Monica Brînzei, românca invitată de președintele Franței să lucreze la Legea cercetării: Este o formă de valorizare și de recunoaștere pentru efortul depus

“Munca intensă face ca meseria de cercetător să fie asemănătoare eforturilor unui sportiv de performanță. De aproape 20 de ani, mă pasionează textele medievale. Este un drum continuu. Încercăm să ne conectăm cu un trecut necunoscut”. Monica Brînzei doctor în filosofie medievală.

Cunoscută pentru cercetările în domeniul filosofiei medievale, Monica Brînzei a ajuns cu o bursă în Franța în 2002.

Apoi, drumul ei a fost unul de succes. A fost mai întâi tânără bursieră la Paris, apoi cercetător și lector la Universitarea Paris Sorbonne - Paris IV, iar acum este director adjunct la Institutul de Istorie și Cercetare a Textelor.

În 2019 a fost invitată la Palatul Elysee de către președintele Franței, Emmanuel Macron, pentru a lucra la reforma Legii cercetării din Franța.

Monica Brînzei, doctor în filozofie medievală, cunoscută și apreciată în lumea academică din România și Franța, a fost invitata emisiunii "Românii de pretutindeni".

Luminița Voinea: Este o plăcere să avem acest dialog. Bine ați venit în Casa Radio România!

Monica Brînzei: Bucuria este de partea mea și vă mulțumesc pentru ocazia acestui interviu, care mă onorează.

Luminița Voinea: În 2002, veneați cu o bursă în Franța. Dar întâmplarea a făcut să migrați de la estetică la filosofie medievală. Ce v-a fascinat în acest domeniu, cu ce v-a cucerit mai exact?

Monica Brînzei: M-a cucerit cu noutatea lui și cu provocarea de a cunoaște lucruri total noi, având în vedere că pentru a face o teză de doctorat în filosofia medievală, provocarea a fost de a cunoaște lucruri noi și a descoperi lumea manuscriselor medievale. Documentele și textele din filosofia medievală sunt în marea majoritate conservate în manuscrise medievale, iar studiul lor necesită tot felul de inițieri în lumea paleografiei, codicologiei, studiul material și doctrina documentelor.

Luminița Voinea: Cum a fost drumul dvs., mai întâi o tânără bursieră în Franța, apoi cercetător și lector la Universitarea Paris Sorbonne - Paris IV și director de cercetare la Institutul de Istorie și Cercetare a Textelor? Astăzi sunteți director adjunct al acestui prestigios institut. Cât a fost muncă, pasiune, dăruire și cât a fost sacrificiu? Pentru că știu că în orice există și o doză de sacrificiu….

Monica Brînzei: A fost un drum lung, este un drum continuu, un drum de combatant, un drum solidar și discret. Dar a fost un drum privilegiat de întâlnirea cu niște profesori care m-au inspirat și care mi-au permis să descopăr în mine vocația de cercetător. Munca intensă, similară cu efortul sportivilor de performanță, face ca meseria de cercetător să fie un foc continuu. Nu există vacanțe, nu există weekend-uri, există doar curiozitate și o formă de nevoie continuă de a găsi răspunsuri la întrebări captivante.

"Omul medieval este preocupat să-l înțeleagă pe Dumnezeu dar în același timp, încearcă să înțeleagă cum să conviețuiască cu natura, să înțeleagă fenomenele din jurul lui, pot stelele să influențeze destinul, au plantele beneficii curative? Omul modern și digitalizat pare să fie încă fascinat de natură și dacă aș face un arc în timp, aș spune că interesul pentru natură continuă".

Luminița Voinea: Este un domeniu fascinant, acesta al filosofiei medievale. Lucrați, cercetați texte din manuscrise care nu au fost deschise sute de ani. Este foarte interesant ce tip de emoție vă poate încerca atunci când ajungeți să cunoașteți istoria unui document pe care cineva, poate nici nu știm cine, l-a scris pentru a transmite o idee generațiilor următoare. Ce tip de emoții trăiți?

Monica Brînzei: Încercăm tot timpul să descoperim cum aceste idei au rămas în timp, cum au fost conservate și încercăm să le punem în lumină. Ele ne permit să ne conectăm cu un trecut. Cum ați spus, sunt manuscrise care nu au fost deschise de sute de ani și încercăm să descoperim cine sunt oamenii și cum au fost oamenii din spatele acestor texte.

Luminița Voinea: Și cum îi găsiți pe acei oameni prin intermediul scriiturilor lor? Mă interesează dacă există idei sau principii filosofice care se dezbăteau acum sute de ani si sunt actuale și astăzi?

