Drumurile, bată-le vina

Se cuvine, precum spun bunii creştini, ca acum, în saptamâna mare, să lăsăm ocara de-o parte şi să mai tăinuim din cele ce ne frământă. Din frică de păcat. Păcat este însă, zicea unul dintre interlocutorii mei de la Româneşti, din judeţul Iaşi, când minţi, când nu spui adevărul, inclusiv atunci când îl doseşti.

Nu comentez, dar omul avea perfectă dreptate, mai ales că problema ridicată la rang de subiect radiofonic, pentru a o şti o lume întreagă, nu e de azi, de ieri, ci din vechime. De când se ştiu oamenii, acolo între dealuri, nimeni dintre cei ajunşi nu şi-a aratat cât de cât interesul pentru soarta localităţii lor. Dintotdeauna au înotat prin gloduri şi dintotdeauna drumul spre urbea Iaşilor, aflată la circa 30 de kilometri, a fost un calvar.

Făra a exagera, o spun şi eu care m-am abătut de la Podu Iloaiei, cale de 10 kilometri, spre a vedea Româneştii - locuri noi şi oameni noi.

Am vrut sa renunț sa înaintez, dar n-a fost chip, pentru că de îndată ce am stabilit direcţia, cineva îmi şi făcea semn pentru "ia-mă nene".

Aşa am aflat multe, căci barbatul pe care l-am poftit pe scaunul din faţă, s-a destăinuit de îndată, cine e şi cum o duce. Era chiar din Româneşti. Iar prima lui remarcă a fost aceea că satul şi comuna spre care mă îndrept nu au avut niciodată un metru pătrat de asfalt.

Mărturisesc, nu mi-a venit să cred, pentru că eram nu departe de Iaşi. Dar odată ajuns acolo între dealuri, am văzut cu ochii mei minunea.

Multe am aflat. Nu este loc sa le enumăr. Spun doar că sunt localităţi al căror destin nemeritat se leagă de dregătorii aiurea, de dezinteres şi de indiferenţa celor ajunşi în fotolii decizionale şi de care depinde soarta unor oameni.

Cu adevarat, Româneşti este comuna fără un metru pătrat de asfalt. Păcatul ei este că nu se află la drumul mare, pe unde trec … şefii călare, dacă-mi este îngăduită figura de stil. Cică se are în vedere ceva cu drumurile… Sunt proiecte.

Sigur este însă că localitatea va avea stadion, pentru că… fobia cu înmulţirea sălilor de sport şi a stadioanelor, acolo unde nu te aştepţi, a ajuns şi la Româneşti. Construcţia lui a început. A fost sistată o perioadă din cauza băltirilor de pe imaşul comunal, unde este proiectat a se realiza, dar lumea spune că treaba va merge înainte.

Tot lumea mai zice cu năduf, intrebându-se şi intrebând: de stadion avea comuna nevoie, când mai toţi tinerii sunt plecaţi care încotro? Așa este programat, mi s-a spus, după ce am transmis nedumerirea oamenilor unuia dintre mai marii comunei. Banii, zicea el, nu-s de la noi, ci de la guvern, ca şi cum guvernul i-ar lua, ca din poveste, de la rădăcina unui copac. Nu am putut afla dacă la stadion se va turna şi asfalt, dar cu siguranţă va fi ceva de viitor. Pe oameni, însă îi interesează prezentul care doare...