Când dragoste e ...
… e totul! Şi vorbă bună şi şoaptă şi zâmbet şi fior şi bucurie şi câte şi mai câte care pot umple sufletul.
Articol de Ştefan Daraban, Iaşi, 26 Ianuarie 2011, 14:52
Mai ales sufletul de copil. Din ea vin toate, iar măsura ei, e în plinătatea inimii, în măsura cu ea se dăruieşte, simte, vibrează şi se desfată.
Nu-i locul potrivit să dezvolt subiectul, pe un astfel de ton, deşi cele întâlnite la Păstrăveni, în judeţul Neamţ, ar merita din plin încărcătura unui elogiu, niciodată suprasaturat de cuvinte. Am să încerc, de aceea, să fiu cât se poate de prozaic.
Comuna Păstrăveni este situată nu departe de casa humuleşteanului Creangă. Chiar treci prin faţa casei cu motocei, de îndată ce-ai trecut Ozana "cea limpede şi frumos curgătoare", în drumul spre ceea ce pare, de-acum, a fi cunoscut - comuna cu cei mai mulţi asistenţi maternali, din ţară. Peste o sută, în urmă cu cinci ani şi cam tot atâţea, acum la început de an.
Gurile rele spun că lumea de-acolo, bărbaţi ori femei, ar fi interesată de banii pe care îi primeşte pentru strădania de a îngriji un copil rămas fără părinţii lui naturali şi nicidecum având atât de mari sensibilităţile pentru micuţii aflaţi la mare nevoie. O fi fiind şi aşa, nu bag mâna în foc.
Mă văd însă obligat să constat, în urma celor întâlnite şi auzite în alte părţi, unde asistenţii maternali, de îndată ce au văzut cum li se subţiază suma primită pentru îngrijirea unui copil, s-au şi arătat dispuşi să-şi întrerupă "serviciul", mergând până la abandonarea celui atât de lipsit de căldura unei familii, a mamei, în special, că fondul acesta, la Păstrăveni, nu există.
Nici unul dintre asistenţi maternali nu s-a arătat dispus întoarcă spatele celui luat în îngrijire. Dimpotrivă. Produce iritare întrebarea în legătură cu o eventuală despărţire de cei pe care şi i-au dorit ca fiind de-ai lor. Nici vorbă de vreun abandon. Sunt copii intraţi în famiilile adoptive de la un an şi chiar mai puţin. Copii care acum sunt la şcoală ori la grădiniţă, iar pentru ei mama sau tata nu sunt alţii decât cei care îi înconjoară cu căldură şi-i îngrijesc cu dragostea de părinte. Am fost în multe case, acolo, la Păstrăveni. Realmente m-am încărcat eu însumi de sentimentul pe care încerc să-l redau aici.