Târgu Mureș - Palatul Culturii, la un secol

În urmă cu 100 de ani, la Târgu Mureş avea să fie ridicată una dintre cele mai semnificative clădiri ale secessionului ardelean, care în decursul timpului avea să-şi păstreze titulatura de cel mai reprezentativ edificiu al oraşului. Palatul Culturii, pentru că despre el este vorba, a împlinit recent un secol de existenţă şi continuă să se impună atât prin decoraţia exterioară, cât şi prin cea interioară. Din armonia ansamblului se desprind, cu pregnanţă, acoperişul din majolică de Zsolna, mozaicul monumental şi basoreliefurile în bronz şi piatră ce domină frontispiciul, frescele mitologice şi vitraliile din interior, marmura de Carrara sau oglinzile veneţiene.

Palatul Culturii s-a dorit a fi ceva unic

Lucrările la Palatul Culturii din Târgu Mureş au debutat în luna mai 1911, în timpul primarului de pe-atunci, Bernady Gyorgy, iar predarea noului edificiu a avut loc în iunie, 1913.
Clădirea a fost proiectată de Komor Marcel şi Jakab Dezso, doi arhitecţi de renume în perioada de început de secol XX, care au reuşit să iasă din tradiţionalismul arhitectural care caracterizează secolul XIX şi să îmbine stilul oriental cu cel local.
„Ceea ce este important în istoria Palatului Culturii este acel context în care s-a născut, este la început de secol XX, este un oraş cu o anumită expansiune industrială şi economică, care este prea local, prea simplu, fără concepţii grandioase. Ajunge aici o persoană cu viziune, Bernady Gyorgy, care are acest simţ al mecenaturii. Îşi dă seama că nu pentru 10 sau 20 de ani trebuie construit acest Palat al Culturii la Târgu Mureş, ci trebuie pentru sute de ani. La un moment dat, zice că nu mai contează cât costă, numai să faceţi să fie o chestie unică. Aici şi sumele vorbesc foarte mult despre concepţie: Palatul Culturii s-a început construcţia cu 400.000 de coroane şi a ajuns la două milioane de coroane” , a spus Soos Zoltan, directorul Muzeului Judeţean Mureş.

După fascinaţia provocată de mozaicul monumental şi basoreliefurile în bronz şi piatră ce domină frontispiciul edificiului, interiorul Palatului Culturii îţi taie pur şi simplu răsuflarea.
„Intrând în Palatul Culturii, parcă am intra într-un palat al unui maharajah; holul principal are un decor mai degrabă oriental, cu o cromatică superbă verde-auriu, albastru-alb, cu granit negru pe stâlpii de susţinere şi o podea de marmură. Decorul este îmbogăţit cu fresce din legende. Apoi intrăm sala mare, unde este iarăşi o cromatică interesantă, un mov deschis în toată sala, cu o orgă superbă, de 4500 de tuburi, care este una dintre cele mai mari şi funcţionale din România, iar decorul este realizat din stucatură aurită”, a adăugat Soos Zoltan.
Plafonul domină atmosfera sălii, este mult mai bogat decorat şi de el atârnă candelabre confecţionate la Viena. Mai decorată este casa celor două scări, cu motive florale foarte bogate, cu nuanţă de verde smaragd, mai închis, care este ca un calmant în interiorul clădirii.

Sala de oglinzi – perla edificiului

Atracţia principală a edificiului o reprezintă însă Sala de Oglinzi, denumită şi perla Palatului Culturii, datorită vitraliilor de mare valoare artistică şi a celor două triptice de oglinzi veneţiene din sală.
„Vitraliile au fost selecţionate pentru a participa la un concurs internaţional de artă decorativă, organizat la San Francisco, în SUA, în 1914. Din păcate a izbucnit primul Război Mondial, au fost trimise doar schiţe ale acestora şi ele au fost premiate”, a spus Andrei Mureşanu, ghid în Palatul Culturii.
Vitraliile reprezintă scene din viaţa de la ţară, balade, legende, poveşti din folclorul secuiesc şi maghiar din această regiune, fiind confecţionate în atelierele de la Budapesta, între 1913-1914, de artişti maghiari şi de elevi de la Şcoala de Artă din Godolo.
„Oglinzile veneţiene sunt aşezate în aşa fel încât dacă cineva se uită într-un dintre oglinzi, îşi va observa reflexia şi în cealaltă oglindă, iar apoi înapoi, în oglinda iniţială, vrând să dea astfel ideea de continuitate, de infinit”, a precizat Andrei Mureşanu.