Anul Nou în Lunca Dunării

Ritualurile de trecere sunt legate de obiceiurile care marchează ciclurile vieții, trecerea de la un timp la altul, de la o etapă la alta, de la vechi la nou, o serie de vechi credințe populare care îi transpun pe oameni într-o tainică legătură cu misterele vieții, în condițiile în care dimensiunea sacrului face parte din existența cotidiană.

Vreme de peste două sute de ani, de-a lungul Dunării, perioada dintre Crăciun și Bobotează a fost marcată de o serie de obiceiuri ritualice cu semnificație profundă pentru toată suflarea satului: o serie de ceremonii, de cântări, de gesturi care trimit către purificare și fertilitate. Și vorbim aici și despre oameni, și despre animalele din bătătură, despre pământul care va aduce roadele sale în Anul cel Nou.

S-au pierdut multe dintre obiceiurile aduse de oamenii veniți de pretutindeni în Lunca Dunării, dar s-au păstrat încă obiceiurile de arat și semănat, de “udatul mirelui” sau de “udatul miresei”, s-a păstrat ”boatnicul” ce arde din Ajunul Crăciunului și până la Bobotează, s-au păstrat cântările cele vechi care povestesc despre întâmplările satului și aduc în actualitate “învățămintele” pe care oamenii nu trebuie sa le uite niciodată.