Segregarea școlară, între realitate și prejudecăți

285 de școli din 805 aflate în 11 județe monitorizate înregistrează cel puțin o formă de segregare, potrivit raportului prezentat recent în Parlamentul României de către Asociația Centrul de Avocacy și Drepturile Omului (CADO).

Forma de segregare preponderentă, conform raportului, este segregarea etnică, 66.4% segregare per clase din cele 125 de școli identificate cu pondere minimă de elevi romi (3%).

“Comunitatea romă este al doilea grup discriminat în România după comunitatea LGBT, relevă datele raportului. Ca urmare, atitudinea și percepția pe care care o are majoritatea față de un grup minoritar se reflectă în toate domeniile, inclusiv în educație”, a spus Cerasela Bănică, fost președinte CADO, proaspăt membru în Consiliul Național al Combaterii Discriminării.

Primul caz de segregare documentat în România

În România, segregarea în educație a fost constatată pentru prima oară în 2003, cazul fiind documentat oficial și adus în atenția Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării de către organizația Romani Criss.

Pe scurt, 94 de copii romi din Pusta Valea, județul Sălaj, învațau în clasele V-VII în școala Cehei-Șimleul Silvaniei în clase separate de elevii români.

Veneau pe jos kilometri buni pentru că nu aveau transport și învățau în două clase aglomerate dintr-o anexă a școlii, cândva magazie de lemne, unde nu se făcea niciodată focul.

Ministerul Educației reacționează în 2004 și emite notificarea de interzicere a segregării, actualizează și îmbunătățește cadrul legislativ, astfel încât în 2007 este emis un ordin de interzicere a segregării.

În 2006, Ministerul Educației coordoneză un program național de amploare de identificare a cazurilor de segregare, iar în 2016, extinde definiția segregării de la criteriul etnic la alte criterii, cum ar fi dizabilitatea, situația socio-economică a familiei, performanța școlară și mediul de rezidență, dar care se aplică în special la elevii din învățământul liceal.

Astfel, constituie segregare școlară pe criteriul etnic separarea fizică a ante-preșcolarilor, preșcolarilor sau elevilor aparținând unui grup etnic pe clădiri, grupe, clase, ultime bănci.

Segregarea este o formă gravă de discriminare şi are drept consecinţă accesul inegal al copiilor la o educaţie de calitate, încălcarea exercitării în condiţii de egalitate a dreptului la educaţie, precum şi a demnităţii umane, se arată în Ordinul Ministerului Educației.

Patru ani mai târziu, în 2010, apare raportul de evaluare a impactului măsurilor implementate în acea perioadă, iar Ministerul Educației constată că doar 50% a fost rata de succes în ceea ce privește măsurile de desegregare.

Acum, cel mai recent raport de monitorizare prezentat Parlamentului în luna mai de Asociația Centrul de Avocacy și Drepturile Omului arată că 285 de școli din 805 aflate în 11 județe monitorizate înregistrează cel puțin o formă de segregare.

Nouă din zece școli (89,5%) nu au participat la cursuri de formare/informare specifică privind derularea procesului de monitorizare a segregării școlare, iar pentru 66,7% dintre școli nu se cunosc indicatorii utilizați pentru evaluarea segregării școlare și modul lor de calcul.

De asemenea, 90.5% dintre școlile respondente nu văd vreo consecință negativă care ar deriva din neparticiparea unității școlare la procesul de monitorizare a segregării școlare.

Noi forme de segregare

Alături de segregarea pe criterii etnice, raportul CADO arată că formele de segregare s-au rafinat, apărând forme noi cum ar fi segregarea pe criterii socio-economice, educație remedială, dar și pe criteriul on-line, o nouă formă de segregare scoasă la iveală de pandemia de COVID-19.

“Raportul nu s-a focusat numai pe elevii de etnie romă, ci pe toți elevii din categoriile vulnerabile, ceea ce ne-a permis să facem o comparație pe grupuri de elevi. Se observă astfel, segregarea pe criteriul socio-economic, care până acum era greu de dovedit. Și mai apare o formă de segregare, pe nevoie de educație remedială, dar și pe sistemul on-line. Raportul ne arată că, de fapt, copilul sărac este aproape într-o situație similară cu copilul care provine din comunitatea romă”, mai spune Cerasela Bănică.

