Iercoşeni, aşezare uitată şi de lotrii

Tradiţia populară spune că satul ar fi fost întemeiat de "lotri"(hoţi).

Astăzi, nici hoţii nu mai au ce lua din gospodăriile din Iercoşeni. Populaţia îmbătrânită aşteaptă în cârjă pensia de la colectiv. Cazanul de ţuică aflat chiar în centrul aşezării stă să se dărâme. Oamenii, odinioară, mai făceau un ban din licoarea galbenă de 50 de grade ce te făcea unghi drept dacă reuşeai să o dobândeşti. Fântână cu cumpănă stă părăsită într-o rână şi arată că dreptatea este doar de o parte la Iercoşeni. Fete de măritat în zonă nicidecum, ci numai feciori care îşi pierd vremea pe uliţele satului.

Alături de vechea biserică la Iercoşeni a mai rămas legendă despre Valea Corei, locul unde haiducii îşi ascundeau rezervele de alimente despre "Via lui Vasii", unde erau vizuinele si „Igna lui Cătănaşu", unde buhaiele şi şubele haiducilor erau puse la uscat. Folclorul local pomeneşte în cântece prezenţa haiducului Ruja. Căpitanul lotrilor şi haiducul pădurilor, cel mai mândru capitan călare pe un cal sergan.

De cum am intrat în Iercoşeni la poarta unei gospodării în apropiere de cazanul de ţuică trei bătrâni uitaţi de soartă mi-au descris cum nu se poate mai bine locul unde nimic demult nu se mai întâmplă.