Cum îi protejăm pe cei mici la drum lung?

UNDE-I LEGE NU-I TOCMEALĂ!... DAR UNDE NU ESTE???

Copiii!... Lumina ochilor fiecărui părinte!... Copiii!... Viitorul acestei țări!... Copiii!... Cei care ne aduc aminte că lumea poate fi mai bună și mai frumoasă!... Copiii!... Firimitura din noi pe care vrem să o păstrăm nealterată și pe care ne-am dori să nu o afecteze nimic în viață!... Nici măcar o rază de soare să nu se ”uite” prea atent la ei să nu facă insolație!... Sau vântul să nu adie prea puternic și prea mult că cine știe ce li se poate întâmppla la cât de fragezi sunt.

Cum îi protejăm pe cei mici la drum lung?...

Dincolo de toate acestea care vă închipuiți că sunt oricum schițate, se află ... realitatea. NU de fiecare dată putem să le oferim celor mici perfecțiunea. Sunt mulți părinți însă care din dorința de-ai avea cât mai în siguranță și cât mai aproape de ei, nu le permit să meargă, de exemplu, în excursii și în tabere. De câte ori n-ați auzit: ”Mamă, dar știi câte se pot întâmpla pe drum că circulă ăștia ca bezmeticii?...” sau ”Lasă, mămică, mai bine stai acasă. Acolo, cine să aibă grijă de tine?”
Ei bine, transportul copiilor pe distanțe mari și mici cu mașinile presupune condiții speciale.
În cazul autoturismelor personale, prevederile în vigoare sunt foarte clare. Din păcate, însă, la transportului public în comun, lucrurile nu stau la fel. În țara noastră, foarte multe dintre autocarele și microbuzele aflate în circulație nu au nici măcar dotările standard. De altfel, o dovedește și numărul mare al celor oprite în trafic pentru că nu sunt într-o stare bună de funcționare. Ele reprezintă un pericol real, mai ales, pentru cei mici dacă grădinițele și școlile, din motive financiare, decid să le închirieze. Pe de altă parte, în prezent legea nu specifică în ce fel poate fi asigurat un minor la drum lung cu un mijloc de transport în comun.
”Accidentul ca definiție este un eveniment rutier neprevăzut. Sunt dispuși să folosească autovehicule care în mod vizibil nu îndeplinesc condițiile tehnice. Dacă vom aștepta ca întotdeauna autoritățile să identifice în trafic și să ia măsuri sancționatorii pentru diferite abateri, lucrurile nu vor putea fi rezolvate cu ușurință.” - mi-a spus Costin Tătuc, fost șef adjunct la Poliția Rutieră și acum expert pe probleme de siguranță rutieră...
”Se exceptează de la utilizarea dispozitivelor de retenție copiii transportanți în mijloace de transport public de persoane, precum și în taxi, dacă nu ocupă locul din față.” – mi-a completat el.
S-a-ntâmplat ”cândva”... și nu doar o dată!

Nu mai departe de zilele trecute, un autocar cu copii de grădiniță care plecau în excursie a fost întors din drum la ieșirea din București. Unul dintre copii își aduce aminte că au făcut calea întoarsă pentru că autocarul nu avea centuri de siguranță: ”- Trebuia să ajung la fabrica de ciocolată, dar autocarul nu avea centuri!” – ”Păi și tu cum stăteai în autocar?” o întreb pe copilă – ”Erau centuri sub scaun!„ îmi răspunde micuța. - Și de ce v-ați întors din drum? Insist eu. – ”Că autocarul era vechi și atât.” conchide ea.
L-am întrebat apoi din nou pe Costin Tătuc dacă vechimea mijloacelor de transport în comun poate reprezenta o scuză pentru calitatea uneori îndoielnică a unui mijloc de transport. ”Atât un autocar nou cât și unul ceva mai vechi ar trebui să îndeplinească aceleași condiții tehnice pentru a circula pe drumurile publice, lucru care este certificat de regulă prin prezența inspecției tehnice periodice. Faptul că este ceva mai nou și are mai multe dotări de confort decât unul ceva mai vechi, probabil că este o problemă de opțiune, până la urmă, financiară, dar de la siguranță nu trebuie să facem în nicio formă rabat”, m-ai explicat consilierul pe probleme de siguranță rutieră.