Iar, în unele școli, vorbim despre manifestarea a două forme de segregare pe criterii diferite.

“47% dintre școlile care au cel puțin două clase pe același nivel au segregare intersecțională. Adică au cel puțin două forme de segregare pe criterii diferite: etnic combinat cu socio-economic, etnic combinat cu performanță școlară, etnic combinat cu dizabilitate, etc. La fel, raportul ne spune că, din păcate, apar și alte forme, să zicem segregare pe alte criterii. Noi am introdus două criterii noi: pe performanțe școlare, dar nu pe repetenție, ci pe nevoia de educație remedială. Iar al doilea criteriu, la fel de nou, este învățământul în sistemul online, care ne-a arătat că acei copii care n-au avut acest acces, erau de fapt într-o formă de de segregare”, adaugă Cerasela Bănică.

Din punctul de vedere al Ministerului Educației, raportul CADO arată că strategiile actuale de reducere a fenomenului segregării școlare nu au dat rezultatele scontate și că trebuie regândite politicile publice, astfel încât ele să răspundă nevoilor celor mai dezavantajați.

“Nu poți face desegregare prin ordin de ministru, trebuie să faci prin muncă la firul ierbii, trebuie să faci prin formarea cadrelor didactice, prin cunoașterea realităților în care funcționează aceste școli, pentru că sunt foarte multe. Trebuie să recunoaștem pe față: politicile noastre publice în domeniul educației nu au fost niciodată construite pornind de la cel mai dezavantajat membru al comunității de învățare. Atunci când construiești o politică publică într-un stat social, așa cum România se dorește, trebuie să ai ca bază persoana cea mai dezavantajată din sistem și construiești politica publică pentru a-i răspunde lui”, a afirmat Radu Szekely, consilier la Ministerul Educației, la emisiunea Serviciul de noapte cu Maria Țoghină.

Realitate versus prejudecăți. Familie de romi, plecată în Anglia pentru a scăpa de prejudecăți

Serviciul de noapte a prezentat povestea unei familii de etnie romă, care a plecat din România în 2012, din cauza rasismului și a corupției.

Membrii familiei au avut mai multe oportunități ca imigranți în Anglia decât ca cetățeni în România.

Drept dovadă, profesorul de matematică Nicu Ion a fost ales acum un an consilier local în orașul Newcastle.

“În primul rând, motivul principal pentru care am plecat din România l-a reprezentat sistemul educațional și sistemul de sănătate. Noi, la vremea respectivă, aveam fetița și cunoșteam sistemul educațional din România. Eu am activat și în cadrul ONG-urilor, am lucrat în domeniul acesta al combaterii segregării și ne-am dat seama, ca familie, ca părinți, că șansele ca sistemul educațional din România să se schimbe prea curând sunt foarte mici. Și atunci am preferat să trecem prin această experiență a imigrării, care n-a fost deloc ușoară, pentru a putea oferi fetiței noastre o altă societate, posibilitatea de a fi educată într-un sistem educațional diferit. Și acum, privind în urmă, chiar ne bucurăm că am făcut această alegere și, din păcate, iată că discutăm în continuare despre această problemă a segregării copiilor romi în sistemul educațional românesc”.

El povestește că a trăit pe propria-i piele, fenomenul segregării.

“L-am experimentat într-un mod mai diferit de cum este acum. Eram clasa a IV-a când a venit Revoluția, însă eu eu fiind și mai mic de înălțime, întotdeauna eram pus în spatele clasei. La mine în clasă, majoritatea copiilor erau români. Eu fiind de etnie romă, percepeam un tratament diferențiat, dat fiind faptul că eram pus întotdeauna în spatele clasei, deși la înălțime eram cam printre cei mai mici. De asemenea, niciodată în clasele I- IV nu am luat mai mult de nota 8, indiferent dacă știam perfect. Era un tratament la care era supus, dar nu era așa, pe față. În schimb, după Revoluția din 1989 și în perioada în care am început să activez în domeniul organizațiilor neguvernamentale, am văzut situații mult mai șocante în care copiii erau separați”.

