Vinovaţii fără vină

Cînd auzi de fonduri europene şi tam-tamul care se face în legătură cu atragerea lor mai că-ţi vine să-ţi iei lumea în cap.

Formularea nu-mi aparţine. Am prins-o din gura unui sătean care s-a tot chinuit să încropească o afacere în domeniul legumicol, dar care s-a lăsat păgubaş, nu cu afacerea, ci cu fondurile. O întreagă încrîngătură, spunea el, le barează drumul spre beneficiar – de la cel care oferă o informaţie, la cel care devien consultant, la proiectant şi… mai departe, pînă sus, care mai de care. Omul chiar îmi propusese să încerc o anchetă şi să văd cîţi bani din fondurile europene, prinse în valoarea unui proiect, se regăsesc în producţia pentru care au fost solicitaţi. Cică, nici 60% !

Ei bine, întîmplarea de la Vlădeni, din judeţul Iaşi confirmă regula.

Un proiect de modernizare a două drumuri săteşti a ajuns să îndatoreze comuna pe zeci de ani, dacă nu chiar pentru vecie, dacă nu intervine cineva.

Concret: o firmă, de undeva, de prin Negreşti-Oaş, cîştigă o licitaţie. Obiectul – drumurile cu pricina. Nu se apucă ea de treabă, ci oferă lucrarea alteia, din alt oraş şi din altă zonă, care firmă nu se ştie dacă şi ea s-a apucat de treabă.

Cert este că totul s-a dovedit a fi fost făcut de mîntuială. Asta sub directa supraveghere a SAPARD-ului care, SAPARD de la Iaşi, văzînd că nu-i a bună la final, a anulat unilateral contractul cu Primăria Vlădeni şi a decis, în urma unor anchete, cu DNA şi alte instituţii judiciare, că localnicii sînt buni de plată. Un million de euro de dat înapoi.

Aşa a apărut blocarea conturilor primăriei şi reţinerea oricărui bănuţ intrat din taxe şi impozite şi tot aşa au lucrat şi dobînzile la milionul de euro, care au depăşi valoarea în litigiu.

Întîmplarea nefericită e că fostul primar nu mai este printre muritori, ceea ce-l determină pe actualul edil şef să umble pe la toate uşile.

Cît despre cei ce au cîştigat licitaţia, despre proiectant şi adevăraţii executanţi – nimic. Am aflat doar că firma respectivă, din Oaş, a mai tras un tun la o comună vecină, Popricani, tot de un milion de euro şi tot pentru drumuri făcute aiurea. Şi acolo banii sînt recuperaţi tot de la amărîţii satului.

Ce mai, de-ale noastre…