Albinăritul, un mod de viaţă
"De aici şi până la Paris nu este un loc mai bun pentru iernatul albinelor".
Articol de Geta Negrişanu, Tulcea, 08 Noiembrie 2011, 20:30
Dacă vrei să înţelegi toamna, dacă vrei să-i simţi mireasma şi să o surprinzi cum se furişează ca o tainică "făptură" care te-nvăluie cu bucurie şi cu tandreţe, trebuie să ajungi pe Valea Fagilor din zona Luncaviţa a Munţilor Macin: un relict terţiar cu fagi, ca nişte coloane ale infinitului, îngemănat cu un bogat masiv de tei...
Aici este raiul albinelor şi raiul oamenilor care trăiesc în armonie cu Natura, o respectă şi nu contenesc să mulţumească Divinităţii pentru darul pe care l-au primit. Albinele sociale, care strâng rezerve de miere, au apărut in miocen, în urmă cu 20 de milioane de ani, iar omul a apărut în pleistocen, cu "doar" câteva milioane de ani în urmă.
Organizarea în stup este perfectă: aici au loc doar albinele culegătoare, Matca, Regina, "mama tuturor", în timp ce trântorii sunt eliminaţi după ce sunt folosiţi pentru reproducere. Un modus vivendi interesant.
