Mărţişorul, vestitorul primăverii

Pe vremea dacilor, simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau începând cu 1 Martie. Mărţişoarele erau atunci pietricele albe şi roşii înşirate pe o aţă şi se purtau la gât. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, era atribuită vieţii, deci femeii iar culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înţelepciunii bărbatului.

De altfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii ca o permanentă mişcare a materiei. Mărţişorul semnifică schimbul de forţe vitale care dau naştere viului, necurmatul ciclu al naturii. De-a lungul timpului, pentru a avea parte de sănătate, noroc şi un an nou bun, fetele şi femeile trebuiau să poarte fire de lână roşie şi albă. Secolul vitezei a modificat si tradiţia iar sărbătoarea a devenit o ocazie pentru comercianţii care vând tot felul de accesorii pe post de mărţişor.

Cu toate acestea, pentru români, mărţişorul a ramas un simbol care aduce credinţa, optimismul şi veselia. Și cum mărţişorul este căutat an de an, la fiecare colţ de stradă, în pieţe sau la târguri special organizate, se întind tarabe care comercializează micile simboluri. Confecţionate din fel de fel de materiale, mărţişoarele atrag privirile deşi nu întoteauna se înscriu în limita bunului gust. Există însă şi locuri unde găseşti adevărate opere de artă. Sunt făcute cu migală şi bun gust din scoici, melci, praf de chihlimbar, puf sau pene şi lână, iar artiștii plastici reuşesc să păstreze tradiţia, dar să şi ofere obiecte unicat care încântă ochiul.

Şi cum românii oferă cu multă plăcere de 1 Martie mărţişoare celor pe care îi iubesc, ca simbol al admiraţiei lor, ca respect şi stimă pentru doamne si domnisoare, încet, dar sigur tarabele se golesc, iar artiştii ca şi comercianţii aşteaptă încă un an pentru a aduce la vânzare alte mărţişoare, fie kitschuri, fie opere de artă.