Monica Brînzei: Evul Mediu este, printre altele, cunoscut pentru invenția stilului gotic în arhitectură. În plan intelectual, o altă inovație similară, dar invizibilă, este nașterea universităților. Filosofia medievală este și se naște la universitate și este generată de dispute între magiștri și discipoli. Avem numele acestor persoane, avem textele lor și asta ne permite să continuăm descoperirile. Referitor la întrebarea dvs, omul medieval este preocupat să-l înțeleagă pe Dumnezeu dar în același timp, încearcă să înțeleagă cum să conviețuiască cu natura, să înțeleagă fenomenele din jurul lui, pot stelele să influențeze destinul, au plantele beneficii curative? Omul modern și digitalizat pare să fie încă fascinat de natură și dacă aș face un arc în timp, aș spune că interesul pentru natură continuă.

Luminița Voinea: În acest context, ce am putea păstra și chiar învăța acum, peste atâtea generații, din ideile filosofiei medievale care au schimbat lumea? Pentru că trăim o perioadă dificilă, cu o suprapunere de crize în numai câțiva ani, război la granița Uniunii Europene și NATO, o pandemie care, deși a trecut, încă lasă urme adânci în societate...

Monica Brînzei: Cred că am putea învăța să fim mai rezilienți și să acceptăm fără panică, dar cu răbdare sau chiar cu maturitate, prezentul. În istoria umanității, crizele sunt, de fapt, un motor spre inovație. Ele te obligă tot timpul să găsești soluții la situațiile imaginate. Să nu uităm că omul medieval este mult mai vulnerabil și mult mai des expus crizelor. Războaiele, foamtea, cruciadele, situația precară medicală și chiar desele epidemii l-au încercat și pe el și acestea sunt doar câteva exemple. Dar ele nu l-au împiedicat să construiască sisteme stabile, care țin peste timp, să nu uităm de papalitate, curțile regale, universitatea și chiar spre sfârșitul Evului Mediu, inventarea tiparului care a dus la o difuzare a cunoașterii. Ceea ce rămâne din toate crizele omului medieval sunt, până la urmă, cărțile, ideile, imaginile și muzica trecutului. Să ne concentrăm, deci, pe cultură și să fim optimiști. Ceea ce am putea învăța este, probabil, rolul curativ al lecturii. Ne permite să relativizăm, să înțelegem că înaintea noastră și alții au făcut față, probabil, crizelor.

Luminița Voinea: Sunt acestea repere de stabilitate care pot funcționa și în ziua de astăzi? În mediul digital și în plină revoluție tehnologică ne întoarcem la reperele clasice?

Monica Brînzei: Probabil, pentru că reperele clasice permit dezvoltarea unui simț critic. Până la urmă, participarea afectivă la criză trebuie totuși contrabalansată cu participarea națională, iar cititul, cultura permit dezvoltarea spiritului critic și filtrarea informației și atitudinii în fața acestui tip de crize.

"Am avut privilegiul de a discuta împreună cu alți cinci colegi, cu președintele Franței, dl. Emmanuel Macron și de a prezenta punctele nevralgice din sistemul științific".

Luminița Voinea: Aș vrea să discutăm și despre un moment deosebit din viața dvs. academică. În anul 2019, ați fost invitată la Palatul Elysee de către președintele Franței, Emmanuel Macron, pentru a lucra la reforma Legii cercetării din Franța. Povestiți-ne mai mult despre această experiență, cum ați trăit-o, care a fost contribuția dvs., cum v-ați simțit în această calitate? Pentru că este o mare mândrie pentru noi să știm că avem astfel de români valoroși.

Monica Brînzei: Este o experiență unică în parcursul unui cercetător, pentru că este o formă de valorizare și de recunoaștere pentru efortul depus. De fapt, în 2019 am avut deosebita onoare de a ține un discurs despre rolul și importanța științelor umanistice în cadrul cercetării, în cadrul unui mare simpozion, ocazionat de celebrarea a 80 de ani de la înființarea Centrului Național de Cercetare din Franța, o instituție-mamut unde lucrează 18.000 de angajați. În urma acestui discurs, câteva luni mai târziu, da, am fost invitată să fac parte dintr-o echipă de experți cu ocazia reformei Legii cercetării științifice în Franța. Așadar, am avut privilegiul de a discuta împreună cu alți cinci colegi, pentru trei ore,cu președintele Franței, dl. Emmanuel Macron și de a le prezenta punctele nevralgice din sistemul științific. Ceea ce este interesant, este cum a organizat Palatul Elysee această întâlnire. De fapt, metodologia a fost foarte școlărească, pentru că am avut trei ore, au fost invitați cercetători, șase cercetători confruntați cu problemele concrete, iar după noi, următorul grup a fost cel al președinților universităților, cum ar veni superiorii noștri, cei care sunt responsabili de funcționarea sistemului. Nu am fost toți în același timp, pentru că președintele Macron a vrut să vadă dacă discursul nostru și discursul superiorilor noștri este coerent. A fost într-adevăr o experiență foarte interesantă, iar câteva dintre sugestiile pe care le-am făcut, și anume contractarea cercetătorilor pe durata integrală a unui proiect și nu numai pentru trei ani, conform legii în Franța, a fost modificată. Astăzi, am ecouri a ceea ce am propus în noua lege a cercetării, iar acest lucru mă bucură foarte mult, pentru că simplifică viața de zi cu zi din cadrul a ceea ce se numește managementul proiectelor științifice.