Părinții – între indignare și dazamăgire...
Cu toate acestea, foarte puține autocare și microbuze care transportă copii respectă condițiile tehnice necesare. Părinții resimt de la indicnare și furie, la dezamăgire. ”Am atras atenția educatoarelor – îmi povestește o bunicuță – care erau foarte liniștite că au un șofer foarte bun și foarte atent. Intervine în trafic ceva și șoferul este obligat să pună brusc o frână când are 70 la oră ( n.r. viteză). Vă spun sincer că i-am lăsat cu inima foarte, foarte îndoită pe copii.”
”Dezamăgitor! – observă și un tătic... Pentru copii, mai ales. Toate planificările se fac din timp pentru grădinițe și firmele ar trebui să declare cât se paote de real ce parc auto au... dacă este dotat sau nu pentru transportul copiilor!”
Am încercat și eu să iau legătura cu mai multe firme, care cel puțin pe site-ul lor de internet precizau că asigură transport special copiilor. Din 7 contactate, doar una m-a acceptat să stea de vorbă cu mine. Aparent, toate erau circumspecte în privința scopului meu.
Roxana Petrescu, însă, de la o astfel de companie, mi-a explicat în ce mod asigură drumul celor mici în excursii către cunoașterea lumii...”În principiu este același tip de autocar pentru adulți. Toate autocarele și microbuzele sunt dotate cu centuri de siguranță. Și pe lângă asta pentru copii – ocupându-ne cu transportul lor de ceva vreme – deja șoferii noștri știu cum se desfășoară lucrurile într-o excursie. Circulăm cu copii ne asumăm responsabilitatea pentru siguranța acestora.”
Cum mai exact?... Așa cum spunea și consilierul pe siguranță rutieră... Prin montarea scaunelor speciale sau a așa-numitelor înălțătoare, chiar dacă aceasta presupune costuri speciale, deloc de neglijat. ”Pentru copiii foarte, foarte mici avem și putem pune la dispoziție scaune speciale, care se prind direct de centurile de siguranță ale microbuzului sau ale autocarului. - Și acestea intră într-un preț în plus?... – În principiu, da!”
”Copiii trebuie să rămână permanent pe locurile pe care au fost repartizați – îmi completează același Costin Tătuc. În timpul transportului, deplasarea lor pe culoar este interzisă, pentru că în trafic pot să apară oricând evenimente neprevăzute și o frână bruscă ar puutea conduce la rănirea gravă a unor copii.”

Nesiguranța pe 4 roți...
Cu siguranță ne aducem, însă, toți, aminte, din copilărie când plecam în excursii. Microfonul de pe bordul șoferului ne atrăgea ca un magnet. Ne doream să cântăm și să spunem poezii la el și se făcea o coadă imensă pe culoare, așteptând să ne vină rândul... ”Avem și acum microfoane și scaune speciale de ghid pe care pot să stea dascălii și să povestească pe drum” - îmi certifică Roxana Petrescu.
Acum, apare, o problemă totuși. Mi-o semnalează tot consilierul pe probleme de siguranță rutieră. ”Utilizarea dispozitivelor de siguranță rămâne în responsabilitatea conducătorului autovehiculului. Bineînțeles că organele de poliție când constată că normele de efectuare a deplasării nu sunt respectate pot să oprească acel autovehicul și totodată pot să aplice și sancțiuni legale.”
Așadar, în prezent, actele normative în vigoare fac referiri stricte doar la transportul copiilor cu autovehiculele personale. Cu alte cuvinte, ele ne apără copiii de noi înșine... de părinți. Restul nu s-a legiferat clar. Polițiștii pot să emită amenzi, iar lucrurile... ar trebui făcute într-un anumit fel... Între ar trebui și a putea – pe de-o parte - și ce se întâmplă de fapt – de cealaltă parte – este un spațiu foarte mare. Până când cele două părți se vor suprapune, rămâne firește întrebarea: ce facem? Nu ne mai lăsăm copiii în excursii și tabere?