Hidrocentrală în curte

Lumina albă peste tot. Cît a trebuit şi de cît a avut nevoie. Peste 22 de ani, nu doar pentru el, ci şi pentru cele cîteva case din jur. Omul are 78 de ani. Nu are odihnă, cum nu are nici pensie, nici el şi nici nevasta lui de-a doua, cu care îşi duce zilele. Prima a plecat la cele veşnice . Se consideră un om împlinit. Are acareturi în găspodărie. Are animale. Două vaci, junici, păsări, viţei şi trei hectare pe care şi le îngrijeşte singur. Are şi o iapă frumoasă de care e tare mîndru. Plus o cositoare mecanică şi, peste toate, o hidrocentrală. Lîngă ea şi prin ea funcţionează şi moara pentru porumb şi urluială şi circularul la care mai taie din cînd în cînd cîte un trunchi de copac.

Este în putere şi-l cheamă Mihai Geoacăş. Adresa – comuna Crăcăuani, judeţul Neamţ. Satul… În afara satului, s-ar putea spune, deşi azi îi zice locului Cotul Criş, un mănunchi de case propuse pentru demolare înainte de ’89. Noroc cu revoluţia, că oamenii au rămas locului şi că prin venirea altora, se vede acolo, lîngă apa Cracăului, conturul unei aşezări care poartă un nume. De circa trei ani a ajuns în zonă şi lumina electrică adusă pe stîlpi. Altfel...

A fost greu pentru cele cinci case care compuneau cătunul. Întunericul era răpus doar cu lampa şi cu felinarul. Totul pînă cînd cel despre care scriu şi-a pus mintea la contribuţie şi a început să adune viare vechi, motoare şi ce gîndea că-i mai trbuie pentru a se apuca de treabă. Gîndul îi era să construiască o micro-hidrocentrală, lîngă albia Cracăului, şi cu ea să aducă lumina albă în casă.

Am văzut amenajarea. Am stat de vorbă cu inventivul om de la ţară. Un om spătos, dar şi sfătos. Un om împlinit.Timp de peste 20 de ani centrala lui a produs curent pentru casele din jur şi pentru gospodăria lui. Atît cît aveau nevoie. Nu o dată, apele în furia lor i-au dărîmat amenajările, nu o dată rulmenţii mecanismelor au cedat în rulajul lor continuu... El însă nu s-a lasat. Nu şi-a abandonat opera.

Pe firul metalic tras pe sub carosabilul şoselei naţionale care duce de la Tîrgu Neamţ spre Piatra, dinamul centralei lui plusa curent pentru televioare şi frigidere şi pentru celelalte utilităţi din gospodăriile arondate ,,sistemului”. Nimeni nu i-a dat niciodată vreun ban pentru reparaţii, darămite pentru kilowaţii consumaţi. Mihai Geoacăş îşi trăia mulţumirea. Era stăpînul luminii. Şi-o trăieşte şi acum, cînd casele s-au înmulţit, cînd lumina peste tot vine de la stîlp, şi cînd el rămîne consecvent propriei sale izbînzi. Consumă energie electrică doar din sursă proprie. Şi mai e ceva în satisfacţia omului. Anume de a u fi unul oarecare.

Cu ceva timp în urmă a venit la el un tînăr care i-a cerut sfatul în legătură cu un proiect la care lucra, legat de producerea de energie electrică. Au mai fost şi nişte călugări de la o manăstire, la fel interesaţi de aceeaşi maşinărie.

Ultimilor veniţi le-a dat sfaturi, dar şi un motor şi schiţele aferente. Omul nu are taine. Vrea să ajute pe oricine în domeniul în care zice că se pricepe. Fără să facă şcoală şi fără să fi văzut vreodată cum funcţionează o hidrocentrală adevărată.

Scriind despre ce am văzut şi auzit la Crăcăuani, imi e greu să găsesc superlativele momentului. Am rămas copleşit de naturaleţea şi bătrînului. Am rămas impreionat de bagajul său de cunoştinţe, dar mai ales de gîndul dus pînă departe, în pădurile Neamţului şi nu numai acolo. Zicea Mihai Geoacăş că acolo sînt cursuri de apă, sînt şi case răzleţe, şi tîrle - stîni şi diverse amenajări găspodăreşti care pot beneficia lumina albă izvorîtă din rotirea une roţi ,,de moară”. Totul este ca cineva să vrea să facă ce trebuie.

Din păcate, batrînul , cu toate laudele ce i se cuvin, ştie că odată cu el se petrece şi lumina la care a lucrat atîta vreme şi-n care a pus atîta pasiune. Poate că cineva îi ascultă povestea şi vrea să i-o ducă mai departe.

Ştefan Daraban a aflat secretul lui Mihai Geoacăş