Luminița Voinea: Curiozitatea jurnalistică mă îndeamnă să vă întreb, pentru că ne-ați dat această informație, cum este președintele Franței, Emmanuel Macron? L-ați simțit empatizând cu dvs., cercetătorii?

Monica Brînzei: Extrem de empatic, extrem de pregătit, cunoștea foarte bine dosarul, cunoștea foarte bine profilul tuturor celor prezenți în sală și am avut, într-adevăr, senzația că avem ca partener de discuții o persoană extrem de inteligentă, care înțelegea rapid toate problemele și punctele nevralgice pe care noi le formulam și care încerca să vină cu soluții, chiar și la cele critice. Deci, da, din punct de vedere jurnalistic, vă pot spune că a fost o ocazie interesantă și păstrez amintirea unei discuții extrem de stimulantă intelectual.

Luminița Voinea: Da, extraordinară întâlnire în cariera dvs. Ați plecat din țara natală în 2002. Intenționați să realizați poate un transfer de experiență și către România? Aveți proiecte și aici, în țara unde v-ați născut? Poate că și autoritățile române v-ar vrea aici, în țară.

Monica Brînzei: Sunt foarte implicată, de fapt, și într-o colaborare cu România. Mai exact, am un fel de cumul de activitate cu Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, pentru că acolo m-am format, de acolo am plecat și am studenți, conduc doctorate, încurajez colegii tineri să participe în competițiile europene. Sunt deja două proiecte europene și chiar o bursă Marie Curie câștigate de studenții din grupul meu de cercetare. Am încercat să-i încurajez tot timpul să vină și să facă vizibilă România. Am organizat două congrese internaționale foarte mari la Cluj, în 2016 și 2017, și încerc să stabilesc contacte bilaterale, în sensul că am invitat tot timpul, și continui să o fac, colegi din Franța, dar nu numai din Franța, de peste tot, să vină în România, să vină la Cluj și să descopere mediul academic românesc. Și vă pot spune că tot timpul au fost foarte impresionați și toți vor să revină.

"Fetița mea, Cezara, are nouă ani, este născută la Paris, are un tată american și, pe lângă franceză și engleză, vorbește perfect românește. Iată ceea ce mă leagă de România: obligația de a transmite mai departe valorile care m-au făcut pe mine ca om și ca cercetător".

Luminița Voinea: Cum vă vedeți în viitor? Intenționați să reveniți în România? Ce vă leagă de țara natală?

Monica Brînzei: Prezentul decide viitorul meu. Așa că munca mea de acum va determina probabil alte planuri de viitor. Sunt convinsă de aceasta. Ce mă leagă de România este, desigur, familia mea, părinții mei, trecutul meu, limba și așadar, identitatea mea. Prin urmare, nu exclud revenirea mea în România. Pentru moment, cred că am mai multă posibilitate să fac vizibilă România, fiind aici, dar totul este posibil. Fetița mea, Cezara, are nouă ani, este născută la Paris, are un tată american și, pe lângă franceză și engleză, vorbește perfect românește. Iată ceea ce mă leagă de România: obligația de a transmite mai departe valorile care m-au făcut pe mine ca om și ca cercetător.

În cadrul campaniei de promovare a valorilor românești din afara granițelor – Noi susținem excelența! - Monica Brânzei este nominalizată pentru Gala Excelenței Românești, ediția a IV-a care se va desfășura în noiembrie 2024, la Valencia.

Inițiativa aparține Organizației non-profit “El Occidente Rumano”, care editează de peste 12 ani, fără întrerupere, publicația independentă de limba română, Occidentul Românesc, condusă de Kasandra Năsăudean, o româncă stabilită în Spania, care și-a făcut o datorie morală din a promova românii de excelență din toată lumea.

Consemnăm și apariția unui nou număr din ediția lunară a publicației Occidentul Românesc, care găzduiește un interviu cu medicul și scriitorul Adrian Sângeorzan, stabilit la New York de peste 30 de ani, o figură remarcabilă a lumii medicale de peste ocean, pe care l-am avut invitat și aici, la Românii de pretutindeni.

AUDIO: Emisiunea Românii de pretutindeni, ediția din 14 octombrie 2023.