Profesorul Nicu Ion vorbește și despre diferențele dintre sistemul școlar din România și cel din Marea Britanie.

“Toate acțiunile pe care școala le întreprinde au în vedere respectarea diversității, respectarea dreptului la educație, la egalitate. Accentul foarte mare se pune pe progresul individual. La începutul unui ciclu școlar, fiecare elev primește o țintă și în funcție de activități, în funcție de niște teste se fixează anumite ținte. Dacă elevul, într-o anumită perioadă educațională, nu realizează progresul respectiv, școala este direct responsabilă și atunci interesul școlii este ca fiecare copil să progreseze și una din devizele sistemului educațional din Marea Britanie, a politicilor de la nivelul întregii țări, este aceea ca niciun copil să nu rămână în urmă. Clasele sunt mixte și singura diferențiere se face pe baza abilităților. Ca profesor de matematică, faptul că nu sunt englez nativ, nu a făcut să fiu tratat diferit, am fost tratat la fel ca ceilalți profesori și asta a fost o experiență pozitivă”.

El este de părere că în școala românească, la fel ca în Marea Britanie, nimeni nu ar trebui să fie dezavantajat.

“Ar trebui să ne asigurăm că nimeni nu este dezavantajat în școlile românești și că fiecare copil primește aceeași șansă la educație, chiar dacă uneori va trebui ca cei care sunt în situații de dezavantaj să primească un ajutor în plus ca să poată să-și atingă potențialul“.

România implementează un program pilot de monitorizare a segregării în școli

Pentru a contracara fenomenul segregării în școlile românești, Ministerul Educației propune un program-pilot de monitorizare, care se va implementa din toamna acestui an.

Monitorizarea se va face anual, începând cu anul școlar 2022-2023, iar pe baza rezultatelor monitorizării se va întocmi un plan de desegregare la nivelul fiecărei școli.

“Metodologia prevede criteriile, indicatorii care trebuie monitorizați. Aceasta monitorizare se va face prin sistemul informatic al Ministerului Educației, astfel încât profesorii și diriginții, directorii, introduc date care sunt apoi analizate și extrase într-un raport care semnalizează dacă școala are un nivel de segregare de galben sau roșu, pentru a se putea interveni. Ulterior, pentru fiecare școală în parte va trebui să se facă o o strategie de desegregare. Aceasta va face parte din planul de dezvoltare instituțională. Directorul școlii ar trebui să fie evaluat, inclusiv în ceea ce privește această perspectivă a desegregării. Este un proces care se poate întâmpla, teoretic, destul de repede“, spune Radu Szekely, consilier la Ministerul Educației.

În ceea ce privește o strategie națională privind măsurile de desegragare, realizată în urma monitorizării din școli, aceasta va trebui întocmită în colaborare cu UNICEF, care poate pune la dispoziție experți si consultanți în acest sens.

Toate aceste etape nu se pot derula peste noapte, astfel încât implementarea unei strategii naționale cu măsuri clare privind desegregarea ar putea dura câțiva ani de zile.

“Aș spune că dacă în șapte ani de acum înainte noi reușim să reducem indicatorii de segregare, deja am reușit să facem ceva. Dacă există consens în ceea ce privește de-segregarea, între factorul politic, societatea civilă și autoritățile locale, atunci avem șanse. Eu sunt optimist din fire și cred că șapte ani este un un termen rezonabil“, consideră Szekely.

CADO își propune ca pe viitor să discute cu reprezentanții Ministerului Educației despre modificarea definiției segregării, în sensul extinderii ei de la separarea fizică la cea virtuală, on-line, și să urmărească acuratețea colectării datelor privind segregarea.

Iar Ministerul Educației se gândește la crearea unor “școli magnet” care încurajează diversitatea, învățarea împreună și crearea de comunități de învățare, ca parte a strategiei de desegregare.

Video: Serviciul de noapte cu Maria Țoghină,ediția din 4/5 iulie 2022

Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului Școala pentru toți Copiii!-II, susținut prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestei acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.