Negocierea unui acord comercial UE - M. Britanie "ar putea dura mulți ani"

Negocierea unui acord comercial între Uniunea Europeană și Marea Britanie, ca țară din afara spațiului comunitar, ar putea dura mai mulți ani, spune comisarul european pentru comerț, Cecilia Malmstrom.

Cecilia Malmstrom are mai multe argumente în sprijinul afirmațiilor sale.

AUDIO: Europa la zi. EuranetPlus.

Dă mai întâi exemplul înțelegerii încheiate recent între Uniune și Canada, în cazul căreia discuțiile au durat aproape 7 ani.

Iar pentru a putea în vigoare, documentul are încă nevoie de aprobare din partea Parlamentului European.

Comisarul european pentru comerț vorbește apoi de cele 16 acorduri negociate în momentul de față cu alte țări sau organisme internaționale, care dau de lucru multor funcționari europeni.

Nimic nu este simplu atunci când vorbim de un acord comercial, atrage atenția Cecilia Malmstrom.

O dovadă ar fi Acordul de liber schimb cu Statele Unite, negociat încă din 2013 și contestat atât de ONG-uri, precum Greenpeace, cât și de politicieni (este cazul președintelui francez, Francois Hollande).

O soluție vine de la ministrul german de finanțe, Wolfgang Schaeuble, a care crede că, după divorțul de forul comunitar, Marea Britanie ar trebui să se inspire din modelul Elveției în conturarea viitoarelor relații cu Uniunea.

Însă premierul britanic, Theresa May, a respins deja ideea abordării Brexitului prin comparații cu modelul elvețian ori cu cel norvegian.

În discursul de săptămâna trecută privind obiectivele pe care le va urmări în negocierile pentru ieșirea din Uniune, ea a spus că Marea Britanie va părăsi piața unică europeană pentru a nu mai depinde de legislația comunitară și pentru a putea controla imigrația, dar va încerca să încheie un acord comercial.

Elveția nu este membră a Uniunii, dar are acces la piața unică europeană în virtutea acordurilor încheiate cu blocul comunitar, acceptând inclusiv principiul libertății de circulație a forței de muncă, o exigență de bază a Bruxelles-ului.

Dar, la fel ca în cazul britanicilor, elvețienii au devenit tot mai reticenți față de acest principiu care a adus un număr foarte mare de imigranți în țara lor și au votat la un referendum în anul 2014 pentru instituirea unor cote pentru lucrătorii imigranți.

Autoritățile elvețiene încă mai caută soluții pentru a împăca verdictul acelui referendum și exigențele Comisiei Europene.

O idee avansată de guvernul elvețian, deja menționată într-o lege privind imigrația, este introducerea conceptului de 'preferință autohtonă ușoară'.

Concret, măsura înseamnă privilegierea forței de muncă locale, indiferent că este vorba despre elvețieni sau cetățeni străini stabiliți în Elveția.

Dar nici această idee nu este agreată de Comisia Europeană, care invocă riscul unei discriminări a cetățenilor comunitari.