisie radio în România, faţa de care, ziceam, aveţi obligaţii deosebite şi mi se pare că aceste obligaţii se întind pe o scară de timp foarte lungă; nu e vorba de obligaţii numai pentru generaţiile prezente ca să luâm cunoştinţă cu trecutul, dar mai cu seamă să fim foarte atenţie ce le lăsăm celor care vor urma.

Andras Istvan Demeter: Una din priorităţile mele personale - şi am primit o susţinere din partea Consiliului de Administraţie - a fost ca în primul şi în primul rând să identific un adăpost adecvat acestui tezaur.

În prezent, această bogăţie inestimabilă se află în nişte condiţii de sănătate precară, condiţiile de păstrare a fonotecii de aur a Radioului Public şi, până la urmă, a istoriei a mai mult de 80 de ani, sunt de neimaginat pentru un ascultător, de exemplu, care se gândeşte şi care îşi preţuieşte puţinul sau multul pe care el ca persoană, el ca familie şi l-a agonisit de-a lungul unei vieţi.

Ce am putut să fac în trei luni şi jumătate? Suntem pe cale de a intra în şedinţa de guvern cu un proiect de hotărâre de guvern prin care Radioul Public va primi în administrare la Rezervele Statului o hală identică cu cea a CNSAS-ului, în nişte condiţii decente, de la decent înspre foarte bine, un imens depozit a cărei pază şi toate cele sunt asigurate şi vor fi asigurate ca atare, epntru ca mai apoi, imediat la începutul anului viitor, cu o investiţie nici prea prea nici foarte foarte, dar necesară, să creem şi condiţiile de microclimat, pentru ca până la sfârşitul anului viitor fonoteca de aur şi arhiva scrisă a Radioului să fie pe de o parte decontaminată de toate fungile şi de toate bolile pe care le are - în acest sens există o ofertă minunată şi cred că e şi locul să mulţumesc şi acum Institutului de Cercetare, care ne oferă gratis şi fără nici un fel de costuri posibilităţile tehnice de decontaminare într-un câmp electromagnetic a arhivei - şi după această fază intermediară, până la sfârşitul anului viitor, să reuşim să mutăm această arhivă, acest tezaur, în nişte condiţii pentru viitor incomparabil mai bune decât cum au fost cele din trecut.

Realizator: Radioul Public se exprimă, evident, prin intermediul microfoanelor, dar şi prin intermediul scenelor deschise. Să nu uităm că Radioul are formaţii muzicale de prestigiu, dacă ar fi să amintesc numai Orchestra Naţională Radio sau Big-band-ul Radio sau, de ce nu, orchestra de muzică populară, Corul Radio, Corul de copii Radio. Sunt fiecare luată în parte un fel de instituţie de cultură. Din acest punct de vedere există proiecte, sunt luaţi în calcul?

Andras Istvan Demeter: Da. Este şi aici un foarte bogat patrimoniu. Foarte, foarte multe valori s-au strând de-a ungul anilor în cadrul acestor formaţii muzicale.

În prezent, de o bună bucată de vreme, aceasztă direcţie se confruntă cu un fel de criză de conducător autorizat, adecvat, recunoscut ca atare şi când vorbim de asemenea formaţii trebuie să ne gândim la o recunoaştere nu numai pe plan local, ci pe plan naţional şi, deloc de neglijat, pe plan internaţional.

O orchestră simfonică de talia celei pe care o avem noi trebuie să fie din nou un actor în competiţia muzicală internaţională. Or această personalitate care să aibă, să îndeplinească aceste condiţii de recunoaştere în primul rând despre care v-am vorbit de o destul de multă vreme nu se regăseşte în fruntea acestor formaţii.

Suntem în căutarea unui astfel de om, suntem acum în miez de stagiune deja - nu e bine să faci schimbări într-un astfel de moment, dar preocuparea există şi va rămâne, pentru că în domeniul concertistic timpul trece mai greu.

O sămânţă însămânţată astăzi roadele le va produce abia peste trei, patru, dacă nu mai mulţi ani. Atunci când vorbim de lumea internaţională a muzicii este, cred, indiscutabil, necesară o investiţie umană în acest sens şi în acest loc.

Realizator: Radioul Public, aşadar, la 82 de ani, într-un moment aniversar. Se cuvin şi urări. Permiteţi-mi ca în numele ascultătorilor - îi reprezint, am pe masă foarte multe scrisori, dintre care cel puţin două am să îmi permit să vi le dau, pentru că conţin la adresa generală a Radioului, foarte interesante, şi le mulţumesc celor care mi le-au trimis - aşadar, în numele lor vă urez dvs succes în ceea ce întreprindeţi în acest moment, să fiţi sănătoşi în primul rând - dvs, Consiliul de Administraţie şi cei care aveţi în păstrare şi în dezvoltare Radioul Public românesc...

Andras Istvan Demeter: Şi dvs, ascultători şi realizatori de emisiuni, tehnicieni, regizori şi toţi cei fără de care conducătorii nu ar avea ce şi pe cine să conducă.

Realizator: Vă mulţumesc, tocmai asta voiam să spun: un cuvânt pentru ascultători, un cuvânt pentru cei care lucrează, care slujesc această instituţie, din partea dvs, pentru că 82 de ani, ziceam, la scara timpului nu înseamnă mult, dar prin ceea ce s-a întâmplat cu Radioul românesc eu cred că s-au făcut numeroase lucruri şi iată că Radioul se află în mâini bune.

Andras Istvan Demeter: Eu însumi ne doresc tuturor să reuşim să fim consecvenţi cu noi înşine şi, prin asta, într-o legătură foarte firească, să fim consecvenţi cu această nobilă misiune care ne-a fost încredinţată şi să reuşim să fim, până la urmă, aşa cum am fost cu toţii; credibili, serioşi şi cu respect faţă de ascultători, căt mai multă vreme de acum încolo.