Am fost odată-n Luguzău
Un mănunchi de sate arădene sfidează prezentul care le depopulează, dar nu îşi uită trecutul.
Articol de Ioan Suciu, 25 Mai 2010, 19:27
Zeci de case sunt părăsite în Luguzău, Camna şi Iercoseni.
Casele se prăbuşesc laolaltă cu grajdurile pentru animale. Pe câmp, iarbă cât înălţimea unui om. Bătrânii satelor muncesc aşa cum pot pământul pentru traiul lor de zi cu zi.
În căutarea mirajului unei vieţi mai bune şi a succesului, tinerii locului pleacă spre oraş, lăsând în urmă părinţi şi bunici.
Pădurile Şilindiei au început demult să dispară. Lemnul din codrul haiducilor este principala sursă de venit pentru îmbogăţiţii locului.
Modeşti şi în mod sigur resemnaţi în tot ceea ce îi înconjoară, oamenii locului găsesc metode sănătoase de supravietuire şi, atât cât se poate, sunt încă optimişti…
Ascultaţi un reportaj de Ioan Suciu. Citiţi şi jurnalul de reporter, însoţit de mai multe fotografii, pe siteul proiectului Reporter Special.
